Validity of judicial appointment denial based on psychobehavioral evaluation reports and administrative decision redactions

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru solicitând:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM, secţia pentru Judecători numai în ceea ce îl priveşte, respectiv anularea art. 1 pct. 2, ca fiind nelegală şi netemeinică,

- anularea în tot a raportului de evaluare psihocomportamentală întocmit de B. - psiholog specialist, ca fiind nelegal şi netemeinic,

- anularea în tot a raportului de evaluare psihocomportamentală - soluţionarea contestaţiei la calificativ - întocmit de doamnele psiholog C., D. şi E., ca fiind nelegal şi netemeinic,

- obligarea pârâtului să emită o Hotărâre prin care să constate îndeplinirea de către reclamant a tuturor condiţiilor de numire în funcţia de judecător fără concurs sau examen, în temeiul disp.art. 331 din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi să propună Preşedintelui României numirea sa în funcţie, la o judecătorie de sector din Bucureşti, prin Decret Prezidenţial.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 61/CA din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamant

Împotriva sentinţei nr. 61/CA din 10 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) şi 8) din C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului a încălcat normele de procedură, respectiv dispoziţiile art. 7 alin. (2) cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunţat asupra cererii de probatorii formulate prin acţiunea introductivă şi cererea modificatoare.

În opinia recurentului, judecătorul fondului a refuzat abuziv, discreţionar, să se pronunţe prin hotărâre în legătură cu cererea modificatoare a acţiunii introductive de instanţă, cerere pe care a trimis-o prin fax la instanţa investită iniţial, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, la data de 21.10.2019, orele 11:58.

Această cerere modificatoare pe care judecătorul a refuzat să o analizeze şi să se pronunţe prin sentinţă, vizează anularea în parte a înscrisului întocmit de pârât, intitulat Raport privind pe domnul A., întocmit conform art. 9 alin. (3) din Metodologia privind numirea în funcţia de judecător în condiţiile art. 331 din Lg nr. 303/2004, din data de 24.04.2019.

Judecătorul fondului a încălcat disp.art. 224 cu referire la art. 237 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nepronunţându-se pe probele solicitate atât prin cererea introductivă de instanţă, cât şi prin cererea modificatoare, cerere pe care nici măcar nu a vrut să se pronunţe prin sentinţă.

Hotărârea recurată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., norme de procedură cu caracter imperativ, pe care însă judecătorul fondului le-a încălcat.

Hotărârea atacată nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM-Sectia pentru judecători, cu referire la art. 1 pct. 2 este nelegală, deoarece cuprinde în pagina nr. 2 alin. (3), mai multe rânduri necompletate, ştersături, fraze incomplete, modificări neasumate prin semnătură de persoana care le-a efectuat, iar pe de altă parte în hotărâre nu se menţionează motivele concrete pentru care s-a reţinut că nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege.

Acest document aşa cum rezultă din conţinutul său nu poate constitui un act valabil, emis de o autoritate publică, deoarece cuprinde ştersături, fraze incomplete, modificări, neasumate de persoana care le-a executat, fiind nul absolut.

Pe de altă parte, arată recurentul, susţinerea din sentinţa recurată potrivit căreia existenţa în cuprinsul hotărârii atacate a unor rânduri necompletate, subliniate, reprezintă: "formalităţi necesare în vederea anonimizării unor aspecte în vederea respectării dreptului la viaţă privată a acestuia"este nelegală, deoarece încă în legea noastră civilă nu a fost reglementată instituţia "anonimizării".

Cele două rapoarte au fost întocmite cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative, emise chiar de CSM, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Metodologia privind numirea în funcţia de judecător în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 49/2019.

Potrivit acestei metodologii publicată pe site-ul CSM, raportul de evaluare psihocomportamentală va cuprinde pe ultima pagină semnătura şi parafa psihologilor examinatori.

De asemenea, recurentul a susţinut că cele două rapoarte de evaluare, depuse la dosarul cauzei, nu sunt semnate pe ultima pagină de examinatori, aşa cum obligă art. 8 alin. (2) din Metodologia privind numirea în funcţia de judecător în condiţiile art. 331 din Legea nr. 303/2004, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 49/2019, cele două rapoarte fiind astfel nule absolut, pentru lipsa datei întocmirii lor şi a semnăturii persoanelor care le-au întocmit. Susţinerea din sentinţă cum că declaraţiile de consimţământ semnate şi datate, ar veni să întărească faptul că cele două testări psihologice au fost realizate în datele de 13 şi 18 aprilie 2019, este hilară în opinia recurentului, deoarece în realitate nu rezultă din cele două rapoarte de evaluare data la care au fost întocmite, datele trecute în declaraţiile de consimţământ, nu reprezintă în realitate data întocmirii rapoartelor.

În fine, recurentul a susţinut că măsura suspendării cauzei a fost nelegală, întrucât în realitate solicitase judecata cauzei în lipsă, apreciind că reprezintă dovada şicanării sale.

IV Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat. A arătat că hotărârea primei instanţe este legală, iar criticile recurentului sunt neîntemeiate.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma şi în limita motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) şi 8) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual şi cadrul legislativ care a condus la prezentul litigiu.

Reclamantul A. a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM, secţia pentru Judecători, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 331 din Legea nr. 303/2004, reţinându-se faptul că în urma testării şi reexaminării psihologice a fost declarat respins, astfel că nu îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei de judecător.

1.1. Susţinerile recurentului încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-4, 6-8 din C. proc. civ.

Recurentul susţine că instanţa a încălcat normele de procedură prin omisiunea de a analiza probele solicitate şi cererea modificatoare a acţiunii introductive, care viza anularea în parte a înscrisului intitulat "Raport de evaluare psihocomportamentală privind pe domnul A." .

Motivul de casare este nefondat. În ceea ce ce priveşte nepronunţarea asupra unor capete de cerere, sunt incidente dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ., care prevăd că se poate cerere completarea hotărârii, cerere care se soluţionează de aceeaşi instanţă, nefiind incident motivul de casare invocat, iar în ceea ce priveşte criticile referitoare la nepronunţarea pe probele solicitate, în raport de dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., nu conduc la casarea hotărârii, în condiţiile în care instanţa a rămas în pronunţare, apreciind, aşadar, cauza în stare de judecată, sub toate aspectele, nefiind relevate motive în recurs din care să rezulte concludenţa probelor pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată şi examinarea motivelor de nelegalitate.

1.2. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pertinente pe care se întemeiază soluţia pronunţată, neputând fi identificate "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurentul-reclamant nu a adus nicio critică în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii, limitându-se la a susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat unele critici particulare, care în fapt nu erau veritabile aspecte de nelegalitate a actelor administrativ supuse controlului de legalitate în cauză, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

În analiza motivelor invocate, instanţa are posibilitatea să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, poate să le grupeze pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unuia sau mai multor considerente.

1.3. Nefondate sunt şi criticile circumscrise de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Contrar argumentelor invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material, incidente în cauză. Soluţia primei instanţe prin care s-a respins acţiunea este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind refuzul nejustificat, faptul că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, la momentul emiterii Hotărârii nr. 638/15.05.2019 prin care a constatat neîndeplinirea condiţiilor de numire a reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004, a constatat că reclamantul nu a promovat examinarea psihologică nici în primă examinare nici în calea de atac a contestaţiei, astfel că, din cele şapte condiţii cumulative impuse pentru a fi admisă cererea pentru numirea în funcţia de judecător fără concurs sau examen, respectiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei, una nefiind îndeplinită de reclamant, consecinţa directă a reprezentat-o respingerea acestei solicitări.

În ce priveşte motivul de nelegalitate a Hotărârii nr. 638/15.05.2019 reprezentat de existenţa în cuprinsul hotărârii atacate a unor rânduri necompletate, subliniate, aşa cum a subliniat instanţa de fond, aceste aspecte nu sunt de natură a afecta legalitatea hotărârii, întrucât reprezintă formalităţi necesare în vederea anonimizării a datelor cu caracter personal.

Instanţa a reţinut că cele două rapoarte de evaluare psihocomportamentală întocmite în cauză fac parte dintr-un set de înscrisuri întocmite cu ocazia examinării psihologice a reclamantului efectuată la data de 13.04.2019, precum şi a reexaminării psihologice efectuată la data de 18.04.2019, expunând în mod întemeiat faptul că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură a conduce la nulitatea celor două rapoarte de evaluare.

S-a reţinut în mod corect faptul că, deşi seturile de întrebări nu conţin elemente de identificare privind data completării acestora, totuşi acest aspect nu este de natură a duce la nulitatea celor două rapoarte de evaluare, deoarece, pe de o parte, o astfel de cerinţă nu este reglementată expres de metodologia aprobată prin Hotărârea nr. 49/17.01.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, iar pe de altă parte, cele două declaraţii de consimţământ date de reclamant vin să întărească faptul că cele două testări psihologice au fost realizate în datele de 13 şi 18 aprilie 2019, aceleaşi considerente fiind aplicabile şi pentru motivele de nelegalitate reprezentate de lipsa semnăturii olografe pe fiecare pagină a celor două rapoarte de evaluare a persoanei care le-a întocmit.

Celelalte susţineri ale recurentului referitoare la previzibilitatea soluţiei pronunţate de instanţa de fond prin prisma calităţii sale, la formularea cererii de abţinere a judecătorului desemnat la Curtea de Apel Bucureşti, la chestiunea timbrajului, la suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, deşi solicitase judecata în lipsă, nu privesc legalitatea sentinţei împotriva căreia reclamantul a formulat recurs, întrucât sentinţa recurată este pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, cu privire la timbraj calea de atac este cererea de reexaminare, iar împotriva încheierii de suspendare a judecăţii se putea formula recurs.

2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 61/CA din 10 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 61/CA din 10 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.