Discrimination complaint against police officer; admissibility of written police report and failure to hear witness violating principles of immediacy and contradiction

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa - Năsăud - Serviciul Rutier Bistriţa, B. Agent de Poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, a solicitat anularea Hotărârii nr. 478/21.08.2019 pronunţată de C.N.C.D. în dos. nr. 709/2018 ca fiind netemeinică; obligarea C.N.C.D. să reanalizeze petiţia înregistrată sub nr. x/18.10.2018.

Prin sentinţa nr. 297 din 09.09.2020, Tribunalul Botoşani, secţia de contencios

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 74/2020 din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa - Năsăud - Serviciul Rutier Bistriţa, B. Agent de Poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 74/2020 din 29 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat, recurentul-reclamant a susţinut, sub un prim aspect, că sentinţa recurata încalcă principiile fundamentale ale procesului civil, fiind afectată legalitatea acesteia. În esenţă, prin această critică, recurentul consideră că procesul s-a desfăşurat cu încălcarea principiului nemijlocirii (art. 16 noul C. proc. civ.), al rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 noul C. proc. civ.), respectiv al contradictorialităţii (art. 14 noul C. proc. civ.).

În opinia recurentului, instanţa de judecată şi-a întemeiat hotărârea, în principal, pe următoarele probe: declaraţia martorului C. şi Raportul agentului de poliţie D..

In acest sens, recurentul a susţinut că, deşi ambele persoane au fost martori la evenimentul care face obiectul litigiului, doar martorul C. a fost audiată nemijlocit în faţa instanţei. Starea de fapt prezentată de celălalt martor la eveniment, agentul D., a fost preluata din Raportul întocmit de acesta (coleg cu persoana care a săvârşit fapta discriminatorie) ulterior producerii evenimentului, cu încălcarea principiului nemijlocirii prevăzut de art. 16 C. proc. civ., respectiv fără a pune în discuţie şi fără a proceda la audierea, în condiţii de contradictorialitate, a agentului D., fiind încălcat astfel principiul nemijlocirii

S-a arătat că acest principiu exprimă cerinţa ca, pe cât posibil, instanţa să constate/cerceteze prin propriile mijloace conţinutul faptic ce urmează a fi stabilit, iar doar în cazuri în care o asemenea cercetare a probelor este imposibilă, instanţa va putea să se întemeieze pe înscrisuri sau alte mijloace de probă. Raportul agentului D. a fost calificat ca o declaraţie de martor, însă fără a fi audiat nemijlocit, încălcându-se astfel dispoziţia legală mai sus menţionată.

Recurentul a considerat că se impunea audierea acestuia în faţa instanţei, şi nu preluarea unor susţineri conţinute într-un raport întocmit de un agent pentru superiorii săi, în special în contextul in care această probă a fost determinantă în soluţionarea cauzei.

A mai apreciat recurentul că judecătorul avea îndatorirea de a ordona din oficiu audierea agentului D. în măsura în care ar fi apreciat necesară lămurirea de către acesta a stării de fapt. Preluarea declaraţiei acestuia dintr-un înscris extrajudiciar o consideră a fi făcuta cu nesocotirea principiului aflării adevărului.

Pe de altă parte, prin omisiunea instanţei de a ordona audierea în condiţii de contradictorialitate a agentului D., s-a încălcat şi dreptul său la apărare şi al egalităţii de arme, întrucât recurentul nu a avut avut posibilitatea adresării de întrebări agentului.

În corelare cu rolul judecătorului în stabilirea adevărului, chiar şi în contextul în care instanţa de judecată nu ar fi ordonat audierea agentului D., recurentul a apreciat că instanţa avea obligaţia de a pune in discuţie contradictorie necesitatea audierii acestuia.

Or, audierea agentului D. nu a fost nici ordonată şi nici pusă în discuţie de către instanţa de judecată, astfel încălcându-se principiile de bază ce guvernează procesul civil, iar hotărârea pronunţată este nelegală, impunându-se casarea acesteia.

Principiile de drept procesual civil se manifestă prin ideile juridice de bază, care determină formele şi metodele de reglementare juridică a raporturilor procesual civile în legătură cu examinarea şi soluţionarea litigiilor deduse judecăţii. Aceste principii fundamentale sunt pilonii care stau la baza procesului civil, dirijând desfăşurarea întregului proces.

Astfel, aceste norme reglementează întregul proces civil în toate etapele sale, interesul ocrotit de aceste norme fiind public. Pe cale de consecinţă, recurentul a apreciat că nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil atrag nulitatea absolută a hotărârii.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud - Serviciul Rutier Bistriţa a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia nulităţii recursului.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate de reclamant şi menţinerea sentinţei de fond, pe care a apreciat-o temeinică şi legală.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi de apărările formulate de intimatul-pârât B., prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente

Reclamantul A. a investit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 478/21.08.2019 pronunţate de C.N.C.D. în dos. nr. 709/2018, prin care a fost respinsă solicitarea sa de a se proceda la identificarea şi sancţionarea contravenţională a numitului B. pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (5) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Curtea de apel a respins acţiunea, reţinând în esenţă că din probele administrate în cauză, rezultă că în cauză nu a fost dovedită existenţa unei fapte de discriminare.

Recurentul-reclamant a criticat soluţia de respingere a acţiunii, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ. potrivit căruia, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat.

De asemenea, se constată că în cauză, nu au fost încălcate de instanţa de fond normele de procedură prevăzute de art. 14, art. 16 Cod procedură şi nici principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii, sau ale art. 22 alin. (2) ("Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale).

În acest scop, cu privire la situaţia de fapt pe care recurentul o invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. ") din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că încuviinţarea probelor se realizează de instanţa de fond cu ocazia cercetării procesului, în raport de dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., conform cărora dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, expertiză, mijloace materiale de probă, cercetare la faţa locului sau orice alte mijloace prevăzute de lege, de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, care se referă la admisibilitatea probelor, în sensul că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că pentru stabilirea stării de fapt este suficientă administrarea probei cu înscrisuri, respectiv Raportul agentului de poliţie D. şi audierea martorei C..

De asemenea, potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele şi poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

Motivele invocate de recurent vizează, în fapt, aspecte care ţin de necesitatea şi utilitatea probelor administrate în cauză, reprezentând în fapt motive de netemeinicie, care nu pot constitui obiect al controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Art. 254 alin. (6) precizează că "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii", iar art. 264 C. proc. civ. prevede că "(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.", puterea doveditoare a probelor fiind lăsată, aşadar, la libera apreciere a instanţei, motive pentru care în cauză instanţa nu a încălcat dispoziţiile legale invocate de recurent.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor necesitatea audierii agentului D., Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi reţinută încălcarea principiilor invocate de recurent, în condiţiile în care acesta nu a înţeles să propună el însuşi audierea acestui martor, caz în care ar fi fost justificată punerea în discuţia părţilor a necesităţii administrării acestei probe.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu există motive de casare a hotărârii pronunţate din prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege şi a regulilor de drept aplicabile.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Faţă de toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. nr. 74/2020 din 29 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.