Eligibility of linked enterprises as SMEs under Romanian funding programs: application of corporate group control rules to reclassify beneficiaries

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 16.02.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirii creanţelor bugetare nr. x/20.08.2015; anularea actelor subsecvente respectiv a actului de reziliere a contractului de finanţare nr. x/30.10.2013 formalizat prin adresa nr. x/18.01.2016 ADR Nord Vest, anularea deciziei nr. 409/12.01.2016 privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 173/2016 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate şi a anulat decizia nr. 409/12.01.2016 emisă de pârât, fiind obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia formulată de reclamanta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare şi a notificării vizând rezilierea contractului de finanţare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., iar Înalta Curte, prin Decizia nr. 2598 din 16 mai 2019, a admis recursul declarat de A. S.R.L., a casatat sentinţa recurată şi, pe cale de consecintă, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei,s-a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod eronat că, prin Decizia nr. 409/12.01.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate contestaţia recurentei a fost respinsă ca tardivă, căci deşi organul de soluţionare a contestaţiei a făcut referire la faptul că respectiva contestaţie nu a fost depusă în termen, a procedat la analizarea pe fond a acesteia şi a respins contestaţia ca netemeinică şi nefondată.

În acest context, recurentei-reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Justificarea acestei soluţii rezidă în împrejurarea că prima instanţă, întemeindu-şi întregul său raţionament pe aprecierea eronată că prin decizia atacată contestaţia recurentei-reclamante a fost respinsă ca tardivă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale contestaţiei deduse judecăţii, fapt ce determină casarea sentinţei pronunţate în aceste condiţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, care urmează să o analizeze pe fond.

1.3. Hotărârea primei instanţe în fond după casare

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa 251 din 11 decembrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, având ca obiect anulare act administrativ - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare x/20.08.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva senţinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În prealabil, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs, reclamanta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Circumscriindu-se motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate şi după o succintă prezentare a istoricului cauzei, înţelege să critice soluţia instanţei de fond din prisma următoarelor motive:

- sentinţa civilă nr. 251/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu este motivată, sancţiunea aplicabilă fiind nulitatea hotărârii;

- întreaga motivare a sentinţei civile nr. 251/2019 constă în redarea textelor de lege, fără să facă o corelaţie între acestea şi situaţia concretă dedusă judecăţii

-lipseşte cu desăvârşire raţionamentul propriu al judecătorului, considerentele care 1-au determinat să pronunţe soluţia;

- instanţa investita cu judecarea fondului avea obligaţia să cerceteze toate aspectele invocate de recurentă prin cererea de chemare în judecată şi să răspundă motivat, cu propriile argumente, criticilor aduse actului atacat.

- s-au aplicat, în mod greşit normele de drept material, respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, în viziunea instanţei de fond o întreprindere este legată. Cu alte cuvinte este o întreprindere legată şi întreprinderea aflată într-un grup ce acţionează direct sau indirect pe o piaţă relevantă sau adiacentă;

- instanţa concluzionează că este o întreprindere legată şi întreprinderea aflată într-un grup ce acţionează direct sau indirect pe o piaţa relevantă sau adiacentă, fără să analizeze relaţiile între întreprinderile din grupul respectiv. Noţiunea de societate controlată permite definirea grupului ca un ansamblu de societăţi independente din punct de vedere juridic, legate între ele prin diferite modalităţi dar supuse unei unităţi de decizie exercitate de societatea-mama.

- în cauză, recurenta reclamantă este legată exclusiv de următoarele 2 întreprinderi, între care există un raport de control ori o influenţă dominantă: C. - asociat in A. cu o participaţie de 75 % din capitalul social; si D. - asociat in C. cu o participaţie de 75 % din capitalul social. Prin urmare, singurele societăţi ce pot determina ori influenta în mod dominant. direct ori indirect, politica financiară si operaţională a A. sau deciziile la nivelul organelor societare ale A. sunt doar C. si D..

- contrar celor susţinute de instanţa de fond, celelalte societăţi din grupul D. nu pot în nicio situaţie exercita vreun control, direct sau indirect, asupra societăţii din România, astfel ca, în mod logic, nu pot fi considerate nici întreprinderi legate cu acesta.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, în urma sesizării suspiciunii de neregulă s-a procedat la verificarea situaţiei reţinând că reclamanta nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici la momentul depunerii cererii de finanţare.

Nefiind respectat criteriul de eligibilitate nu trebuia să beneficieze de asistenţa financiară nerambursabilă. Solicitantul a depus conform ghidului cerere de finanţare însoţită de anexe respectiv - declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM prin care s-a declarat întreprindere legată. Criticile privind neregula sunt nejustificate întrucât din verificări beneficiarul este întreprindere mare, prin legături. Întreprinderea legată corespunde situaţiei economice a întreprinderilor ce formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii capitalului social sau al drepturilor de vot, sau prin abilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dis poziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 aprilie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 februarie 2022 cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "...motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Astfel, în raport de dispoziţiile precitate, instanţa are obligaţia să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Or, în aceste condiţii, este de observat că, hotărârea instanţei de fond cuprinde mo tivele pe care se sprijină, starea de fapt şi textele de lege incidente în cauză, reprezentând, aşadar, o motivare în fapt şi în drept a sentinţei, instanţa de recurs putând exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar. De altfel, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul (I. Leş, Noul C. proc. civ., vol. I 2011, p. 548).

Şi, nu în ultimul rând, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

Mai exact, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt şi de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a întâmplat în prezenta cauză, judecătorul nefiind limitat la preluarea stării de fapt şi a argumentelor cuprinse în acţiunea introductivă.

În litigiul dedus judecăţii, instanţa de fond, prin argumente de fapt şi de drept, a demonstrat că a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri.

Raportându-se atât la documentele existente la dosar, instanţa de fond a arătat motivat care este raţionamentul care a condus la soluţia pronunţată în cauză, cu întemeierea acesteia în fapt şi în drept.

Prin urmare, chiar dacă în motivarea sentinţei nu se regăsesc literal toate susţinerile prin care partea tindea să convingă instanţa în sensul nelegalităţii actelor administrative deduse judecăţii, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs analizat.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde a convinge instanţa de control judiciar că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a cadrului de reglementare incident în cauză.

Este de menţionat că atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Procedând la analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punct 8 C. proc. civ., conform căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Curtea reţine că acest motiv de recurs vizează încălcarea legii de drept substanţial, încălcare ce poate îmbrăca mai multe forme: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente în cauză.

În speţă, se constată că instanţa de fond, în cadrul verificărilor aspectelor de fapt ale litigiului, a statuat că, în condiţiile în care reclamanta este parte a unui grup ce deţine capital în mai multe întreprinderi (societăţi), desfăşoară activitate/parte din activitate pe aceeaşi piaţă corect s-a reţinut prin actele contestate că este întreprindere legată şi ca atare nu întrunea condiţiile de eligibilitate. De altfel, şi prin Legea nr. 297/2004, s-a statuat că în sensul legii .legătura strânsă este- situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: participare, care înseamnă deţinerea în mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăţi comerciale; control- înseamnă relaţia dintre societatea mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societăţii mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale, se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control.

Instanţa de fond a conchis în sensul că, raportat la acte şi ţinând seama de activitatea desfăşurată de grup, de normele enunţate nu se poate reţine o nelegalitate a actelor contestate.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Reluând succint situaţia de fapt, este de necontestat că, reclamanta din prezenta cauză este beneficiar al proiectului "Achiziţie utilaje la S.C. A. SRL", obiect al contractului de finanţare nr. x/30.10.2013, încheiat în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competitivităţii Economice, Axa prioritară 1.

În urma verificărilor efectuate privind Suspiciunea de neregulă nr. 11156/15.06.2015 şi pe baza Instrucţiunii nr. 4254/26.02.2015 privind necesitatea reverificării eligibilităţii la contractare a tuturor beneficiarilor, conform Legii 346/2004, li. C, a fost emis proiectul de proces-verbal de constatare nr. x/12.08.2015 prin care s-a constatat că reclamanta nu se încadra în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii la data semnării contractului de finanţare şi nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă. Astfel, s-a constatat că reclamanta este întreprindere mare.

Aceasta şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la Proiectul Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.08.2015, apreciind ca "cele consemnate în procesul-verbal nu sunt întemeiate având în vedere Scrisoarea de acceptare a conformităţii administrative şi eligibilităţii nr. 284058/12.04.2013 precum şi lipsa vreunei modificări care să fi intervenit pe perioada de valabilitate a contractului de finanţare şi care ar fi fost de natură să afecteze condiţiile de derulare a contractului sau de eligibilitate, finanţarea nerambursabilă acordată beneficiarului A. S.R.L. nu trebuie rambursată atâta timp cât temeiul de drept invocat de organul de control nu justifică aplicarea unei astfel de sancţiuni."

În urma analizării punctului de vedere elaborat de către reclamantă, în calitate de beneficiar al proiectului, echipa de control şi-a menţinut poziţia exprimată în Proiect de proces-verbal.

În contextul anterior menţionat şi luând în considerare documentele analizaze, reclamanta nu a respectat prevederile legale aplicabile contractului le finanţare nr. x/30.10.2013, motiv pentru care s-a apreciat că suspiciunea de neregulă se confirmă, fiind emis Procesul Verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.08.2015 final.

Ca atare, în urma verificărilor efectuate asupra documentelor care fac obiectul reverificării ligibilităţii conform Legii nr. 346/2004 dispusă prin Instrucţiunea AM POS CCE r. 4254/26.02.2015, s-a constatat că la data depunerii Cererii de finanţare (08.07.2012), conform Formularul D - Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM pentru exerciţiul financiar de referinţă - 2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a declarat întreprindere mijlocie/legată (cu C.) având un număr mediu anual total de 84 salariaţi şi cifra de afaceri anuală netă de 22.772,984 mii RON.

La data semnării Contractului de finanţare (30.10.2013), reclamanta era întreprinderea legată cu C. (deţine 75% din S.C. A. SRL), D.. mai deţine şi următoarele societăţi: E. -99%; F. - 100%; G. - 100%; H. 76,60%.

Ca urmare a celor de mai sus, s-a constatat că reclamanta S.C. A. S.R.L. se încadra în categoria întreprinderilor mari la data semnării contractului de finanţare.

Având în vedere cele anterior menţionate, este fără echivoc faptul că, susţinerile recurentei privind neregula sunt nejustificate întrucât din verificări beneficiarul este întreprindere mare, prin legături.

Întreprinderea legată corespunde situaţiei economice a întreprinderilor ce formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii capitalului social sau al drepturilor de vot, sau prin abilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi.

Din moment ce posesia este peste 50% în fiecare caz, atunci când se calculează numărul mediu de salariaţi şi datele financiare ale societăţii A. S.R.L. se ia 100% din datele fiecăruia din cele 7 firme în cauză.

Or, în condiţiile în care recurenta- reclamanta este parte a unui grup ce deţine capital în mai multe întreprinderi (societăţi), desfăşoară activitate/parte din activitate pe aceeaşi piaţă corect s-a reţinut prin actele contestate că este întreprindere legată şi ca atare nu întrunea condiţiile de eligibilitate.

Actul normativ invocat de părţi Legea nr. 346/2004 prin art. 4 prevede că: "întreprinderile mici si mijlocii se clasifica, in funcţie de numărul mediu anual de salariaţi si de cifra de afaceri anuala neta sau de activele totale pe care le deţin, in următoarele categorii:a) microîntreprinderi - au pana la 9 salariaţi si realizează o cifra de afaceri anuala neta sau deţin active totale de pana la 2 milioane euro, echivalent in RON; b) întreprinderi mici - au intre 10 si 49 de salariaţi si realizează o cifra de afaceri anuala neta sau deţin active totale de pana la 10 milioane euro, echivalent in RON; c) întreprinderi mijlocii - au intre 50 si 249 de salariaţi si realizează o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in RON, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul in RON a 43 milioane euro.

Prin art. 44că: (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile intre care exista oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra celeilalte întreprinderi, in temeiul unui contract încheiat cu aceasta întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acţionara sau asociata a celeilalte întreprinderi si deţine singura, in baza unui acord cu alţi acţionari ori asociata ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective. (2):, se prezuma ca nu exista o influenta dominanta daca investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42nu sunt implicaţi direct sau indirect in conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin in calitatea lor de acţionar sau asociat sa fie prejudiciate.

Contrar susţinerilor reclamantei, Curtea apreciază că acesta este modul de verificare nu numai necesar dar şi suficient pentru a determina calificarea întreprinderii ca mijlocie sau mare, nefiind necesară efectuarea unei verificări în concret a produselor/serviciilor oferite de societatea reclamantă, ca şi de celelalte întreprinderi în cauză, determinarea pieţei fiecăruia dintre acestea şi a se stabili dacă piaţa unuia/unora dintre produsele/serviciile determinate ale celorlalte întreprinderi s-ar afla situată direct în amonte sau în aval faţă de piaţa produsului/serviciului în cauză .

Nu în ultimul rând aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, legătura strânsă este situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: participare, care înseamnă deţinerea în mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăţi comerciale; control- înseamnă relaţia dintre societatea mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societăţii mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale, se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control, astfel cum este stipulat prin Legea nr. 297/2004.

Cu privire criticile încadrate de recurentă în dispoziţiile art. 488 pct. 5 Cod procedură care pun în discuţie neregularităţi procedurale ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este indicat pur formal, în realitate obiecţia părţii recurente, concretizează nemulţumirea în legătură cu modalitatea de rezolvare a raportului juridic litigios, fără a releva însă, încălcări ale principiilor desfăşurării procesului civil, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că sentinţa recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul promovat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. împotriva sentinţei nr. 251 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.