Pension revision appeal dismissed as unfounded; one-month deadline for conflicting judgments ran from finality, not communication.

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele: I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., declarată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

2. Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, solicită admiterea recursului motivat de faptul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Face trimitere la o cauză similară (a unei rude) în care a fost pronunţată o soluţie contrară celei a recurentului-revizuent. Prin urmare, recurentul apreciază admisibilă cererea de revizuire cu consecinţa cererii privind recalcularea pensiei prin acordarea indicelui de corecţie utilizat pentru determinarea cuantumului pensiei de invaliditate.

3. Apărările părţilor

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Recurentul a depus concluzii scrise prin care a reluat susţinerile din cererea de recurs; în dovedire, a depus înscrisuri reprezentând acte din dosarul de pensie.

II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi la prevederile legale incidente, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, instanţa supremă reţine că prin cererea de recurs au fost formulate critici care vizează greşita apreciere a instanţei cu privire termenul de declarare a căii de atac a revizuirii; ca urmare, Înalta Curte va analiza aceste susţineri din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură.

Astfel, acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj, pe care o consideră a fi potrivnică deciziei nr. 277 din 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care instanţa de apel a admis apelul declarat de apelantul B. şi, în consecinţă, a admis acţiunea acestuia ce are acelaşi obiect ca şi litigiul său.

Astfel, prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei anterior menţionate.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - temeiul juridic al cererii formulate de recurent revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul calea de atac.

Decizia care formează obiect al căii de atac de faţă a fost pronunţată la 15 decembrie 2021, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât termenul de o lună a început să curgă de la data pronunţării ei şi s-a împlinit, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) din C. proc. civ., la 17 ianuarie 2022.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele două pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 2724 din 15 decembrie 2021, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Ii-a Civilă, în dosarul nr.

În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 2724 din 15 decembrie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi, de asemenea, momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

Astfel, în aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 15 decembrie 2021 şi s-a împlinit la 17 ianuarie 2022.

Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost promovată la 17 martie 2022.

Aşa fiind, înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, 15 decembrie 2021 şi s-a împlinit la 17 ianuarie 2022.

Înalta Curte mai reţine că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care nu fac nicio distincţie referitoare la considerentele hotărârilor. Astfel, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 545/2022, a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. în acest context, Curtea Constituţională a arătat că prin art. 511 din C. proc. civ. s-au instituit termene diferite pentru formularea revizuirii, în funcţie de motivele pe care se întemeiază cererea, stabilind şi momentul de la care acestea încep să curgă. Astfel, în ceea ce priveşte termenul de revizuire în cazul prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea unei hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte mai arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Înalta Curte reţine, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 416/2022, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire, care curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Totodată, înalta Curte notează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012, nr. 655/2014, nr. 722/2021, nr. 823/2022), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Aşadar, cum s-a reţinut şi în decizia recurată, neexercitarea oricărui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată cu depăşirea termenului, în mod just, instanţa de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca tardivă.

Pentru toate considerentele arătate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1995 din 12 octombrie 2023 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.