Challenge to procedural delay dismissed after judgment communication cured the alleged violation of the right to a reasonable time
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the challenge regarding the delay in proceedings, upholding the final decision rendered by the Administrative and Fiscal Section which had previously rejected the Ministry of Internal Affairs' appeal against an appellate court sentence. The dispute arose from a party's filing of a procedural challenge under the civil procedure code, alleging that the court decision was not communicated to them despite being rendered in March 2024, thereby invoking a violation of the right to a resolution within an optimal and predictable term. The court determined that the subject matter of the challenge no longer existed at the time of the hearing because the judgment had been redacted and formally communicated to the claimant in late May 2024. Relying on Article 522 of the Civil Procedure Code, which governs challenges to procedural delays caused by court passivity or failure to enforce timely communication, the court ordered the rejection of the complaint, noting that the remedy is inapplicable once the alleged irregularity has been cured.
Legislator headnote
AI generatedart. 522 alin. (1) din C. proc. civ, art. 522 din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Challenge to procedural delay dismissed after judgment communication cured the alleged violation of the right to a reasonable time: Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 iunie 2024
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 1462 din 13 martie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 690 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 12 mai 2024, A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionat la 13 martie 2024 prin decizia nr. 1462/2024, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată până în prezent.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
2. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Contestaţia la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură ce are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.
În urma verificărilor efectuate, se constată că decizia nr. 1462 din 13 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost redactată la 30 mai 2024, fiind efectuate operaţiunile de comunicare a hotărârii.
Astfel, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată contestatorului, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în legătură cu dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată astăzi, 10 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.