Court orders re-examination of judicial executor admission after regulation struck down as ultra vires

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior completată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti:

- anularea actului administrativ emis de Ministerul Justiţiei nr. x/27.02.2020;

- admiterea cererii sale de înscriere în profesia de executor judecătoresc pe postul de executor judecătoresc în localitatea Gurahonţ şi în secundar, pe una din opţiunile secundare, respectiv in localitatea Rupea, CA Braşov, respectiv Slobozia, CA Bucureşti şi obligarea pârâtului MJ să emită ordin de numire a reclamantei în funcţia de executor judecătoresc în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii,

- anularea art. 46 indice 3 pct. 2, 3 şi 4 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti;

- obligarea la plata daunelor morale şi materiale.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentinţa nr. 1305/2020 pronunţată la 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului UNEJ şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1305/2020 pronunţate la 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

În susţinerea căii de atac a arătat următoarele:

- motivele ce au stat la baza respingerii capătului de cerere, care viza posturile secundare, sunt deopotrivă contradictorii şi străine de natura cauzei, în condiţiile în care instanţa de fond era învestită să analizeze legalitatea şi temeinicia deciziei de respingere pentru aceste posturi secundare. Apreciază că este nelegal şi inacceptabil ca cererea de acces în profesia de executor judecătoresc pentru posturile Rupea şi Slobozia să fie respinsă cu motivarea că nu are domiciliul în Gurahonţ.

Menţionează că efectul restrictiv şi discriminatoriu al condiţiei domiciliului este cu atât mai evident în cazul opţiunii secundare Slobozia, dat fiind faptul că instanţa de fond citează prevederea legală care stabileşte competenta teritorială a executorului judecătoresc pe raza Curţii de Apel, în acest caz C.A. Bucureşti.

Instanţa a reţinut că, prin Hotărârea nr. 73/29.01.2020, CNCD a constatat discriminatorie respingerea cererii recurentei pentru postul de executor judecătoresc din localitatea Lehliu Gară pe criteriul domiciliului, sancţionând contravenţional Ministerul Justiţiei.

- hotărârea CNCD poate fi anulată sau poate fi menţinută, dar nu acest lucru este important, ci faptul că la momentul judecăţii în fond exista o autoritate provizorie de lucru judecat, ce a fost încălcată de prima instanţă.

- în privinţa aplicării greşite a legii, face trimitere la prevederile art. 13 şi 78 din Legea nr. 24/2000, dat fiind faptul că prima instanţă apreciază că acestea nu au fost încălcate, deşi prin textele invocate se interzice ca un act normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia.

Incidente în speţă sunt şi dispoziţiile art. 41 (1) din Constituţia României - Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum si a locului de muncă este liberă.

Raportat la normele citate, consideră că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a legii. Prevederile actului normativ superior, respectiv art. 15 lit. a) din Legea nr. 188/2000, stabilesc condiţia ca persoana care doreşte să devină executor judecătoresc aibă cetăţenia română şi domiciliul în România, iar prevederile Regulamentului, respectiv art. 463 pct. 2, impun candidatului "să aibă domiciliul în circumscripţia judecătoriei în care solicită numirea.

Precizează că are domiciliul pe raza Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află postul din opţiunea secundară Slobozia.

Potrivit susţinerilor intimatului Ministerul de Justiţie, preluate de către instanta de fond, este perfect legal, fezabil şi asigură buna desfăşurare a profesiei ca un executor judecătoresc cu domiciliul în Slobozia să desfăşoare activităţi de executare silită în Bucureşti, dar viceversa este considerată nelegală.

Mai mult decât atât, în cazul unor astfel de criterii, inclusiv instanţa de judecată, chemată să verifice legalitatea actelor administrative emise pe baza lor, este pusă în imposibilitate de a realiza o analiză aplicată şi să poată verifica legalitatea sau temeinicia unor decizii de respingere a intrării în profesie. Altfel spus, interpretarea criteriilor devine atributul exclusiv şi subiectiv al intimatei, fără nicio posibilitate de a se realiza o cenzură pe criterii obiective, transparente, predictibile şi în special verificabile.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, să se constate lipsa calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta - reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinare şi un set de înscrisuri.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu solicitarea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 463 pct. 2, 3 şi 4 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin OMJ nr. 210/2001, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite actul de numire în profesia de executor judecătoresc conform opţiunilor exprimate de recurentă, anularea actului administrativ emis de Ministerul Justiţiei nr. x/27.02.2020 şi obligarea la plata daunelor materiale şi morale.

Înalta Curte reţine că în temeiul dispoziţii art. 15 din Legea nr. 188/2000, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea în profesia de executor judecătoresc fără examen, cerere respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 463 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin OMJ nr. 210/2001 care instituie criterii de departajare între candidaţii la funcţia de executor judecătoresc.

Instanţa de control judiciar constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3583 pronunţată la 16 iunie 2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 955 la data de 30 septembrie 2022) a admis recursul formulat de reclamanta A.B. împotriva sentinţei nr. 142/F-CONT din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel P., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a anulat art. 463 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001.

În cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că "(. . . . . . . . . .) astfel cum s-a statuat în mod constant în doctrina şi practica judiciară, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele normelor care le ordonă, fiind necesară limitarea strictă la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin aceasta să poată fi completată legea. În speţă, însă, este evident că prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001, act cu forţă juridică infralegală, în ceea ce priveşte numirea fără examen a persoanelor cu vocaţia ocupării profesiei de executor judecătoresc s-a adăugat în mod evident dispoziţiilor legale primare, în condiţiile în care prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 nu permiteau instituirea unor criterii de departajare, ci doar procedura de desfăşurare a concursurilor/examenelor.

În consecinţă, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut în mod expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 15 lit. g) din Legea nr. 188/2000 condiţiile în care există vocaţia anumitor persoane de a fi scutite de examen pentru accederea în profesia de executor judecătoresc nu poate fi lăsată la latitudinea legiuitorului secundar instituirea unor alte criterii şi procedura de urmat în privinţa acestor persoane, eventuale alte condiţii trebuind a fi stipulate în corpul legii."

Înalta Curte precizează că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Instanţa de recurs constată că o parte din obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată îl constituie anularea art. 463 pct. 2, 3 şi 4 din Regulament din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin OMJ nr. 210/2001, ce a fost anulat în cursul judecării procesului prin Decizia ICCJ nr. 3583 pronunţată la 16 iunie 2022. În consecinţă, în cauză nu mai subzistă obiectul acţiunii în anulare.

În acest context capătul de cerere vizând anularea art. 463 pct. 2, 3 şi 4 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti aprobat prin OMJ nr. 210/2001, a rămas fără obiect.

Totodată Înalta Curte constată faptul că cererea recurentei înregistrată la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. x/15.10.2019 de admitere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen a fost respinsă urmare aplicării criteriilor succesive de departajare astfel cum erau prevăzute de art. 463 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 în vigoare la acel moment.

Ulterior promovării acţiunii, art. 463 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, care impunea criteriile apreciate ca restrictive, a fost anulat prin decizia ICCJ 3583 pronunţată la 16 iunie 2022.

Dat fiind că articolul art. 463 pct. 2, 3 şi 4 din Regulamentul a fost anulat, Înalta Curte constată că pârâţii au obligaţia de reverificarea/reanalizarea cererii privind admiterea în profesie, refuzul exprimat prin adresa nr. x/27.02.2020 fiind nejustificat.

Cererea privind acordarea de daune materiale şi morale nu poate fi admisă, având în vedere că nu există la acest moment un prejudiciu. Ulterior, în măsura în care, urmare a finalizării procedurii administrative, cererea reclamantei ar fi admisă, se poate pune în discuţie o eventuală solicitare de daune materiale şi/sau morale.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va obliga pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti să reanalizeze cererea reclamantei privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, înregistrată la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. x/15.10.2019, în raport cu anularea dispoziţiilor art. 463 din Regulamentul de punerea în aplicare a Legii nr. 188/2000 şi va respinge în rest acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1305/2020 pronunţate la 26 noiembrie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.

Obligă pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti să reanalizeze cererea reclamantei privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, înregistrată la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. x/15.10.2019, în raport cu anularea dispoziţiilor art. 463 din Regulamentul de punerea în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Respinge în rest acţiunea reclamantei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024.