Pensioners win indexation and interest from Government for unconstitutional health levy withholdings.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 22 iulie 2022, în dosarul nr. x/2022, reclamantele A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a disp. art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele masuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în MO. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie şi, respectiv:

1. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o baza lunară de calcul a contribuţiei de 10%, din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensiei şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei - art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004.

2. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului/art. 6 din O.G. n r. 13/2011.

3. Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensii a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii.

4. Obligarea pârâtului la plata eventualelor cheltuieli de judecată, ocazionate de introducerea prezentului proces.

La data de 22 septembrie 2022 s-a formulat de către Ministerul Finanţelor o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, încuviinţată în principiu prin încheierea de şedinţă din data de 08 noiembrie 2022.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 26 ianuarie 2023, în dosarul nr. x/2023, reclamantele A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca - A.J.F.P. Bihor şi Casa Judeţeană de Pensii Bihor, au solicitat:

1. Anularea dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2921, privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.

2. Repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin punerea în aplicare, începând cu data de ian. 2022, a disp. art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate, datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii care depăşesc suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie respectiv:

1.1 Obligarea paratului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 la sută din partea ce depăşeşte suma lunara de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei art. 9 alin. (1)-(5) din Legea 554/2001; obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului art. 6 din O.U.G. nr. 13/2011.

1.2 Obligarea pârâtului să emită un act administrativ, prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10%, din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

1.3. Să se constate faptul că, în şedinţa din 15 decembrie 2022, Curtea Constituţională a soluţionat cele 5 cinci sesizări aflate pe ordinea de zi, în cauze similare, având ca obiect dispoziţiile art. XXIV pct. 11-14.16 şi 18-19 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele masuri fiscal - bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii din ordonanţa fiind admisă.

1.4. Anularea actelor administrative emise în baza acestora.

1.5. Obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ.

1.6. Astfel, se pot preciza despăgubirile solicitate doar pentru perioada care a trecut de la data aplicării ordonanţei, respectiv 01 ianuarie 2022- 01 februarie 2023, urmând ca pentru lunile următoare până la soluţionarea litigiului, instanţa să se pronunţe generic, până la recuperarea integrală a prejudiciului, respectiv sumele mai jos menţionate pentru fiecare reclamant şi în continuare restituirea sumelor ce vor fi reţinute până la data executării hotărârii definitive ce va fi pronunţată în cauză, aşa cum au solicitat, indexate cu rata inflaţiei art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, precum şi plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului art. 6 din O.U.G. nr. 13/2021, dar şi obligarea pârâtului Guvernul României să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie începând cu data pronunţării hotărârii - art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

1.7. Sumele solicitate de fiecare reclamant în parte pentru perioada 01 ianuarie 2022-01 februarie 2023: A. - 7.150 RON, B. - 6.500 RON, C.- 4.329lei, D. - 4.017 RON, E. - 3.185, F. - 1.768 RON.

1.8 Obligarea pârâţilor la eventualele cheltuieli de judecată ocazionate reclamanţilor de purtarea prezentului proces.

Prin încheierea şedinţei publice din data de 13 iunie 2023 s-a constatat că dosarul nr. x/2023 a fost ataşat la prezentul dosar, fiind reunite pentru a fi judecate împreună, ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 165/CA/2023-PI din 27 iunie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca - A.J.F.P. Bihor şi Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocată prin întâmpinare şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca - A.J.F.P. Bihor şi Casa Judeţeană de Pensii Bihor, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare;

- a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibile petitele acţiunii formulate de reclamante constând în anularea dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi anularea actelor emise în baza dispoziţiilor contestate;

- a admis excepţia lipsei de obiect/interes invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare şi, în consecinţă: a respins, ca lipsită de obiect/interes cererea reclamantelor privind acordarea de despăgubiri, în cuantum egal cu sumele ce au fost reţinute acestora din pensie, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 şi cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului să emită un act administrativ, prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamantelor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii;

- a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi, pe cale de consecinţă:

- a obligat pârâtul Guvernul României la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantelor, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023;

- a obligat pârâtul Guvernul României la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantelor, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective;

- a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanţelor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 165/CA/2023-PI din 27 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului fără a verifica îndeplinirea condiţiilor unei răspunderi civile delictuale a autorităţii pârâte şi a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

În opinia sa, în mod eronat instanţa de fond a dispus în sarcina sa obligaţia de a plăti către reclamante dobânda legală de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei, întrucât se relevă lipsa capacităţii juridice civile şi corelativ, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.

Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

Recurentul-pârât a mai susţinut şi că prin adoptarea actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi a reglementat în sensul solicitat de părţile reclamante, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, sancţionarea autorităţii publice pârâte pe calea urmată de către părţile reclamante.

Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii si/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal constând în decizia nr. 3526/16.06.2011 (dosar nr. x/2010) şi decizia nr. 3792/28.06.2011 (dosar nr. x/2010), hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate în litigii similare.

Consideră că, întrucât solicitarea reclamantului vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a CASS reţinută din pensie, litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

Mai arată că, pentru aceleaşi considerente, este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente, respectiv în măsura în care instanţa a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Intimatul-intervenient Ministerul Finanţelor a formulat note de şedinţă, prin care a învederat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamanţii au formulat prezenta acţiune, în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din cuprinsul O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră a fi vătămătoare şi solicitând restituirea sumelor reţinute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor este lipsită de interes, în ceea ce priveşte sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, însă, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede şi actualizarea sumelor restituite cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzii legale aferente, a admis acţiunea, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.

În recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici care pot fi rezumate ca referindu-se la (vor fi enumerate în ordinea în care vor fi ulterior analizate):

a) competenţa de soluţionare a cauzei care, în opinia pârâtului, revenea instanţei specializate în soluţionarea cauzelor circumscrise jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale;

b) greşita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, din perspectiva nedispunerii unei soluţii de anulare a unui act administrativ emis în baza ordonanţei de urgenţă a guvernului declarată neconstituţională;

c) lipsa capacităţii juridice civile;

d) lipsa atribuţiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii;

e) rămânerea cererii fără obiect ori ca lipsită de interes.

În ceea ce priveşte primul rând de critici, recurentul-pârât a susţinut că litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

Înalta Curte constată că pârâtul Guvernul României nu a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei de contencios administrativ în faţa primei instanţe, în termenele şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar invocarea necompetenţei pentru prima dată în calea de atac a recursului nu este permisă de dispoziţiile procedurale.

Referitor la critica întemeiată pe necesitatea anulării actului/actelor administrative emise în baza ordonanţei de urgenţă a guvernului declarate neconstituţională, Înalta Curte constată că o astfel de măsură nu este prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care, în alin. (5), statuează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Aşadar, din formularea textului de lege (acţiunea "poate avea ca obiect...") rezultă că legiuitorul nu condiţionează cererea de acordare de despăgubiri de formularea cumulativă a unei pretenţii vizând anularea eventualelor acte administrative emise în baza ordonanţelor Guvernului, ci conţinutul acţiunii este determinat, de la caz la caz, de situaţia specifică fiecărei speţe.

Înalta Curte mai reţine că, în cauza de faţă recurentul-pârât nu a indicat acele acte administrative care, în opinia sa, au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 şi ar fi trebuit să fie anulate în prealabil pentru a se recunoaşte dreptul reclamanţilor la despăgubiri, iar din obiectul cauzei şi materialul aflat la dosarul cauzei nu rezultă existenţa unor astfel de acte, punerea în executare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului fiind efectuată prin reţinerea din pensia reclamanţilor a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile, recurentul Guvernul României a susţinut, în esenţă, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

Cum pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecinţă, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamantului sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Contrar acestor susţineri şi în acord cu considerentele primei instanţe, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

Înalta Curte mai reţine că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie (prima instanţă constatând lipsa de interes a pretenţiilor vizând restituirea sumelor reţinute). Astfel fiind, obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

Înalta Curte nu va primi nici criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai subzistă interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu luna ianuarie 2022.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 165/CA/2023-PI din 27 iunie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.