Judicial transfer denial: Public interest in maintaining minimum prosecutor staffing outweighs personal and family circumstances under Law 303/2022

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 06 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acesteia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

În motivare, contestatoarea a învederat, în esenţă, că analiza cererii sale de transfer a fost formală şi nu a asigurat luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete şi nu asigură un echilibru între interesul public şi interesul legitim privat, împrejurare ce conduce la reţinerea caracterului arbitrar al actului administrativ contestat, astfel că soluţia de respingere a transferului s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere, fiind vătămată prin nerespectarea dreptului la viaţă privată şi de familie, la dezvoltare personală şi profesională, precum şi prin nerespectarea dreptului copilului său la dezvoltare fizică şi psihică armonioasă, fiind împiedicată să-şi exercite drepturile recunoscute de Constituţie şi de CEDO.

Contestatoarea a apreciat că, prin hotărârea contestată, nu s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de lege, criterii pe care intimatul nu le-a analizat raportat la toate motivele cererii de transfer şi, prin urmare, nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Totodată, a arătat că motivarea hotărârii s-a rezumat în concret la expunerea detaliată a dispoziţiile legale incidente, precum şi la redarea unor date statistice referitoare la parchetele implicate în cele două proceduri de transfer (posturi ocupate/vacante, încărcătură medie/procuror, încărcătura medie/schemă), fără a fi analizate concret şi motivele de ordin personal, circumscrise criteriilor prevăzute în art. 192 lit. h), i), j) din Legea nr. 303/2022, menite a contura o situaţie juridică individuală, specifică fiecărei cereri de transfer.

În situaţia în care, prin raportare la criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o verificare comparativă şi cumulativă, cu luarea în considerare a necesităţii asigurării unui echilibru între interesele parchetelor implicate, precum şi între interesul de ordin public privind buna funcţionare a parchetelor şi interesul său de ordin privat, alături de motivele de ordin personal invocate, respectiv domiciliul în municipiul Timişoara, nevoia de a fi aproape de familia stabilită în aceeaşi localitate, distanţa între domiciliu şi sediul parchetului unde funcţionează - 368 km, ceea ce presupune o deplasare de 4-6 ore de condus în funcţie de trafic (fiind de notorietate că zona localităţii Margina este în proces continuu de reabilitare fapt ce generează ambuteiaje de kilometri) şi condiţiile meteorologice, vârsta fragedă a copilului său minor care este dependentă emoţional de mamă, care suferă de anxietate şi se află la o distanţă de 368 km (starea de sănătate a minorei), buna dezvoltare profesională şi personală a sa, cât şi perioada de timp consistentă (3 ani şi 3 luni la momentul analizării cererii de transfer) în care şi-a desfăşurat activitatea la unitatea de la care solicită transferul, cu siguranţă secţia ar fi apreciat ca fiind oportună aprobarea solicitării de transfer.

Totodată, nu a fost avută în vedere experienţa acumulată atât în supravegherea activităţii organelor de cercetare penală, cât şi în activitatea din sectorul judiciar şi nu s-a ţinut seama de faptul că şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în orice secţie, împrejurări care de asemenea ar fi justificat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, având în vedere volumul de activitate şi cerinţele acestei unităţii în cadrul acestor sectoare de activitate, unitate care, potrivit avizului pozitiv emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, apare, scriptic, în privinţa posturilor de execuţie cu schema de personal ca fiind complet ocupată, însă în realitate funcţiona cu un deficit de 13 procurori.

Nu a fost avut în vedere nici punctul de vedere favorabil al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a arătat că transferul este oportun atât din punct de vedere al volumului de activitate intens la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, cât şi a situaţiei sale personale.

De asemenea, nu a fost avut în vedere faptul că a mai formulat o cerere de transfer ce i-a fost respinsă, având drept consecinţă afectarea activităţii prin creşterea gradului de uzură personală şi demotivare şi nici specializarea şi disponibilitatea de a activa conform specializării. Respingerea cererii sale de transfer se rezumă practic la două aspecte, respectiv volumul de activitate şi numărul posturilor vacante la unităţile de parchet implicate în procedurile de transfer analizate, precum şi existenţa unor avize nefavorabile, fără a se ţine cont că în raport de dispoziţiile legale referitoare la criteriile şi procedura de soluţionare a cererilor de transfer, respectivele criterii nu au un caracter absolut şi nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, care particularizează fiecare cerere de transfer în parte, aspecte ce echivalează cu o motivare deficitară şi neconvingătoare a hotărârii de respingere a cererii de transfer, cu consecinţa generării excesului de putere din partea acestei autorităţi publice.

Din analiza hotărârii reiese că au fost avute în vedere avizele negative formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, fără a se ţine seama de avizele pozitive formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - care au avut în vedere atât gradul de ocupare al schemei de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, cât şi situaţia sa familială.

Argumentele care au stat la baza emiterii avizelor negative nu pot fi reţinute în condiţiile în care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie sunt 3 posturi de procuror prevăzute în schemă (o funcţie de conducere şi două posturi de execuţie), iar în prezent sunt ocupate cele două posturi de execuţie, totodată colegul său ocupând de peste 3 ani de zile prin delegare postul de conducere, fără să se înscrie la vreun examen pentru deblocarea postului de execuţie pe care îl ocupă, situaţie care a împiedicat şi împiedică în continuare scoaterea la concurs a postului de execuţie.

Prin urmare, situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie este vulnerabilă întrucât se acceptă cu uşurinţă de peste 3 ani de zile delegarea pe postul de conducere a aceluiaşi procuror, care până în prezent nu s-a înscris la niciun examen de numire în funcţia de conducere şi nu se iau măsuri concrete în ceea ce priveşte asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, aspecte care însă nu-i sunt imputabile şi nu pot prevala ca motiv de respingere a transferului - nu se poate accepta ca motiv pertinent în acordarea unui aviz negativ invocarea propriei culpe pentru a motiva vulnerabilitatea parchetului pe care îl conduce.

În hotărârea atacată se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie se confruntă cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante - împrejurare nereală, întrucât în realitate nu există niciun post de execuţie vacant, situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie fiind vulnerabilă doar prin prisma faptului că postul de conducere este ocupat de aproximativ 3 ani şi 9 luni prin delegare de acelaşi procuror care ocupă şi cel de al doilea post de execuţie, care până în prezent nu s-a înscris la niciun examen de numire în funcţia de conducere şi care doreşte ocuparea acestui post de conducere doar prin delegare.

De precizat că această situaţie subzistă în continuare, având în vedere şedinţa secţiei pentru procurori din data de 18 iulie 2023 - pct. 3.8. în care secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât delegarea in funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie a domnului B., procuror în cadrul acestei unităţi de parchet. începând cu data de 05 august 2023, până la ocuparea funcţiei prin concurs sau examen, în condiţiile legii, dar nu mai mult de 6 luni.

Chiar dacă s-ar accepta argumentele din avizul negativ, secţia ar fi putut constata că situaţia postului său care ar fi deveni vacant prin admiterea cererii de ar fi fost una temporară, care s-ar fi rezolvat la următoarea sesiune de examene de admitere în profesie şi nu definitivă, cum de altfel este pentru aceasta situaţia opusă (situaţia respingerii cererii de transfer), care denotă că se află în imposibilitatea de a avea o aşteptare legitimă în sensul că cererea sa de transfer va fi soluţionată favorabil într-o perioada rezonabilă de timp, din moment ce situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie va fi în continuare vulnerabilă.

De precizat este şi faptul că în prezent este declanşat concursul de admitere în magistratură, astfel cum rezultă din Anunţul privind organizarea concursului de admitere în magistratură în perioada 07 iulie 2023-06 martie 2024, aprobat prin Hotărârea nr. 119/06.07.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicat pe pagina Consiliului Superior al Magistraturii, iar din lista posturilor de procuror scoase la concurs şi a celor pentru care se poate dispune suplimentarea, rezultă că nu există niciun post de procuror scos pentru concurs la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie.

De asemenea, în această perioadă, secţia pentru procurori organizează o sesiune de reîncadrare în funcţia de procuror, în condiţiile art. 216 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, astfel cum rezultă din anunţul ataşat. Însă, aşa cum a arătat anterior, nici pentru această procedură nu există niciun post de execuţie vacant la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie pentru repartizare, cu toate că conducerea acestui parchet susţine că unitatea se confruntă cu dificultăţi prin raportare la gradul de ocupare a schemei de personal şi la volumul de activitate.

În aceste condiţii este injust să se blocheze dreptul său la transfer datorită "lipsei de personal" şi volumului de activitate, întrucât situaţia dificilă a parchetului nu poate fi absolutizată pentru a se justifica lipsa de oportunitate a cererii, în condiţiile în care intimatul este obligat prin lege să îşi gestioneze politica de resurse umane şi să scoată la concurs posturile vacante în vederea ocupării ori să faciliteze delegarea/transferul unor procurori la alte parchete.

De asemenea, situaţia locurilor vacante şi volumul de activitate nu a constituit de-a lungul anilor şi nu constituie un impediment pentru intimat să admită cererile de transfer ale altor procurori din ţară (spre exemplu: C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi), apreciind astfel că intimatul foloseşte un dublu standard şi o discriminare flagrantă între cererile sale şi cererile altor colegi cu acelaşi grad şi care depind tot de criteriul resurselor umane.

Nu i se poate imputa existenţa unor disfuncţionalităţi la nivelul unităţii la care activează şi care nu se rezolvă de multă vreme şi sunt sistematice.

Cu toate că nu s-a menţionat în cuprinsul avizelor negative acordate, apreciază că a avut o conduită corespunzătoare în cadrul unităţii de la care solicită transferul, nu are restanţe în lucrările repartizate şi şi-a îndeplinit toate obligaţiile profesionale şi administrative trasate de conducerea parchetului, aspecte ce denotă seriozitate şi dorinţa de a activa la o unitate care să îi protejeze capacitatea de muncă şi dedicarea pentru funcţia de procuror.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 191 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Secţia pentru procurori a analizat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a parchetelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situaţia deosebit de dificilă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, precum şi situaţia solicitantei.

Prin urmare, în mod corect secţia pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale solicitantei.

În consecinţă, a apreciat că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând hotărârea nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori să aprobe cererea sa de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Prin hotărârea nr. 612/11.04.2023, emisă în etapa a II-a a sesiunii de transferuri, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 305/2022, precum şi al art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele hotărârii nr. 612/11.04.2023 a secţiei pentru judecători fiind expuse date relevante privind traseul profesional al contestatoarei, situaţia de personal şi volumul de activitate al parchetelor implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, faţă de gradul de ocupare a schemei de personal şi de volumul de activitate, s-a reţinut că, în ipoteza admiterii cererii de transfer, ar urma ca în cadrul acestei unităţi de parchet să îşi desfăşoare activitatea un singur procuror care, de altfel, ocupă prin delegare şi funcţia de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie.

De asemenea, s-a mai constatat şi că, în raport de incidenţa criteriului privind dificultăţile de ocupare a posturilor la parchetele implicate, aşa cum rezultă din motivele avizului nefavorabil transferului care a fost emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie, această unitate de parchet se confruntă cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante, spre deosebire de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, unitate pentru care se formulează frecvent opţiuni de ocupare a posturilor.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. în cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informaţiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condiţiile alin. (1). Dispoziţiile referitoare la conţinutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de secţia pentru judecători, respectiv de secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la nemotivarea ori, mai exact, motivarea formală a hotărârii atacate. Verificând hotărârea ce face obiectul contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe procuror şi pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, avizele parchetelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a parchetului de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte o soluţie de respingere a solicitării de transfer.

Astfel, intimatul a reţinut că petenta avea o vechime de 3 ani şi 3 luni în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, a expus datele statistice şi cele referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalenţă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea acesteia şi motivele familiale invocate.

De altfel, în realitate, această critică este una care ţine de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiei de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege. Se observă că motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestatoare.

Criticile privind analiza întreprinsă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor de fapt şi de drept pe care Înalta Curte îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte reaminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi ale art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, critica contestatoarei referitoare la argumentele şi raţionamentul intimatului raportat la conceptul de oportunitate, prin aplicare la situaţia de fapt incidentă în cauză, apare ca nefondată.

Astfel, trebuie avută în vedere atât noţiunea de utilitate, care se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, existenţa unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele nefavorabile emise de conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie şi a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a apreciat că nu este oportun, la acel moment, admiterea cererii de transfer formulată de contestatoare.

Astfel, în raport de incidenţa criteriului privind volumul de activitate al parchetelor implicate, s-a reţinut faptul că, în ipoteza admiterii transferului contestatoarei, întregul număr de dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie ar fi urmat să fie instrumentat de un singur procuror, iar încărcătura dosarelor/procuror la această unitate ar fi depăşit cu mult, atât media la nivel naţional, cât şi încărcătura dosarelor/procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

De asemenea, secţia pentru procurori a constatat că, în raport de incidenţa criteriului privind dificultăţile de ocupare a posturilor la parchetele implicate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie se confrunta cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante, fiind o unitate de parchet neatractivă, spre deosebire de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, unitate pentru care se formulează frecvent opţiuni de ocupare a posturilor în sesiunile de transferuri.

Aşadar, secţia pentru procurori a avut în vedere faptul că situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie (gradul scăzut de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate, dificultăţile de ocupare a posturilor) impunea adoptarea unei soluţii care să conserve, cel puţin, situaţia existentă la acel moment, un eventual transfer având ca efect perturbarea gravă a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, întrucât s-ar fi ajuns la un procent de ocupare a schemei posturilor de doar 33,3% şi la un volum de activitate mult mai mare faţă de media la nivel naţional.

În acest context, se mai reţine şi că, contrar susţinerilor contestatoarei, nu i se poate imputa intimatului faptul că nu se înscriu candidaţi la examenul de numire în funcţia de conducere a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, fiind obligaţia acestuia de a asigura buna funcţionare a acestei unităţi de parchet şi din punct de vedere al conducerii, inclusiv prin intermediul delegării, o măsură temporară prevăzută de lege.

De altfel, Înalta Curte constată că, deşi chiar contestatoarea susţine că nu există o ordine de prioritate a criteriilor prevăzute de lege, aceasta este în concret nemulţumită că, în analizarea cererii sale de transfer, nu s-a acordat prioritate criteriilor de ordin personal.

Or, în ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de petentă în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepţionale de natură a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului, iar soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele unităţilor de parchet implicate în procedură, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantului.

În acest context, se are în vedere şi faptul că, prin soluţia adoptată în legătură cu cererea sa de transfer nu se poate considera că s-a produs o încălcare a dreptului contestatoarei la respectarea vieţii sale private şi de familie, mai ales că, în momentul în care a ales să participe la un concurs de intrare în magistratură, cunoştea că posturile pentru care se concurează sunt situate inclusiv în localităţi unde ocuparea acestora este dificilă şi trebuia să anticipeze că, cel puţin pentru o perioadă de timp, va trebui să funcţioneze la unitatea de parchet unde a câştigat concursul.

Astfel, contestatoarea a promovat concursul de admitere în magistratură la sfârşitul anului 2019, fiind numită în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie prin Decretul Preşedintelui României nr. 1246/23.12.2019, unitate de parchet care avea o situaţie dificilă prin prisma volumului de activitate raportat la schema de personal, astfel că aceasta trebuia să anticipeze că, cel puţin pentru o perioadă de timp, va fi nevoită să funcţioneze la acest parchet. Mai mult, deşi contestatoarea invocă perioada consistentă de timp în care şi-a desfăşurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie, în cazul acesteia a operat interdicţia de a se transfera pentru o perioadă de 3 ani de la data numirii în funcţie stipulată de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, în prezent art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, care la momentul formulării cererii de transfer expirase doar de 3 luni, aceasta având o vechime în funcţie şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie de 3 ani şi 3 luni.

Nu în ultimul rând, nici criticile privind admiterea cererilor de transfer ale altor procurori din ţară nu pot fi reţinute, în condiţiile în care fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia parchetelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocaţie la transfer, şi nu un drept. În acest sens, se reţine că transferul doamnei procuror C. s-a dispus de la alt parchet decât Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie, respectiv de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, astfel că legalitatea hotărârii contestate nu poate fi afectată prin prisma acestor argumente aduse de contestatoare. Din această împrejurare derivă o diferenţiere în situaţia celor două procuroare, întrucât Înalta Curte, nefiind învestită cu analiza de legalitate a hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer, nu poate face aprecieri cu privire la situaţia comparativă a activităţii parchetului de la care se solicită transferul şi a activităţii parchetului la care s-a dorit transferul, acestea având situaţii distincte cu privire la situaţia posturilor vacante, încărcătura pe procuror şi volumul de activitate.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţia adoptată de secţia pentru procurori şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă unitate de parchet fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

Faţă de acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.