Judicial transfer to military court: failure to objectively apply statutory ranking criteria and equal treatment of candidates

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 01 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a solicitat anularea hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acestuia de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timişoara.

În motivare, contestatorul a învederat, în esenţă, ca motive de nelegalitate extrinseci, că hotărârea contestată a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8) şi art. 5 alin. (2) şi (3) din Regulamentul comun, aprobat prin Ordinul nr. M.47/2014 al ministrului apărării naţionale şi Hotărârea nr. 176/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, acesta reclamă faptul că nu a fost invitat să susţină interviu în faţa secţiei pentru judecători, conform procedurii obligatorii prevăzute de art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun, fiind lipsit de posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în faţa secţiei.

De asemenea, soluţionarea cererii de transfer, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii, nu s-a făcut cu luarea în considerare a punctului de vedere al preşedintelui instanţei din care face parte, potrivit art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun, singura instanţă care ar putea fi afectată de transfer, ci, formal, prin valorificarea punctului de vedere aparent nefavorabil al preşedintelui curţii de apel, fără a analiza motivul cuprins în acesta, care nu a vizat situaţia instanţei din care face parte, ci exclusiv posibilitatea dezvoltării carierei sale.

Nu în ultimul rând, soluţionarea cererii de transfer nu s-a făcut în temeiul criteriilor de departajare stabilite prin art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, ci, afirmativ, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la motivele intrinseci de nelegalitate a hotărârii contestate, contestatorul a învederat că, evaluându-se comparativ motivele cuprinse în avizele şi punctele de vedere exprimate, se constată faptul că, în raport de situaţia concretă din cadrul instanţelor din care fac parte şi care ar putea fi afectate de transfer, este singurul dintre cei trei candidaţi care a primit aviz favorabil.

În pofida acestui fapt, acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privinţa sa, ci, din contra, a fost valorificat în favoarea celorlalţi doi candidaţi, deşi aceştia nu au primit vreun aviz favorabil, iar motivele cuprinse în avizul nefavorabil şi punctele de vedere exprimate în privinţa lor nu permiteau transferul acestora.

În continuare, evaluându-se comparativ volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, se constată faptul că este singurul dintre cei trei candidaţi în privinţa căruia situaţia concretă a instanţei din care face parte permitea transferul său.

Cu toate acestea, nici acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privinţa sa, ci, din contra, valorificat în favoarea celorlalţi doi candidaţi, deşi situaţia concretă a instanţelor din care fac ei parte nu permitea transferul acestora, dovadă în acest sens fiind chiar şi solicitarea conducerii Tribunalului Timiş de amânare a datelor transferurilor unor judecători la Tribunalul Militar Timişoara (pct. 8 al ordinii de zi a şedinţei din data de 24 august 2023).

De asemenea, evaluându-se comparativ specializarea judecătorului, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării, se constată faptul că vechimea sa în funcţia de judecător exclusiv în materie penală este net superioară celorlalţi doi candidaţi.

În pofida acestui fapt, nici acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privinţa sa, ci, din contra, valorificat în favoarea celorlalţi doi candidaţi, deşi specializarea acestora în materie penală era net inferioară, iar preşedintele Curţii Militare de Apel Bucureşti a menţionat, cu ocazia acordării avizului favorabil, că este necesar să primeze experienţa mai îndelungată în materie penală.

În acest context, contestatorul a mai învederat şi că, atât vechimea sa la instanţa de la care se solicită transferul, cât şi vechimea efectivă în funcţia de judecător, respectiv în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul, erau criterii care îi erau favorabile, iar intimatul nu a ţinut cont de acestea.

Printr-un alt set de critici, contestatorul a învederat care sunt motivele abuzului de putere cu care a fost emisă hotărârea contestată în cauză.

Astfel, deşi în raport de fiecare şi de toate criteriile legale de departajare se situează într-o poziţie net superioară celorlalţi doi colegi candidaţi, iar situaţia concretă din cadrul Judecătoriei Oradea (gradul foarte bun de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate situat sub media efectivă pe ţară şi lipsa dificultăţii de ocupare a posturilor) permitea efectuarea transferului, secţia pentru judecători a apreciat necesară continuarea activităţii sale în cadrul aceleiaşi instanţe.

În ce priveşte punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel Oradea, acesta nu are în vedere şi nu se fundamentează pe necesitatea continuării activităţii sale în cadrul Judecătoriei Oradea, astfel cum în mod total greşit s-a reţinut în considerentele hotărârii, ci constă în "baza de recrutare în cadrul instanţelor ori posibilităţile de dezvoltare a carierei profesionale a magistraţilor", un motiv care nu reprezintă un criteriu prevăzut de lege, apt să poată fi valorificat în cazul transferului la o altă instanţă.

Contestatorul a mai arătat şi că, din conţinutul celor două hotărâri, nr. 2014 şi 2015 din 13 iulie 2023, ale Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că, deşi în raport de fiecare şi de toate criteriile legale de departajare domnii judecători B. şi C. se situau într-o poziţie net inferioară şi în pofida faptului că situaţia concretă din cadrul Tribunalului Timiş şi Judecătoriei Sânnicolau Mare (gradul redus de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate situat peste media efectivă pe ţară şi dificultatea de ocupare a posturilor, "situaţia resurselor umane fiind fără precedent") nu permitea efectuarea transferurilor, secţia pentru judecători a apreciat oportună admiterea cererilor acestora de transfer.

Totodată, deşi a arătat şi a solicitat a se avea în vedere şi faptul că a fost elev militar, student militar, are pregătire profesională în domeniul militar si al siguranţei naţionale (doctorat) şi este cadru militar în rezervă încă din anul 2013 - ofiţer superior (maior), nici aceste aspecte relevante nu au fost evaluate ori valorificate în privinţa sa, deşi în privinţa altui candidat căruia i s-a admis cererea de transfer la Tribunalul Militar Cluj, respectiv domnului judecător D., cu pregătire şi experienţa în domeniul militar (dar inferioare), i s-au valorificat pe deplin toate aceste elemente, în cadrul aceleiaşi şedinţe, secţia creând astfel încă o situaţie de inegalitate de tratament juridic, care afectează legalitatea hotărârii atacate.

Contestatorul a mai solicitat să se constate şi faptul că în cuprinsul hotărârilor nr. 2014, 2015 şi 2023 din 13 iulie 2023 Consiliul Superior al Magistraturii nu a expus în mod raţional argumentele avute în vedere la adoptarea acestora în raport de criteriile legale de departajare, nu a analizat/evaluat niciun criteriu concret sau orice alt element în privinţa tuturor celor trei candidaţi care să fie apt să justifice respingerea transferului său ori admiterea transferului celorlalţi doi judecători aflaţi în concurs cu acesta.

În opinia contestatorului, intimatul a deturnat aplicarea criteriilor legale de departajare, urmărind alt scop decât cel de a fi transferaţi cei care îndeplineau criteriile de departajare şi se aflau în situaţii preferabile transferului, creând situaţii de inegalitate vădită de tratament juridic între judecătorii care au solicitat transferul, prin favorizarea domnilor judecători B. şi C. care nu îndeplineau criteriile de transfer în concurs cu acesta, fiind afectată astfel, legalitatea hotărârilor nr. 2014, 2015 şi 2023 din 13 iulie 2023 şi vătămate, în mod evident, interesul său legitim de a-şi dezvolta cariera profesională prin exercitarea funcţiei de judecător militar şi dreptul de a ocupa, în condiţiile legii, funcţia de judecător în sistemul justiţiei militare, respectiv interesul legitim public al bunei funcţionări a justiţiei.

În concluzie, a solicitat să se constate faptul că modul de soluţionare a cererii de transfer reflectă nerespectarea evidentă a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, fiindu-i încălcat dreptul de a i se aplica legea şi de a beneficia de acelaşi tratament juridic ca ceilalţi candidaţi la transfer.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, în cauză a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a proporţionalităţii între interesul public şi cel privat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând hotărârea nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată.

În fapt, ca urmare a sesiunii de transfer de la instanţele civile la cele militare, organizate în perioada 28 aprilie 2023 - 13 iulie 2023, în raport de cele două posturi vacante şi finanţate din cadrul Tribunalului Militar Timişoara, prin Hotărârea nr. 2023/13.07.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea formulată de contestatorul A. de transfer de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timişoara, iar prin Hotărârile nr. 2014 şi 2015 ale Consiliului

Superior al Magistraturii s-au admis cererile de transfer la Tribunalul Militar Timişoara formulate de către domnii judecători B. de la Tribunalul Timiş şi C. de la Judecătoria Sânnicolau Mare.

În urma analizării cererii de transfer formulată de contestator, intimatul a reţinut ca motive de respingere a acesteia necesitatea continuării activităţii acestuia în cadrul Judecătoriei Oradea, aspect care a condus, în esenţă, la exprimarea punctului de vedere nefavorabil de către Curtea de Apel Oradea, apreciind că nu este oportună aprobarea transferului domnului A. la acest moment, inclusiv din perspectiva asigurării continuităţii şi stabilităţii activităţii manageriale a solicitantului, în calitate de preşedinte al secţiei penale a Judecătoriei Oradea, funcţie în care a fost delegat recent, cu acordul său.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.(...)

(4) Dobândirea calităţii de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, după obţinerea avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale referitor la îndeplinirea condiţiilor legale specifice pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de secţia pentru judecători, respectiv de secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192.

(5) Judecătorii pot fi transferaţi la instanţe militare şi procurorii la parchete militare dacă au cel puţin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal."

Dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Aceste dispoziţii se completează cu normele regulamentare speciale referitoare la transferul magistraţilor la instanţe sau parchete militare care se regăsesc în cuprinsul Regulamentului comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naţionale şi prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în vigoare la data de referinţă.

Astfel, conform art. 6 din Regulamentul comun anterior menţionat:

"(1) Poate fi transferat în funcţia de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puţin grad profesional de tribunal.

(2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanţă sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze.

(3) Dispoziţiile art. 1 alin. (3) - (10) şi ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

(4) Judecătorul sau procurorul poate participa la şedinţa secţiei corespunzătoare, în vederea susţinerii cererii.

(5) secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre."

Prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, stabilesc următoarele:

"(3) La soluţionarea cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6) pot fi avute în vedere următoarele criterii;

a) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

b) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;

c) vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului militar la care se solicită numirea;

d) existenţa avizului favorabil privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 evidenţiind analiza incompletă şi inegală a criteriilor amintite, în condiţiile în care contestatorul îndeplinea criteriile prevăzute de lege, inclusiv prin comparaţie cu ceilalţi judecători ale căror cereri de transfer au fost admise în aceeaşi sesiune de transferuri.

Astfel, deşi aparent intimatul a înţeles să acorde prioritate punctului de vedere nefavorabil exprimat de Curtea de Apel Oradea, în considerentele hotărârii contestate în cauză se reţine ca motiv de respingere a cererii de transfer formulată de contestatorul A. necesitatea continuării activităţii acestuia în cadrul Judecătoriei Oradea în vederea asigurării continuităţii şi stabilităţii activităţii manageriale a solicitantului, în calitate de preşedinte al secţiei penale a Judecătoriei Oradea, funcţie în care fusese delegat recent, cu acordul acestuia.

Or, în punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Oradea, se apreciază ca fiind neoportun transferul contestatorului, întrucât acesta are grad de tribunal şi poate să îşi dezvolte cariera profesională prin promovare la tribunal, iar nu ca să îşi continue activitatea în cadrul Judecătoriei Oradea.

În orice caz, nu poate fi ignorată nici inconsecvenţa de care a dat dovadă intimatul, în condiţiile în care în aceeaşi şedinţă, prin Hotărârea nr. 2015/13.07.2023, a admis cererea de transfer a domnului judecător C., care avea la acel moment calitatea de preşedinte al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Totodată, Înalta Curte constată că, în analiza cererii de transfer formulate de contestatorul A., secţia pentru judecători nu a ţinut cont de solicitarea preşedintelui Curţii Militare de Apel Bucureşti, exprimată prin Adresa nr. x/29.05.2023, potrivit căreia, referitor la criteriile ce vor fi avute în vedere la analizarea cererilor de transfer, este necesar să primeze experienţa mai îndelungată în materie penală a judecătorului, precum şi în gradul de jurisdicţie superior sau egal instanţei la care urmează să fie transferat judecătorul.

Or, din această perspectivă, trebuia avut în vedere că domnul judecător A. avea la acel moment o vechime efectivă în funcţia de judecător exclusiv în materie penală de 9 ani şi 11 luni, cu o vechime în gradul de tribunal de 4 ani şi 6 luni.

Nu în ultimul rând, nici prin raportare la prevalenţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, nu se poate reţine un impediment în admiterea cererii de transfer formulată de contestatorul A., în condiţiile în care în anul 2022 la Judecătoria Oradea s-a înregistrat o încărcătură de dosare/judecător sub media efectivă pe ţară la nivelul judecătoriilor, din schema de personal un singur post figura ca vacant şi acela la secţia civilă, iar Judecătoria Oradea nu este o instanţă care să prezinte dificultăţi în ocuparea posturilor vacante.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatorului, conduc la concluzia că modalitatea de examinare a cererii de transfer denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi de art. art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, motiv pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii.

Or, împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor şi motivelor invocate în susţinerea cererii de transfer.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficienţă criteriilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi la art. art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer şi nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale contestatorului.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligă intimatul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.