Regulatory authority's approval of electricity distribution tariffs upheld; appeal against annulment of specific tariffs dismissed.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche în data de 21 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Electrica S.A., a chemat în judecată pe cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea în tot a Ordinului preşedintelui ANRE nr. 156/2014 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru societatea comercială "Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice Electrica Distribuţie Transilvania Sud" S.A.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 45 din 08 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche a respins acţiunea formulată de reclamanta Electrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 45 din 08 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche, a declarat recurs reclamanta Societatea Energetică Electrica S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înregistrat sub nr. de dosar x/2023, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că ANRE a încălcat Legea transparentei decizionale, Legea energiei nr. 123/2012, precum şi a celorlalte reglementări incidente, iar instanţa de fond a reţinut în mod nelegal faptul că ordinul contestat nu reprezintă un act normativ.

În acest sens, a arătat că principiul transparenţei deicizonale este transpus în mod expres în legislaţia ce reglementează sectorul energiei electrice, prin dispoziţiile art. 2 lit. e) şi ale art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012, care impun ANRE obligaţii de transparenţă în reglementare, în special în materie de stabilire a tarifelor reglementate, fiind invocat totodată şi art. 7 alin. (2) din Legea transparenţei decizionale.

Printr-un alt set de critici, recurenta-reclamantă a învederat că ANRE a încălcat prevederile art. 58 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 72/2013 şi modificată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 112/2014 şi a principiului reglementării nediscriminatorii.

Recurenta-reclamantă a mai arătat şi că Ordinul nr. 156/2014 încalcă principiile stabilităţii şi predictibilităţii, iar prin acţiunea formulată a indicat faptul că ordinul contestat încalcă aceste principii, având în vedere ca RRR (rata reglementată a rentabilităţii), unul dintre parametrii semnificativi luaţi în calcul la stabilirea tarifului specific de distribuţie a energiei electrice, a fost modificat în timpul perioadei de reglementar, de la valoarea de 8,52%, aprobată deja pentru perioada 2014-2018, la 7,7%, iar argumentele instanţei de fond privind puterea de lucru judecat cu privire la faptul că Ordinul nr. 146/2014 nu încalcă prevederile pct. 5.4. din H.G. nr. 1069/2007 nu pot fi primite, având în vedere că în prezenta cauză se analizează încălcarea acestor principii raportat la adoptarea Ordinului 156/2014, principii incluse în multiple acte normative, indicate în cerere.

Mai mult, aşa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, Ordinul nr. 156/2014 încalcă prevederile art. 2 din Metodologie şi contravine obiectivelor acesteia, respectiv asigurarea unui mediu de reglementare eficient, a viabilităţii financiare a societăţilor de distribuţie, a promovării investiţiilor eficiente în reţea. Totodată, prin adoptarea acestui ordin se încalcă prevederile art. 2 lit. m), art. 79 alin. (4) lit. c), f) şi g) din Legea nr. 123/2012 şi ale art. 8 lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea ANRE.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a mai susţinut şi că Ordinul 156/2014 este nelegal deoarece are în vedere o valoare a RRR bazată pe un calcul eronat. Aşa cum a detaliat prin cererea de chemare în judecată, cel puţin în unele cazuri, valorile parametrilor care determină valoarea RRR sunt semnificativ diferite de cele luate în considerare de ANRE la stabilirea nivelului RRR prin Ordinul nr. 146/2014, care a stat la baza aprobării tarifelor de distribuţie conform Ordinului ANRE nr. 156/2014, fiind stabilite discreţionar şi inconsecvent chiar cu reglementările ANRE. Astfel, se impune anularea Ordinului nr. 156/2014, având în vedere stabilirea tarifelor de distribuţie cu încălcarea prevederilor art. 67-75 din Metodologie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Societatea Energetică Electrica S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul alin. (1), la punctele 1-8.

Ca atare, recursul se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate însă nu şi de netemeinicie, cum sunt cele privind efectuarea de verificări ale conformităţii situaţiei de fapt reţinută prin hotărârea instanţei de fond cu probele administrate în cauză, unicul obiect al recursului constituindu-l verificarea legalităţii hotărârii atacate prin prisma motivelor de casare prevăzute de lege.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., singurul invocat de recurentă în susţinerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate şi nu de netemeinicie ale hotărârii judecătoreşti.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Plecând de la această teză interpretativă, se reţine că în motivarea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, recurenta a înţeles ca, în esenţă, să reia argumentele prezentate în acţiunea introductivă.

Criticile recurentei-reclamante privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Astfel, la data de 21 decembrie 2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 933, Partea I, Ordinul ANRE nr. 156/2014, prin care au fost aprobate tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru societatea "Filiala de distribuţie a energiei electrice Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A."

La elaborarea acestor tarife, pârâta ANRE a avut în vedere rata reglementată a rentabilităţii (RRR) de 7,7%, astfel cum a fost stabilită anterior prin Ordinul ANRE nr. 146/2014.

În act se prevede că elaborarea acestuia este întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi art. 79 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 123/2012, prevederile Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 33/2014.

Preliminar, în acord cu concluzia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat a fost emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru Societatea Comercială "Filiala de distribuţie a energiei electrice Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A.", prin raportare la sfera destinatarilor actului administrativ, astfel că Ordinul 156/2014 nu are un caracter general, impersonal, ci se adresează unui subiect anume individualizat, căruia îi prescrie obligaţia de a practica tarife specifice prestabilite de autoritatea de reglementare, împrejurare determinantă pentru atribuirea caracterului de act administrativ cu caracter individual.

Este adevărat că, datorită interconexiunilor pe care le presupune în mod inerent viaţă socială, indirect acte destinate unor subiecte determinate vor produce efecte şi în privinţa terţilor, în sensul fie de a-i vătăma, fie de a le profita, dar această împrejurare nu face ca actele să înceteze să fie individuale.

În cauză, deşi indirect ordinul contestat prezintă interes general, el conţine aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, numai pentru Societatea Comercială "Filiala de distribuţie a energiei electrice Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A."

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, "în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune pe site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii".

În consecinţă, reţinând această calificare juridică, instanţa de recurs constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 şi nici prevederile Legii nr. 24/2000, aplicabile doar actelor administrative cu caracter normativ.

În acest context, se impun a fi respinse şi criticile formulate de recurenta-reclamantă privind nerespectarea principiului transparenţei decizionale prevăzut de dispoziţiile legale anterior citate.

Astfel, raportat la caracterul şi la conţinutul ordinului contestat, procedura de adoptare presupune, din perspectiva consultării şi transparenţei decizionale, respectarea principiilor reglementate la art. 79, alin. (1) şi (2) şi (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012, potrivit cărora:

"Principiile pentru fundamentarea propunerilor de preţuri şi tarife reglementate:

(1) Propunerile de preţuri şi tarife reglementate se elaborează de operatorii economici din sectorul energiei electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competentă, şi se comunică autorităţii, împreună cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta.

(2) Operatorii economici din sectorul energiei electrice transmit autorităţii competente toate datele necesare folosite în procesul de fundamentare a solicitării şi vor asigura accesul la aceste date al reprezentanţilor desemnaţi de autoritatea competentă.

(...)

(4) Principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice, exclusiv preţurile pentru energia electrică şi termică produsă în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă ce beneficiază de scheme de sprijin, au în vedere următoarele:

a) preţurile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă."

Or, aşa cum în mod judicios a reţinut şi judecătorul fondului, procedura specială de consultare reglementată pentru această situaţie a fost parcursă în mod efectiv de autoritatea pârâtă, iar ordinul emis este motivat, la baza acestuia aflându-se atât referatul de aprobare a tarifelor, cât şi anexa nr. 6 la acesta în care se prezintă detaliat modul de recunoaştere a investiţiilor aprobate pentru perioada 2014-2018.

Totodată, prealabil întocmirii referatului şi anexei, între părţi s-a purtat o amplă corespondenţă, reprodusă chiar de recurenta-reclamantă, ce a avut ca obiect programul de investiţii pentru perioada de reglementare 2014-2018, prin care părţile şi-au exprimat poziţiile cu privire la componentele care urmează a fi incluse în acest program şi la valoarea acestora.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 58 din Ordinul nr. 72/2013 prin aceea că la aprobarea programului de investiţii pârâta nu a ţinut cont de regulile prudenţei şi ale bunei practici, precum şi încălcarea pct. 5.4 din H.G. nr. 1069/2007 prin aceea că s-a încălcat principiul nediscriminării, criticile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 104 din Metodologie, tariful de distribuţie se calculează ca raport între venitul reglementat şi cantitatea de energie electrică distribuită pe perioada de calcul, iar potrivit art. 6 din Metodologie, la stabilirea tarifului de distribuţie se consideră costurile şi veniturile asociate serviciului de distribuţie. În categoria costurilor se includ şi cele cu investiţiile, care pot fi recunoscute în condiţiile reglementate prin art. 55-66 din Metodologie. Valoarea investiţiilor se stabileşte pe baza propunerilor de investiţii formulate de către operatorul de distribuţie şi comunicate autorităţii de reglementare.

Potrivit art. 58 din Ordinul ANRE nr. 72/2013:

"(1) Autoritatea competentă poate respinge programul de investiţii dacă investiţiile propuse nu sunt considerate prudente.

(2) Investiţiile prudente sunt cele în acord cu buna practică a societăţilor de distribuţie de energie electrică similare din Europa.

(3) Se consideră investiţii prudente acele investiţii care se demonstrează a fi necesare, oportune, eficiente şi care reflectă condiţiile pieţei, respectiv:

- necesare - determinate de garantarea siguranţei în funcţionare a sistemului de distribuţie;

- oportune - amânarea acestora produce prejudicii operatorului de distribuţie şi/sau utilizatorului;

- eficiente - aduc beneficii operatorului de distribuţie şi utilizatorului;

- condiţiile pieţei - costurile realizate reflectă cele mai bune condiţii ale pieţei, existente la data realizării.

(4) Programul de investiţii prognozat aferent întregii perioade de reglementare, transmis conform art. 57 alin. (1), odată aprobat, se include în întregime în BAR".

Conform pct. 5.4. din H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007 - 2020:

"Decizii de ordin legislativ şi de reglementare

Pentru buna funcţionare a sectorului energetic şi dezvoltarea acestuia conform prevederilor prezentei strategii, este necesară crearea unui climat stabil şi predictibil în ceea ce priveşte cadrul legislativ şi de reglementare.

Noile reglementări trebuie emise numai după un proces de consultare suficient de lung, astfel încât entităţile interesate să-şi poată exprima punctele de vedere.

Reglementările trebuie să fie nediscriminatorii şi să asigure atragerea investiţiilor în sector".

Instanţa de fond a reţinut că ANRE a justificat neaprobarea în întregime a propunerilor de investiţii ale recurentei-reclamante pentru perioada 2014-2018, iar criticile asupra acestui aspect sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanţa de fond a înlăturat corect susţinerile reclamantei, iar ANRE a justificat neaprobarea în întregime a propunerilor de investiţii ale recurentei-reclamante pentru perioada 2014-2018.

Înalta Curte constată că ANRE a avut în vedere următoarele aspecte:

- Proiectul MDM: se referă la o investiţie la nivelul S.C. Electrica S.A., pentru care ANRE a solicitat detalii privind nivelurile de implementare, explicaţii privind abordarea acesteia ca investiţie separată faţă de investiţiile în sistemele de măsurare inteligentă, precum şi documentaţia care a stat la baza estimării valorice, iar documentul primit nu răspunde acestor solicitări; documentul transmis nu poate fi considerat un studiu de fezabilitate, nefiind semnat sau înregistrat.

- Portal Ghişeu Unic este o extindere a programului SAP, fundamentat pe accesarea on-line de către utilizatori a informaţiilor privind racordarea, datele de consum, gestiunea citirilor (aspecte care se suprapun cu funcţiile sistemului de măsurare inteligentă), starea reţelei (deranjamentele); având în vedere ponderea utilizatorilor din mediul rural (50%), ANRE consideră că investiţia nu poate fi considerată prudentă; mai mult, studiul de fezabilitate este sub antetul S.C. Electrica S.A., fără semnături sau număr de înregistrare.

- În privinţa proiectului Infrastructură telecomunicaţii nu sunt prezentate în mod clar avantajele economice pentru dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii, faţă de varianta asigurării acestui serviciu de către alţi operatori de comunicaţii.

Simpla enunţare a motivelor respingerii proiectelor arată că acestea nu sunt formale, aşa cum pretinde recurenta, ci chiar subliniază caracterul neprudent al investiţiilor.

Totodată, cât priveşte adoptarea Ordinului cu încălcarea principiului reglementării nediscriminatorii, se reţine că deciziile ANRE în privinţa unui operator nu pot fi anulate pentru că nu sunt similare cu cele adoptate în cazul unui alt operator, iar egalitate sau nediscriminare nu înseamnă adoptarea aceloraşi decizii faţă de operatori aflaţi în situaţii care au anumite elemente de similaritate deoarece aceste situaţii presupun analize economice complexe.

ANRE a subliniat că valoarea propusă de operatorul de distribuţie depăşeşte cu aproximativ 160% valoarea medie pe ţară a investiţiilor realizate de operatorii care fac parte din Grupul Electrica (de stat).

În acelaşi timp, valoarea medie a investiţiilor propusă de S.C. FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A. pentru perioada 2014-2018 depăşeşte cu 104% valoarea medie a investiţiilor realizate de toţi operatorii de distribuţie în perioada 2008-2013 şi depăşeşte cu 90% valoarea medie a investiţiilor realizate de operatorii de distribuţie din domeniul privat în perioada 2008-2013.

De asemenea, art. 58 alin. (1) din Metodologie îndrituieşte ANRE să analizeze planurile de investiţii propuse de fiecare operator de distribuţie şi să le respingă, dacă acestea nu sunt considerate prudente.

Pentru acest motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a remarcat corect că autoritatea a acţionat cu bună-credinţă, motivându-şi decizia şi respectând limitele marjei sale de apreciere.

De asemenea, se reţine că ANRE a acceptat suplimentarea programelor de investiţii cu prudenţă, în mod progresiv (astfel încât operatorul de distribuţie să asigure cadrul de realizare a acestora: documentaţii tehnice, organizare de licitaţii etc), între 50% şi 150% pentru perioada 2015-2018.

Această abordare este în conformitate cu prevederile art. 14 din Metodologie, potrivit cărora în procesul de verificare, autoritatea competentă ia în considerare solicitarea transmisă de operatorul de distribuţie ţinând cont, printre altele de: stabilitatea tarifelor, dezvoltarea optimă a reţelelor electrice de distribuţie, viabilitatea financiară a operatorului de distribuţie.

Nu în ultimul rând, aşa cum în judicios a reţinut şi judecătorul fondului, pârâta nu a interzis realizarea obiectivelor respective de investiţii, efectul neaprobării constând doar în nerecunoşterea valorii acestor obiective de investiţii la stabilirea tarifelor.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect a concluzionat instanţa de fond că ANRE a manifestat prudenţă şi responsabilitate în ceea ce priveşte acceptarea unor valori considerabil majorate ale programelor de investiţii anuale întrucât costurile de capital aferente investiţiilor aprobate încep să fie transferate asupra consumatorilor prin intermediul tarifelor anterior realizării investiţiilor, urmând a se efectua corecţii valorice aferente abia la finalul perioadei de reglementare.

Referitor la criticile privind încălcarea principiilor stabilităţii şi predictibilităţii, Înalta Curte le constată ca fiind în directă legătură cu cele privind privind valoarea Ratei reglementate a rentabilităţii, fiind, de asemenea, nefondate.

Astfel, nu se poate susţine că autoritatea de reglementare nu ar avea dreptul să ajusteze tarifele, chiar în condiţiile în care acestea ar determina în mod obiectiv şi legal diminuarea profitului recurentei-reclamante, pe motiv că a reglementat un tarif inferior celui aprobat pentru anul/anii precedenţi.

Instanţa de control judiciar reţine că necesitatea modificării a fost justificată în referatul de aprobare şi că, sub aspectul predictibilităţii, reducerea moderată a ratei reglementate a rentabilităţii (RRR) are efectul de a restrânge într-o mică măsură profitul prognozat al investitorilor, dar nu afectează alte elemente ce privesc funcţionarea şi evoluţia viitoare a operatorilor de distribuţie, precum cele ce ţin de siguranţa în alimentare, creşterea eficienţei energetice, recuperarea costurilor aferente investiţiilor realizate sau aflate în curs de realizare, asigurarea mentenanţei reţelelor, a calităţii serviciului ş.a.m.d. Această modificare a avut în vedere recunoaşterea unei rentabilităţi justificate şi suficiente, realizând un echilibru între interesele operatorilor de distribuţie şi cele ale utilizatorilor serviciului, în condiţiile în care, la momentul efectuării analizei, ponderea costurilor de capital în totalul costurilor recunoscute pentru prestatorii serviciului ajunsese la 37%-48%, cea a valorii rentabilităţii reglementate fiind de 17%-25% în total costuri.

De asemenea, având în vedere că Metodologia aplicată la stabilirea tarifelor de distribuţie este o reglementare de tip incentive based (stimulativă), în măsura în care operatorii de distribuţie sunt mai eficienţi în privinţa costurilor realizate anual în raport cu cele recunoscute de autoritate, pot realiza un profit suplimentar, chiar peste nivelul proiectat, care le rămâne în întregime la dispoziţie.

Totodată, se are în vedere şi că, potrivit art. 79 alin. (4) din Legea Energiei, principiile ce stau la baza stabilirii preturilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice [...] au în vedere următoarele: preturile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă.

Prin urmare, nu se poate aprecia că au fost încălcate principiile stabilităţii şi predictibilităţii, având în vedere că operatorul de distribuţie cunoştea tipul de reglementare aplicată, respectiv faptul că tarifele de distribuţie se stabilesc după o metodologie de calcul reglementată anterior şi asupra căreia pot fi aduse anumite modificări.

În orice caz, aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, atât criticile formulate de reclamantă ce vizează încălcarea principiilor stabilităţii şi predictibilităţii cadrului de reglementare, cât şi cele privind valoarea Ratei reglementate a rentabilităţii, care privesc indicatorul menţionat, în valoare de 7,7%, astfel cum a fost stabilit prin Ordinul nr. 146/2014 al ANRE, au făcut deja obiectul unei acţiuni îndreptate împotriva actului administrativ prin care este stabilită valoarea RRR.

Astfel, recurenta-reclamantă a formulat o astfel de acţiune, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1529/09.05.2016, prin care i-a fost respinsă contestaţia, soluţie menţinută prin decizia nr. 2025/31.03.2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta Electrica S.A.

Aşadar, este corectă raportarea judecătorului fondului la dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", respectiva hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat în prezenta cauză, cele statuate de instanţă nemaiputând fi contrazise.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Energetică Electrica S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Energetică Electrica S.A. împotriva sentinţei civile nr. 45 din 08 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.