Eligibility of land expropriation costs: requirement that the financial beneficiary legally engages the expenditure as the statutory expropriator.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2022 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta Compania de Apă Oltenia S.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programe Operaţionale Infrastructura Mare, solicitând:

i. anularea deciziei nr. 68052/21.06.2022, emisă de pârât, privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 51563/09.05.2022 privind contractul de finanţare nr. x/14.05.2019 aferent "Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dolj, în perioada 2014-2020" cod SMIS2014+126408, referitor la CR l/27.04.2020, în cadrul căreia au fost solicitate la rambursare cheltuieli privind activitatea de expropriere, in valoare de 3.676.413,45 RON si 427.184,55 RON TVA;

ii. anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. 51563/09.05.2022 şi, pe cale de consecinţă, să se constate eligibilitatea cheltuielilor privind activitatea de expropriere, în valoare de 3.676.413,45 RON şi 427.184,55 RON TVA.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 231 din data de 19 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în anulare formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta Compania de Apă Oltenia S.A., prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În motivare, arată că instanţa de fond nu a analizat coroborat toate aspectele invocate de către reclamantă, nu a ţinut cont de argumentaţia cererii de chemare în judecată şi nici de logică în aplicarea legislaţiei în domeniul exproprierilor.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare atacat s-a stabilit că suma aferentă CR 1/27.04.2022, pentru "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dolj, în perioada 2014-2020", reprezentând cheltuieli cu achiziţia de terenuri este neeligibilă întrucât Compania de Apa Oltenia S.A. nu are calitatea de expropriator, astfel stabilindu-se în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în sumă de 3.602.885 RON.

Neregula identificată a fost aceea că nu exista un angajament legal pentru cheltuiala menţionată efectuată de beneficiara finanţării, câtă vreme aceasta nu are calitatea de expropriator, potrivit legii.

Instanţa de fond, la rândul său, a considerat că reclamanta a făcut o plată care era strict în sarcina altei entităţi, respectiv că reclamanta a "împroprietărit" Consiliul Judeţean Dolj cu terenuri, care ulterior au fost date în administrarea reclamantei.

Recurenta-reclamantă consideră total nefondate concluziile instanţei. Astfel, potrivit Ghidului solicitantului şi prevederilor H.G. nr. 399/2015, sunt eligibile cheltuielile cu achiziţia de terenuri cu sau fără construcţii.

Nu se poate considera că reclamanta s-a subrogat în obligaţiile de plată ale Consiliului Judeţean Dolj şi a achitat contravaloarea despăgubirilor către expropriaţi, deşi sarcina incumba expropriatorului. Consiliul Judeţean Dolj a deschis un cont al cărui titular este, cont din care a asigurat sumele stabilite ca fiind cuantumul despăgubirilor pentru persoanele expropriate. Titularul de cont este Consiliul Judeţean Dolj, nu Compania de Apa Oltenia, iar banii au fost viraţi către expropriaţi de către Consiliul Judeţean Dolj, nu de Compania de Apă Oltenia.

Consiliul Judeţean Dolj este acţionar al Companiei de Apă Oltenia. Reclamanta, calitate de operator regional al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, este beneficiara finanţării şi asigură implementarea proiectului. Faptul că fondurile necesare exproprierii au fost virate de către reclamantă în contul Consiliului Judeţean Dolj, având la bază o dispoziţie expresă a Consiliului stabilită în baza unor Hotărâri şi Dispoziţii menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu înseamnă că reclamanta a făcut o liberalitate, împroprietărind Consiliul Judeţean cu terenuri.

O componentă majoră a proiectului regional o reprezintă investiţia strategică "Reabilitare şi extindere aducţiune Fir II Isvarna-Craiova" obiectiv de investiţie de utilitate publică ce va asigura acoperirea deficitului de apă şi calitatea apei pentru municipiul Craiova şi localităţile aflate în zona conductei de aducţiune, pe raza a doua judeţe, respectiv Gorj şi Dolj. Realizarea obiectivului a presupus exproprierea unei suprafeţe de teren de 2.158.794 mp, de pe raza celor două judeţe.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 şi ale H.G. nr. 53/2011, Consiliul Judeţean Dolj a derulat procedura de expropriere şi, întrucât Compania de Apă Oltenia S.A. este semnatara contractului de finanţare, banii necesari achiziţiei de terenuri au fost incluşi în devizul proiectului.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 399/2015, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiţii, între care pe acelea de a respecta prevederile art. 65 alin. (2)-(5) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, de a fi prevăzută în cererea de finanţare şi de a fi rezonabilă şi necesară realizării proiectului.

Compania de Apă Oltenia S.A., în calitate de beneficiară a proiectului, a inclus în aplicaţia de finanţare sumele necesare pentru achiziţia/exproprierea terenurilor necesare realizării investiţiilor aferente lucrărilor de reabilitare şi extindere aducţiune Fir II Isvarna - Craiova.

Prin aprobarea aplicaţiei de finanţare s-a aprobat şi soluţia de achiziţie a terenurilor respective, precum şi sumele aferente si modalitatea de punere la dispoziţie a acestora. Cheltuiala a fost prevăzută în cererea de finanţare. În devizul general al proiectului privind cheltuielile necesare realizării obiectivului de investiţii este trecută ca sumă eligibilă şi suma de 4.311.577 RON, stabilită în baza Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 32/2019, pentru achiziţia terenurilor necesare realizării investiţiei, sumă modificată ulterior prin Hotărârea Consiliului Judeţean Dolj nr. 265/2019 (4.103.598 RON).

Aplicaţia de finanţare a fost aprobată inclusiv de Comisia Europeană, care a aprobat contribuţia financiară la proiectul menţionat, precum şi costul total eligibil în care sunt cuprinse sumele aferente exproprierii. Pentru aprobarea acestora au fost prezentate documente justificative, detaliată legislaţia aplicabilă, la baza aprobării stând şi un punct de vedere al consultantului privitor la caracterul eligibil al cheltuielilor ocazionate cu exproprierea terenurilor necesare proiectului.

Pentru pregătirea aplicaţiei de finanţare, reclamanta a solicitat consultantului A. un punct de vedere cu privire la eligibilitatea cheltuielilor privind exproprierea terenurilor necesare proiectului, iar acesta a comunicat răspunsul prin adresa din 13.10.2017. Punctul de vedere exprimat menţionează că:

- art. 8 din H.G. nr. 28/2008 permite, de principiu, cuprinderea cheltuielilor pentru expropriere în devizul general al proiectului, la capitolul 1 Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului, subcapitolul 1.1 - Obţinerea terenului: "Se includ cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de terenuri, plata concesiunii (redevenţei) pe durata realizării lucrărilor, exproprieri, despăgubiri, schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol, precum si alte cheltuieli de aceiaşi natură";

- din punct de vedere al regulilor generale de eligibilitate, art. 2 din H.G. nr. 399/2015 prevede două condiţii esenţiale şi anume, ca respectiva cheltuiala să fie angajată de către beneficiar şi plătită de acesta în condiţiile legii între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2023 şi să fie susţinută de documente justificative.

În ceea ce priveşte condiţiile specifice de eligibilitate ale cheltuielilor cu achiziţii de terenuri, este de reţinut că aceste cheltuieli nu sunt excluse de art. 69 din Regulamentul UE nr. 1303/2013 şi sunt reglementate la art. 6 din H.G. nr. 399/2015.

Astfel, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, costul achiziţiei de terenuri cu sau fără construcţii este eligibil în limita a 10%, alin. (2) statuează că, în aplicarea alin. (1), procentul de eligibilitate poate fi mai mare, în cazuri excepţionale şi justificate, pentru operaţiuni privind conservarea mediului, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) achiziţia de teren a fost făcută conform prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finanţare, (b) achiziţia să fie făcută de către sau în numele unei instituţii publice, (c) terenul este utilizat pentru destinaţia stabilită, cu respectarea clauzelor/condiţiilor din contractul/decizia/ordinul de finanţare şi pe perioada stabilită.

Noţiunea potrivit cu care "achiziţia este făcută de către sau în numele unei instituţii publice" nu poate fi interpretată în sensul că operatorul regional poate efectua achiziţia în numele unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât legislaţia în vigoare atribuie calitatea de expropriator numai consiliilor judeţene/locale pentru executarea lucrărilor de tipul celor cuprinse în studiul de fezabilitate pregătit de consultant.

În concluzie, reclamanta nu putea să aibă calitatea de expropriator, întrucât mecanismul legal prevede că pentru a putea intra în domeniul public, terenurile trebuie expropriate de UAT. Însă, în calitate de beneficiară a proiectului, a realizat investiţiile necesare implementării proiectului, terenurile revenindu-i în administrare.

Art. 8 din H.G. nr. 28/2008 permite de principiu cuprinderea cheltuielilor pentru exproprieri în devizul general al proiectului. De asemenea, nici Ghidul de finanţare şi nicio altă prevedere legală incidentă nu prevăd condiţia ca beneficiarul finanţării să fie şi cel care realizează efectiv exproprierea, această modalitate de achiziţie de terenuri având un mecanism propriu, bine reglementat de legiuitorul naţional.

În plus, trebuie să existe elemente care să contureze un prejudiciu cert. Nu este suficientă simpla existenţă a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăşi, să producă un prejudiciu determinabil, iar corecţia financiară trebuie să fie o măsură adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.

Date fiind toate aceste argumente, rezultă fără echivoc eligibilitatea cheltuielii.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programe Operaţionale Infrastructură Mare (AM POIM) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, arată că invocarea nelegalităţii sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6, nu are un suport faptic real. Motivarea instanţei este concisă şi argumentată, reprezentând o garanţie că acţiunea reclamantei a fost analizată cu atenţie, sub aspectul motivelor invocate.

Simpla susţinere a recurentei potrivit căreia instanţa nu ar fi motivat hotărârea sa nu are niciun fundament. În paginile 9-11 ale sentinţei, Curtea de Apel Craiova a arătat care este raţionamentul care a condus la soluţia adoptată, precum si normele legale care au fost încălcate de către reclamantă.

Recurenta-reclamantă nu critică în mod efectiv sentinţa pentru nemotivare, ci îşi exprimă nemulţumirea fată de raţionamentul instanţei, care i-a respins argumentele din cererea de chemare în judecată.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, de asemenea nu este incident.

Titlul de creanţă atacat a fost emis întrucât beneficiara a plătit, invocând ca temei contractul de finanţare, despăgubirile aferente exproprierilor realizate de Consiliul Judeţean Dolj.

În baza contractului de finanţare nr. x/14.05.2019, AM POIM a rambursat reclamantei cheltuielile cu activitatea de expropriere, însă, în urma reanalizării condiţiilor de eligibilitate a cheltuielii în cauză s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de H.G. nr. 399/2015, respectiv cheltuiala a fost efectuată de beneficiară fără să existe un angajament legal, câtă vreme aceasta nu are calitatea de expropriator, potrivit legii.

Exproprierile au fost efectuate de Consiliul Judeţean Dolj iar, ca atare, terenurile expropriate au devenit proprietatea publică a unităţii administrativ teritoriale antereferite, însă plata efectivă a despăgubirilor aferente exproprierilor nu s-a realizat de către Consiliul Judeţean Dolj, ci de către reclamantă.

Or, sarcina de a efectua plata despăgubirilor îi incumbă strict expropriatorului, care are obligaţia consemnării acestor sume la dispoziţia proprietarilor de imobile, conform art. 7 din Legea nr. 255/2010, în considerarea faptului că dreptul de proprietate asupra terenurilor respective se transferă expropriatorului, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Beneficiara finanţării nu a realizat ea însăşi exproprierea şi nici nu putea să o facă potrivit Legii nr. 255/2010. Pe cale de consecinţă, nici nu a devenit proprietara terenurilor expropriate, astfel că este evident că nu avea un temei legal rezonabil ca să asigure, prin intermediul contractului de finanţare, plata despăgubirilor către persoanele fizice/juridice expropriate.

Recurenta-reclamanta, invocând o serie de prevederi legale din unele acte normative, le atribuie o interpretare proprie prin care încearcă să acrediteze ideea că atât timp cât achiziţia de terenuri a fost inclusă în aplicaţia de finanţare, sumele aferente exproprierii sunt în mod automat eligibile.

Intimatul arată că este lipsit de relevanţă că în cererea de finanţare s-a menţionat că terenurile necesare investiţiei se pun la dispoziţia proiectului prin expropriere în interes public, de către expropriatorul Consiliul Judeţean Dolj, în condiţiile în care nu acest aspect a condus la emiterea titlului de creanţă, ci faptul că recurenta-reclamantă a achitat în locul Consiliului Judeţean Dolj contravaloarea despăgubirilor pentru expropriere.

Mai mult, studiul de fezabilitate prevede o obligaţie a Consiliului Judeţean Dolj, aceea de a pune la dispoziţie terenurile necesare realizării investiţiei, modul efectiv în care CJ Dolj urma să obţină respectivele terenuri fiind un aspect străin de cererea de finanţare şi de sarcinile asumate de Compania de Apă Oltenia S.A., conform contractului de finanţare.

Recurenta-reclamantă se află într-o eroare şi în privinţa semnificaţiei unor termeni pe care îi foloseşte în cererea sa, susţinând că "întrucât Compania de Apă Oltenia S.A. este semnatara contractului de finanţare, banii necesari achiziţiei de terenuri au fost incluşi în devizul proiectului." Trecând peste faptul că în cauză nu a fost efectuată o veritabilă achiziţie, prin plata despăgubirilor aferente exproprierilor din sumele aferente contractului de finanţare, beneficiara a împroprietărit pe Consiliul Judeţean Dolj. Astfel, achiziţia la care se referă recurenta poate fi asimilată unei veritabile liberalităţi în favoarea Consiliului Judeţean Dolj.

Or, obiectul contractului de finanţare nu viza împroprietărirea Consiliului Judeţean Dolj, nu viza nici acordarea de despăgubiri pentru exproprierile pe care această entitate urma a le realiza şi, mai mult, cu privire la terenurile în discuţie beneficiara îşi asumase deja că îi vor fi puse la dispoziţie de CJ Dolj încă de la momentul depunerii cererii de finanţare, fără a condiţiona această punere la dispoziţie de resursele financiare nerambursabile a căror accesare o solicita.

Intimatul nu a contestat faptul că reţelele de apă şi terenurile aferente fac parte din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi nici că una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate publică o reprezintă exproprierea, ci a constatat că recurenta-reclamantă nu are nici calitatea de unitate administrativ-teritorială, nici nu a realizat exproprierea şi nici nu este proprietara terenurilor expropriate, dar, cu toate astea a achitat despăgubirile aferente exproprierii.

Astfel, atât timp cât recurenta-reclamantă a făcut o plată care era strict în sarcina altei entităţi (CJ Dolj, în calitate de expropriator) pentru imobile care au devenit proprietatea respectivei entităţi, plata este în contradicţie cu obiectivele contractului de finanţare (al cărui rol nu este de a împroprietări terţi) şi, ca atare, cheltuiala este neeligibilă.

Întregul raţionament pe care se bazează recurenta-reclamantă pleacă de la o premisă greşită, titlul de creanţă nefiind emis pentru încălcarea normelor specifice exproprierilor, aşa cum în mod eronat încearcă să acrediteze recurenta, ci pentru că aceasta a intervenit în cadrul respectivei proceduri şi a achitat din sumele aferente contractului de finanţare contravaloarea despăgubirilor acordate persoanelor expropriate.

Recurenta-reclamantă a dobândit doar un dezmembrământ al dreptului de proprietate (dreptul de administrare), iar prin plata efectuată a acoperit obţinerea proprietăţii terenurilor respective în favoarea CJ Dolj.

Încălcarea prevederilor contractuale este o neregulă, conform O.U.G. nr. 66/2011, iar suma plătită nejustificat de către beneficiara finanţării aduce un prejudiciu bugetului UE.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 13 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 14 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Oltenia S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.05.2022 (a cărui anulare a cerut-o reclamanta), s-a stabilit că suma aferentă CR 1/27.04.2022, din cadrul contractului de finanţare nr. x/14.05.2019 pentru "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dolj, în perioada 2014-2020", reprezentând cheltuieli cu achiziţia de terenuri este neeligibilă. S-a stabilit astfel în sarcina reclamantei - beneficiară a finanţării o creanţă bugetară în sumă de 3.602.885 RON.

Neregula identificată a fost aceea că nu există un angajament legal pentru cheltuiala menţionată efectuată de beneficiara finanţării, câtă vreme terenurile necesare implementării proiectului au fost dobândite prin expropriere de către Consiliul Judeţean Dolj, fiind date apoi în administrarea reclamantei, în calitate de operator regional al serviciului public de alimentare cu apă. AM POIM a constatat că reclamanta nu are calitatea de expropriator, potrivit legii şi nu a achiziţionat respectivele terenuri necesare lucrărilor de investiţii constând în reabilitarea şi extinderea aducţiunii Fir II Isvarna-Craiova, dar cu toate acestea a plătit CJ Dolj despăgubirile pe care acest expropriator, la rândul său, le-a achitat pentru exproprierea derulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010.

Instanţa de fond a respins cererea de anulare a procesului-verbal de nereguli şi a deciziei de respingere a contestaţiei administrative, confirmând caracterul neeligibil al cheltuielii, în esenţă cu motivarea că reclamanta a făcut o plată care era în sarcina altei entităţi.

O primă critică expusă prin recursul reclamantei se referă la nemotivarea sentinţei.

În această privinţă, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta-reclamantă invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 6 din C. proc. civ., nu expune niciun argument concret care să susţină caracterul eliptic al raţionamentului juridic al instanţei de fond. Recurenta arată numai că judecătorul fondului nu ar fi procedat la o analiză a tuturor aspectelor invocate, fără să precizeze care ar fi motivele de nelegalitate sau argumentele esenţiale ignorate/netratate.

Se mai arată că sentinţa ar fi lipsită de logică juridică în aplicarea legislaţiei în domeniul exproprierilor. Astfel de susţineri (de ordin general) nu corespund cazului de casare antereferit, ci pot fi subscrise invocării unei greşite aplicări a legii, urmând a fi analizate sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 din C. proc. civ.

Ca atare, susţinerile referitoare la nemotivarea sentinţei nu pot fi primite.

Prin criticile subsumate greşitei aplicări a legii, recurenta-reclamantă arată că sunt eligibile cheltuielile cu exproprierile, în raport de dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 399/2015 şi art. 65 - 69 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013.

Conform acestor dispoziţii, este eligibil în anumite limite costul achiziţiei de teren, cu sau fără construcţii, fie şi prin expropriere. Însă, neregula reţinută în sarcina reclamantei, ca beneficiară a finanţării, a fost aceea de a fi efectuat cheltuiala fără să-i revină obligaţia de a plăti despăgubirile pentru expropriere.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 399/2015, una dintre condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor este aceea de a fi angajate şi plătite de beneficiarul finanţării, în condiţiile legii, în perioada 2014-2023, aspect ce trebuie susţinut prin documente cu valoare contabilă.

Recurenta-reclamantă nefiind şi neputând fi expropriator în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, în mod corect instanţa de fond a constatat că antereferita condiţie de eligibilitate a cheltuielii nu este întrutotul îndeplinită. Astfel, deşi recurenta-reclamantă a făcut cheltuiala menţionată, nu poate fi reţinută şi existenţa angajamentului său, conform legii, de a face respectiva cheltuială.

Recurenta arată că atât potrivit prevederilor H.G. nr. 399/2015, cât şi Ghidului solicitantului sunt eligibile cheltuielile cu achiziţia de terenuri cu sau fără construcţii. Însă nu acest aspect este cel litigios. Plecând de la premisa că achiziţia unor terenuri putea fi finanţată conform cadrului normativ incident anterior citat, recurenta-reclamantă trebuia să îndeplinească condiţia de eligibilitate de a fi angajat cheltuiala potrivit legii. Or, conform Legii nr. 255/2010, o astfel de cheltuială se agajează de către expropriator, care devine titularul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.

Recurenta-reclamantă arată că, potrivit Legii nr. 241/2006, serviciul de alimentare cu apă este serviciu public, iar potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 51/2006 sistemele de utilităţi publice, inclusiv terenurile pe care acestea funcţionează, aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, susţine că terenurile nu puteau fi achiziţionate altfel decât prin expropriere, expropriatorul neputând fi decât CJ Dolj.

Însă, aceste argumente nu suplinesc condiţia de eligibilitate neîndeplinită.

AM POIM susţine că finanţarea nu a fost acordată şi nu putea fi acordată pentru o expropriere pe care nu o putea face beneficiara finanţării.

De asemenea, deşi recurenta-reclamantă afirmă că a prevăzut în devizul proiectului cheltuielile cu achiziţia de terenuri prin expropriere, dispoziţiile din studiul de fezabilitate (parte a cererii de finanţare) pe care le invocă, potrivit cărora terenurile necesare reabilitării şi extinderii aducţiunii Fir II Isvarna-Craiova urmau a fi puse la dispoziţia proiectului de către CJ Dolj, prin expropriere, nu vin în susţinerea poziţiei sale potrivit căreia finanţarea urma să acopere şi cheltuielile cu exproprierea, ci reprezintă un contraargument. Astfel de prevederi ale studiului de fezabilitate nu converg în mod rezonabil în sensul că finanţarea ar fi fost acordată şi pentru exproprierile ce urmau a fi făcute de către CJ Dolj, ci dimpotrivă justifică poziţia intimatului-pârât care a arătat că reclamanta, ca beneficiară a finanţării, şi-a asumat că CJ Dolj va pune la dispoziţia proiectului terenurile necesare realizării investiţiei, modul efectiv în care CJ Dolj urma să obţină respectivele terenuri fiind un aspect străin de cererea de finanţare şi de sarcinile asumate de Compania de Apă Oltenia S.A., conform contractului de finanţare.

Recurenta susţine că nu se poate considera că s-a subrogat Consiliului Judeţean Dolj, asumându-şi obligaţia de a achita contravaloarea despăgubirilor către expropriaţi, dovadă stând împrejurarea că despăgubirile au fost virate de către Consiliul Judeţean Dolj, nu de Compania de Apă Oltenia.

Însă, modalitatea de plată a despăgubirilor către expropriaţi nu este relevantă în cauză. În esenţă, este necontestată împrejurarea că cererea de rambursare s-a referit la cheltuieli prin care reclamanta, ca beneficiară a finanţării, a acoperit respectivele despăgubiri.

De asemenea, deşi s-a invocat raportul juridic dintre Consiliul Judeţean Dolj şi reclamantă (primul este acţionar al Companiei de Apă Oltenia - operatorul regional al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare), nu a fost dezvoltat pe baza acestui raport niciun argument juridic care să susţină eligibilitatea cheltuielii.

Chiar ţinând seama de existenţa raportului juridic menţionat, ca şi de cadrul normativ (Legea nr. 255/2010, pc. 4 din anexa 4 a O.U.G. nr. 57/2019 şi Legea nr. 51/2006) care impunea ca terenurile să intre în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, în vreme ce investiţiile au fost făcute de operatorul regional care îndeplineşte serviciul public, elibilitatea cheltuielii nu poate fi recunoscută în lipsa unor stipulaţii clare ale contractului de finanţare din care să reiasă că exproprierile urmau a fi făcute pe baza finanţării nerambursabile accesate.

Atât potrivit H.G. nr. 399/2015, cât şi potrivit clauzelor contractului de finanţare (art. 4), pentru ca respectiva cheltuială să fie eligibilă, aceasta trebuia să fie conformă cu legislaţia aplicabilă şi cu prevederile contractului de finanţare, precum şi să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii. Or, din perspectiva conformităţii cu cadrul normativ, cheltuiala cu exproprierea nu a reprezentat un angajament al beneficiarei finanţării, ci al CJ Dolj. Din perspectiva clauzelor contractului de finanţare, recurenta-reclamantă nu a demonstrat că respectiva cheltuială a făcut obiectul contractului, simpla menţionare a sumelor în devizul proiectului nefiind suficientă în acest sens. De asemenea, caracterul necesar al cheltuielii este dubitabil faţă de stipulaţia din studiul de fezabilitate potrivit căreia terenul urma a fi pus la dispoziţia proiectului de către CJ Dolj, ceea ce s-a şi întâmplat prin darea acestuia în administrarea reclamantei în 2021.

În acest context, împrejurarea că realizarea investiţiei "Reabilitare şi extindere aducţiune Fir II Isvarna-Craiova" a presupus exproprierea unor terenuri nu este singura condiţie pentru a se considera îndeplinită cerinţa caracterului rezonabil şi necesar al cheltuielii.

A mai arătat recurenta-reclamantă că prin aprobarea de către AM POIM a aplicaţiei de finanţare, în care a inclus sumele necesare pentru achiziţia/exproprierea terenurilor necesare realizării investiţiilor s-a aprobat şi soluţia de achiziţie a terenurilor respective, precum şi sumele aferente si modalitatea de punere la dispoziţie a acestora. De asemenea, a arătat că opinia consultantului care a asistat-o în obţinerea finanţării, A., a fost în sensul eligibilităţii cheltuielilor privind exproprierea terenurilor necesare proiectului.

Cu privire la primul argument, Înalta Curte constată că admiterea cererii de finanţare a Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dolj, în perioada 2014-2020 nu echivalează cu aprobarea finanţării exproprierilor făcute de CJ Dolj.

Potrivit art. 1 din contractul de finanţare, beneficiara s-a angajat să implementeze proiectul în conformitate cu prevederile contractului şi ale legislaţiei europene şi naţionale aplicabile, responsabilitatea asigurării legalităţii, conformităţii, regularităţii cheltuielilor revenindu-i exclusiv. Or, reclamanta a calificat cheltuiala ca una cu achiziţia terenului, deşi nu a avut loc o astfel de achiziţie pe care să o fi făcut-o titulara finanţării.

Cât priveşte poziţia consultantului, aceasta în primul rând nu reprezintă un argument de nelegalitate a sentinţei recurate. În al doilea rând, punctul de vedere exprimat de consultant se raportează la cadrul normativ aplicabil finanţării care permite şi achiziţia de terenuri, inclusiv pe cale de expropriere, însă nu tratează împrejurările concrete ale cauzei, care au stat la baza constatării neeligibilităţii cheltuielii.

Cât priveşte lipsa unui prejudiciu, efectuarea unei cheltuieli care nu îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate are ca efect prejudicierea bugetelor din care se asigură finanţarea.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 din C. proc. civ.

Drept urmare, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Oltenia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 231 din data de 19 septembrie 2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Oltenia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 231 din data de 19 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.