Guarantee Fund's failure to issue claim decisions rendered moot once decisions issued post-trial; appeal upheld, action dismissed.

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în data de 18.07.2022 sub numărul x/2022 reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 452 din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi a fost obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze cererea reclamanţilor de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere. S-a respins în rest acţiunea.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât Legea nr. 213/2015 reglementează competenţa exclusivă a instanţei de la sediul FGA, iar sediul principal al autorităţii pârâte este în municipiul Bucureşti.

În ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

În esenţă, a precizat că este de notorietate volumul mare al dosarelor de daună preluate de la asigurătorul intrat în faliment şi că cererile de plată se analizează de către Fond într-un termen rezonabil, un termen optim şi previzibil de natură a-i permite să efectueze toate operaţiunile administrative impuse de cadrul normativ şi evitarea întârzierilor nejustificate, ţinând cont de ordinea primirii şi înregistrării cererilor de plată.

Astfel, în raport de scopul Fondului, acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei asigurătorilor cu respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor formulate de creditorii de asigurări, în raport cu specificul, complexitatea şi încărcătura activităţii Fondului, şi având în vedere că legea specială nu prevede un termen imperativ prin care Fondul ar fi obligat la soluţionarea cererilor potenţialilor creditori de asigurări, nu se poate reţine în sarcina FGA un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamanţilor.

În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a recursului şi modificarea sumei acordată cu titlu de penalităţi la suma de 100 RON, precum şi stabilirea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii de plată ţinând cont de numărul cererilor înregistrate anterior.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

La data de 08.02.2024 au transmis prin email o adresă prin care au învederat instanţei că pârâtul a emis şi comunicat Deciziile de plată pentru toţi intimaţii-reclamanţi din prezenta cauză, solicitând astfel să se ia act de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimaţii-reclamanţi au investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Instanţa de fond a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze cererea reclamanţilor de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere. A respins în rest acţiunea.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât şi a legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, faţă de cele susţinute prin notele scrise depuse la data de 09.02.2024 şi dovedite de recurentul - pârât prin înscrisurile ataşate, cererile de plată formulate de intimaţii-reclamanţi au fost soluţionate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 06.10.2022, iar ulterior, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis următoarele decizii:

- Decizia nr. 60300 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/31.10.2022 formulată de B., soluţionată în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 36.264 RON şi respingerii cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi suma aprobată, precum şi Decizia nr. 60302 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de aceeaşi petentă, soluţionată în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 80.000 RON şi respingerii cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi suma aprobată;

- Decizia nr. 60301 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de A., în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 80.000 RON şi respingerii cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi suma aprobată;

- Decizia nr. 59776 din 20.03.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de C., soluţionată în sensul respingerii cererii de plată;

- Decizia nr. 59777 din 20.03.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de D., soluţionată în sensul respingerii cererii de plată.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În speţă, instanţa de control judiciar constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererilor de plată înregistrate sub nr. x/31.10.2022, nr. y/30.05.2022, nr. z/30.05.2022, nr. w/30.05.2022 şi nr. 130906/30.05.2022 a fost îndeplinită la data promovării acţiunii (18.07.2022) ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziilor nr. 60300/11.04.2023, nr. 60302/11.04.2023, nr. 60301/11.04.2023, nr. 59776/20.03.2023 şi nr. 59777/20.03.2023 prin care s-au analizat în şedinţele Comisiei speciale (ulterior pronunţării sentinţei recurate) cererile de plată, fiind soluţionate în sensul anterior menţionat, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin soluţionarea cererilor de plată au fost realizate pretenţiile concrete deduse judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi privind soluţionarea acestora este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 452 din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.