Invalidity of appeal for lack of motivation where recurring party challenges factual findings instead of material law

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, anularea Deciziei de invalidare/respingere a Cererii nr. x din 27.01.2021 B., anularea Deciziei nr. 230291/C/DEE/17.03.2022 prin care a fost respinsă Contestaţia formulată faţă de Decizia de invalidare/respingere a Cererii nr. x din 27.01.2021 B. şi obligarea pârâtei să acorde o finanţare nerambursabilă în sumă de 132.500 RON pentru realizarea proiectului propus cu o putere instalată de 27,28 (kWp) în condiţiile Ghidului şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor aferente soluţionării cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 460 din 13 octombrie 2022, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii petitului al treilea al cererii de chemare în judecată invocată de pârât.

A admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat Decizia de invalidare/respingere a cererii reclamantei nr. 205/27.01.2021 B. precum şi Decizia nr. 230291/C/DEE/17.03.2022 prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei faţă de decizia de invalidare/respingere a cererii nr. x/27.01.2021.

A respins în rest acţiunea.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Energiei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinţei recurate, în ceea ce priveşte petitele 1 şi 2 ale acţiunii, şi, rejudecând respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a reiterat aspecte referitoare la procedura de depunere a cererii de finanţare pentru programul B. prin intermediul aplicaţiei informatice şi la situaţia de fapt, susţinând că aplicantul nu a făcut dovada depunerii tuturor documentelor odată cu cererea de finanţare.

3. Apărările formulate

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtului Ministerul Energiei nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului-pârât, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menţionat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi, la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie chestiuni care ţin de probaţiune şi de stabilirea situaţiei de fapt, prin argumente prezentate şi în faţa instanţei de fond, fără, însă, a-şi circumstanţa în niciun mod critica de nelegalitate şi fără a motiva de ce instanţa ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele sau modul de administrare a acestora.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Energiei împotriva sentinţei nr. 460 din 13 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.