Res judicata priority over mandatory interpretation decision in salary calculation for IT specialists in public prosecution offices

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2020 sub nr. x/2020 pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. ŞI C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT şi MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE anularea Hotărârii nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului pe de lângă Curtea de Apel Craiova în sensul de a admite contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 153/23.12.2019 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de a modifica, în parte, această decizie şi de a stabili drepturile salariale ale specialiştilor IT cu luarea în considerare a vechimii în funcţie, obligarea pârâţilor la calcularea şi plata salariilor cuvenite cu luarea în considerare a vechimii în funcţie pentru fiecare reclamant la încadrarea în grila de salarizare, începând cu data de 01. 12.2019, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale şi sumele cuvenite începând cu data de 01.12.2019 şi până la data pronunţării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală de la scadenţă şi până la plata efectivă.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentinţa civilă nr. 661 pronunţată la 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins cererea formulată de către reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a admis cererea formulată de către reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a dispus anularea Hotărârii nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a Deciziei nr. 153/23.12.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită o nouă decizie de salarizare a reclamanţilor începând cu data de 01.12.2019 cu luarea în considerare prin asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicţia de a nu fi depăşit nivelul stabilit pentru anul 2022 şi pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt să achite reclamanţilor diferenţele dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale şi sumele rezultate în urma noii încadrări, începând cu data de 01.12.2019 până la data pronunţării prezentei hotărâri, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 661 pronunţată la 27 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului s-a susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit art. 22 din secţiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiaşi anexe, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A apreciat că, în cauză nu există autoritate de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 2065 din 21.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 2633 din 17.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Susţine totodată că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 31 din 17.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021, astfel că salariile de bază ale specialiştilor IT trebuie stabilite prin raportare la indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani, neputând depăşi acest prag.

Totodată, conform art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

În perioada în discuţie, pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu atinseseră nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiau de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se făcea la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Raportat la obiectul cererii de chemare. în judecată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile Deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia, în principal au invocat excepţia nulităţii căii de atac, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, s-au formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte constată că prima instanţă nu a analizat fondul dreptului dedus judecăţii, ci a avut în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive (sentinţa civilă nr. 2065/21.06.2019), prin care a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită un nou act administrativ prin care să realizeze încadrarea reclamanţilor, începând cu data de 23.07.2018, având în vedere vechimea în funcţie prin luarea în considerare ca astfel de vechime, prin asimilare, a vechimii în funcţia de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicţia de a nu fi depăşit nivelul stabilit pentru anul 2022. Această sentinţă a intrat în puterea lucrului judecat, rămânând definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2633/17.06.2020.

Exclusiv în raport de aceste considerente, prima instanţă a constatat că apărările formulate de pârât în prezenta cauză au făcut obiectul analizei şi în cuprinsul sentinţei civile nr. 2065/21.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2018, fiind respinse şi devenind aplicabile prevederile art. 430 si ale art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, în prezentul dosar, reclamanţii au invocat, în esenţă, existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care li se recunoaşte dreptul la stabilirea indemnizaţiei lunare prin valorificarea şi a sporului pentru vechime în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei.

Or, în mod legal, prima instanţă a constatat că dreptul invocat de reclamanţi a fost recunoscut în mod definitiv în cadrul dosarului nr. x/2018, astfel că soluţia şi considerentele statuate prin cele două hotărâri se impun şi în prezenta cauză, operând autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte constată că recurentul se limitează la simpla afirmaţie că "în cauză nu există autoritate de lucru judecat", fără ca această afirmaţie să fie însoţită de o minimă argumentaţie.

Ca urmare a acestui argument, prima instanţă a reţinut ca fiind nejustificat refuzul de emitere a deciziei de salarizare pentru reclamanţi, refuz cuprins în Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 153/23.12.2019 menţinută prin Hotărârea nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere din cadrul aceleiaşi instituţii, motivele invocate în cuprinsul acestora şi reiterate prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză, trebuind să fie înlăturate ca efect al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor antereferite, atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi în ceea ce priveşte considerentele care contin ele însele soluţii pe aspectele litigioase invocate de pârâţi.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentul-pârât a Deciziei nr. 31/2021 din 17 mai 2021 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte constată că se impune cu prioritate aplicarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în favoarea reclamanţilor.

Prin decizia menţionată, a fost admisă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, deşi Decizia nr. 31/2021 este obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial (27 iulie 2021), corelaţia procedurală între existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive ce recunoaşte în favoarea reclamanţilor dreptul pretins şi o decizie obligatorie de interpretare pe viitor a normelor juridice incidente nu se poate rezolva decât prin recunoaşterea în favoarea reclamanţilor a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care constituie un drept câştigat în patrimoniul acestora.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. din interpretarea cărora rezultă că decizia de soluţionare a recursului în interesul legii nu produce efecte asupra hotărârii definitive, deci nu poate atinge nici autoritatea de lucru judecat a acestora.

În privinţa celorlalte susţineri din recurs, (pct. III-V din cererea de exercitare a căii de atac), Înalta Curte apreciază că acestea sunt lipsite de relevanţă în contextul în care soluţia de admitere a acţiunii a fost întemeiată exclusiv pe efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2065/21.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nultăţii recursului.

Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 661 pronunţate la 27 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024.