Peremption upheld for EU-funding challenge after six-month procedural lapse.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

(i) anularea, în tot, a actului administrativ individual "Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013", comunicată cu adresa nr. x/17.03.2018, aferentă proiectului cod SMIS 14788, cu titlul "Complex turistic de nataţie";

(ii) anularea Deciziei nr. 114/18.04.2016, comunicată la data de 22.04.2016, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată cu adresa nr. x/17.03.2016;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul de judecată din 05 aprilie 2023, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 78 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 170/2022, introducerea şi citarea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, care s-a reorganizat prin preluarea de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a Direcţiei Generale Programe europene capacitate administrativă şi a Direcţiei generale Programul Operaţional Regional, precum şi activităţii, structurii şi personalului acestora.

2. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei şi invocarea excepţiei perimării

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 februarie 2018, instanţa de fond a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 martie 2020, prima instanţă a menţinut măsura suspendării judecăţii, constatând că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., întrucât dosarul nr. x/2017 nu a fost soluţionat definitiv.

Din oficiu, instanţa a fixat termen la data de 05 aprilie 2023, în vederea discutării excepţiei perimării, dată la care considerându-se necesară ataşarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 24 mai 2023.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 96 din 24 mai 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 96 din 24 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, solicitând casarea sentinţei recurate, respingerea excepţiei perimării şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că judecarea cauzei a fost suspendată prin încheierea din 21.04.2017, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, iar prin încheierea din 15.02.2018 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii de suspendare, în sensul că dosarul până la judecata definitivă a căruia s-a dispus măsura suspendării prezentului litigiu poartă nr. 34/42/2017, iar nu nr. 34/42/2016, cum din eroare s-a consemnat.

Învederează recurenta-reclamantă că dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Ploieşti, în raport de care s-a dispus suspendarea, nu este definitiv soluţionat, întrucât hotărârea primei instanţe nu i-a fost comunicată, astfel că reclamanta nu a fost în măsură să formuleze calea de atac ori să solicite repunerea pe rol a prezentei cauze. Prin urmare, soluţia de constatare a perimării este pronunţată cu încălcarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Alte aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare a fost respinsă, ca neîntemeiată, la termenul de judecată din 31 ianuarie 2024, pentru considerentele cuprinse în practicaua prezentei decizii.

La acelaşi termen, Înalta Curte a luat act de transmiterea calităţii procesuale de intimat-pârât de la de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în temeiul modificărilor legislative survenite conform O.U.G. nr. 170/2022.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ale căruia prevederi de încadrează criticile expuse în calea de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că termenul de perimare nu s-a împlinit, întrucât suspendarea judecăţii a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, iar această cauză nu este definitiv soluţionată, câtă vreme nu i-a fost comunicată sentinţa instanţei de fond, astfel că nu a putut declara nici calea de atac şi nici solicita repunerea pe rol a prezentei cauze.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 20 din 25 februarie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit dovezii de înmânare aflate la fila x din vol. II al dosarului nr. x/2017, hotărârea judecătorească a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 25.03.2020, iar din verificarea înscrisurilor aflate în dosar nu rezultă declararea de către reclamantă a căii de atac a recursului.

Este de observat că, deşi prima instanţă a reţinut că sentinţa civilă nr. 20/25.02.2020 a rămas definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2020, totuşi această concluzie este eronată întrucât nu ţine cont de instituirea pe teritoriul României a stării de urgenţă, pentru perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020.

Potrivit art. 41 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020:

"Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret.".

În raport de această normă legală, Înalta Curte constată că termenul în care reclamanta putea declara recurs împotriva sentinţei civile nr. 20/25.02.2020 nu a început să curgă de la data comunicării hotărârii (25.03.2020), care se situează în intervalul de timp în care era instituită starea de urgenţă. Termenul de recurs a început să curgă de la data încetării stării de urgenţă - 15.05.2020, ultima zi de declarare a recursului fiind 01.06.2020, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, sentinţa civilă nr. 20/25.02.2020 este definitivă de la data de 02.06.2020 (iar nu 13.04.2020, cum greşit a reţinut prima instanţă), de la acest moment începând să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 02.12.2020.

Chiar aşa fiind, Înalta Curte constată că este corectă soluţia de admitere a excepţiei perimării dispusă de Curtea de Apel Ploieşti, câtă vreme în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare (02.06.2020 - 02.12.2020), nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, prima instanţă a constatat în mod legal intervenită sancţiunea perimării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 420 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 96 din 24 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.