Scope of water management authority to impose safety obligations via licensing beyond basic operational regulations

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Naţională Apele Române, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţială a autorizaţiei nr. x/05.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire a Apelor modificatoare a Autorizaţiei nr. x/11.12.2015 privind "Barajul şi lacul de acumulare Arceşti" din judeţul Olt, în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arceşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 280 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 280 din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond, în rejudecare, nu a respectat îndrumările date de către instanţa de casare în decizia nr. 6417/27.11.2020.

Astfel, raportat la considerentele deciziei civile nr. 6417/27.11.2020 (pag. 7) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, devenite obligatorii pentru instanţă în rejudecare, în care se reţine faptul că judecătorul fondului nu a verificat dacă obligaţia introdusă se încadrează şi respectă dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi nu a răspuns argumentelor pro şi contra aduse de părţi sub acest aspect, instanţa de rejudecare nu a verificat aplicabilitatea dispoziţiilor indicate de către instanţa de control, nu a cercetat cauza sub acest aspect, nu a făcut referire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 5 din Ordinul nr. 15/2006.

Instanţa de fond nu a răspuns ingerinţelor instanţei de casare, neindicând în concret, care este norma legală care poate justifica impunerea acestei măsuri în sarcina Hidroelectrica şi motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile reclamantei cu privire la dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 şi Ordinul nr. 1640/03.09.2012. Procedând de această manieră, instanţa nu a motivat în conformitate cu decizia de casare, înlăturarea prevederilor invocate de reclamantă prin cererea introductivă de instanţă, respectiv ale Ordinului nr. 1640/03.09.2012 prin care este aprobat Normativul NP 132-2011 "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor" care prevede - (31) Deversarea peste coronament conduce cel mai frecvent la rupere. La barajele de pământ mecanismul de rupere este eroziunea externă, iar la cele de anrocamente instabilitatea internă. Barajele de greutate şi cu contraforţi deversate îşi pierd stabilitatea la alunecare sau la răsturnare atunci când, prin creşterea nivelului apei, creşterea procentuală a sarcinii hidrostatice, faţă de sarcina corespunzătoare retenţiei normale, depăşeşte 20...30%. Cedarea unuia dintre obiectivele amenajării ar conduce la pierderea necontrolată a unui volum mare de apă din lacul de acumulare, ceea ce ar duce la punerea în pericol a populaţiei şi a obiectivelor din aval.

Contrar îndrumărilor deciziei de casare, hotărârea nu este motivată, instanţa de fond neindicând în concret care este actul normativ, norma legală în temeiul căreia poate fi impusă obligaţia a cărei revocare se solicită. Instanţa, în rejudecare, nu a răspuns ingerinţelor trasate prin decizia de casare, de a arăta în concret care sunt normele legale care justifică menţinerea măsurii impusă în sarcina Hidroelectrica prin AGA nr. 84/2016. Întreaga motivare a instanţei de fond face trimitere doar la norme legale prin care se conferă intimatei-pârâte dreptul de a introduce în actul de reglementare obligaţii suplimentare, necuprinse în documentaţia tehnică prezentată la autorizare, însă nu a analizat şi motivat legalitatea obligaţiei impusă în sarcina Hidroelectrica, cu luarea în considerare a tuturor actelor de reglementare privind amenajarea hidroenergetică Arceşti, a Regulamentului de exploatare pentru amenajarea Arceşti cu raportare la dispoziţiile legale incidente.

Nicăieri în legislaţia specifică nu se regăseşte un temei de drept pentru a impune societăţii reclamante obligaţia contestată. Nici pârâta şi nici instanţa de fond nu au putut justifica un temei legal, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că aceste măsuri impuse sunt vădit nelegale.

Or, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nu poate avea o conduită abuzivă şi discreţionară, ci poate să impună beneficiarului unui act administrativ doar măsuri şi obligaţii care îşi regăsesc un corespondent în legislaţie.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 şi art. 2 din Ordinul nr. 76/2006.

A arătat că art. 38 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor dă dreptul emitentului autorizaţiei să oblige beneficiarul să execute şi alte lucrări necesare sau care se impun a fi realizate în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor precum şi alte condiţii ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.

Centrala Hidroelectrică Arceşti a fost proiectată cu o galerie pentru evacuarea în aval a plutitorilor din amonte strânşi în zona de deasupra grătarelor de la prizele hidroagregatelor, echipată cu o vană plană în amonte şi un grătar- coş manevrat cu troliu de pe coronament. Această instalaţie a fost aprobată prin Avizul de gospodărire a apelor şi, ulterior, prin autorizaţiile de gospodărire a apelor şi prin Regulamentul de exploatare pentru amenajarea Arceşti, aprobat de ANAR în data de 20.11.2014, în subcapitolul 2.2. Caracteristici ale amenajării, lit. f).

Descărcătorii de suprafaţă nu au fost prevăzuţi prin proiectare cu instalaţie de reţinere a plutitorilor şi ca urmare la viitură, când se deversează, plutitorii nu pot fi reţinuţi în amonte de stavile. În Regulamentul de Exploatare pentru amenajarea Arceşti nr. 43/20.11.2014 nu se interzice deversarea plutitorilor în aval, având în vedere că plutitorii nu sunt rezultatul activităţii de producere a energiei electrice.

Or, conform art. 2 alin. (2) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 76/2006 regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcţionării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcţiune, iar conform art. 3 alin. (1), regulamentul de exploatare pentru obiectivul hidrotehnic este aprobat de emitentul autorizaţiei şi face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv.

Concluzionând, în baza întregului material probator administrat în cauză, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 25 ianuarie 2024, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea parţială a Autorizaţie de Gospodărire a Apelor nr. 84/05.04.2016 care a modificat Autorizaţia nr. x/11.12.2015 privind "Barajul şi lacul de acumulare Arceşti" din judeţul Olt, în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arceşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă."

Prima instanţă, în rejudecarea cauzei după casarea cu trimiterea, a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, reţinând, în esenţă, că prin raportare la dispoziţiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 şi art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 76/2006, autoritatea competentă este abilitată să instituie şi alte obligaţii în afara celor cuprinse în regulamente, care conţin doar regulile de bază.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte soluţia primei instanţe, apreciind că a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că nu este fondat.

O primă subcritică formulată de recurenta-reclamantă este aceea potrivit căreia instanţa de fond, în rejudecare, nu a respectat îndrumările date de către instanţa de casare în sensul că nu a făcut referire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 5 din Ordinul nr. 15/2006, necercetând cauza sub acest aspect.

Instanţa de control judiciar constată că prin decizia de casare nr. 6147/27.11.2020 (pagina 7) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în primul ciclu procesual, s-au reţinut următoarele:

"Prin urmare, autoritatea a emis o nouă autorizaţie de modificare a autorizaţiei criticate pe calea plângerii prealabile, operaţiune care a avut loc în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege şi cu respectarea procedurii reglementate în acest caz.

Astfel, contrar susţinerilor instanţei de fond, Înalta Curte consideră că este incident în cauză cazul de modificare a autorizaţiei prevăzut de art. 5 lit. a) şi c) din Ordinul nr. 15/2006, respectiv la modificarea parametrilor de capăt autorizaţi în legătură cu prelevarea şi evacuarea apelor şi/sau modificarea instalaţiilor tehnologice sau a procesului de fabricaţie şi în cazul apariţiei unor noi acte normative care conduc la necesitatea modificării valorilor indicatorilor de calitate a apelor.

În concret, se constată că judecătorul fondului analizând cauza doar prin prisma modului de emitere a autorizaţie modificatoare nu a tratat problema de fond, respectiv nu a verificat dacă obligaţia introdusă prin autorizaţia nr. x/2016:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arceşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă" este legală sau nu, dacă se încadrează şi respectă dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 al Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Mai mult, nu a răspuns argumentelor aduse pro şi contra de reclamantă şi pârâtă sub acest aspect şi nici a motivat de ce în cazul în speţă, prevederile Legii 554/204 primează asupra prevederilor speciale, a Legii nr. 107/1996 - Legea Apelor, Ordinul nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală şi a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă şi Ordinului nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, prevederi legale ce vizează actul de reglementare în domeniul gospodăririi apelor în baza căreia a fost emisă autorizaţia."

Or, faţă de considerentele deciziei de casare redate anterior, se constată că prin acestea s-a reţinut că în speţă este incident cazul de modificare a art. 5 lit. a) şi c) din Ordinul nr. 15/2006 şi că instanţa de fond, în rejudecare, avea de verificat dacă obligaţia dispusă este legală sau nu prin prisma prevederilor speciale: Legea nr. 107/1996, Ordinul nr. 76/2006, Normele metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală, Regulamentul-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă şi Ordinul nr. 662/2006.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, nu se confirmă o nerespectare a îndrumărilor date de instanţa de casare, câtă vreme chiar prin decizia de casare s-a statuat asupra aplicabilităţii art. 5 din Ordinul nr. 15/2006, impunându-se ca instanţa de fond în rejudecare să analizeze celelalte aspecte care nu fuseseră analizate în primul ciclu procesual. Tocmai acest lucru a fost realizat prin sentinţa atacată, instanţa de fond motivând legalitatea obligaţiei impusă în sarcina Hidroelectrica, cu luarea în considerare a tuturor actelor de reglementare privind amenajarea hidroenergetică Arceşti, a Regulamentului de exploatare pentru amenajarea Arceşti, cu raportare la dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 şi art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 76/2006.

Nu poate fi reţinută nici subcritica potrivit căreia instanţa nu a motivat în conformitate cu decizia de casare înlăturarea prevederilor invocate de reclamantă prin cererea introductivă de instanţă, respectiv ale Ordinului nr. 1640/03.09.2012 prin care este aprobat Normativul NP 132-2011 "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor". Înalta Curte constată că prima instanţă a răspuns explicit susţinerilor reclamantei referitoare la condiţiile exploatării în perioada de viitură, reţinând că prin interdicţia de evacuarea a plutitorilor din lacul Arceşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă nu s-a impus, totodată, modificarea amenajărilor, ci luarea de măsuri de prevenţie.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă în rejudecare a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează competenţa intimatei-pârâte de a impune în sarcina titularului autorizaţiei de gospodărire a apelor anumite obligaţii, precum şi dacă obligaţia impusă recurentei-reclamante are fundament legal. Critica esenţială cu privire la nelegalitatea obligaţiei impuse fiind aceea că în Regulamentul de exploatare pentru Amenajarea Arceşti nr. 43/20.11.2014 nu se interzice deversarea plutitorilor în aval, având în vedere că plutitorii nu sunt rezultatul activităţii de producere a energiei electrice, precum şi faptul că regulamentul de exploatare cuprinde reguli de bază necesare funcţionării obiectivelor hidrotehnice, este aprobat de emitentul autorizaţiei şi face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv.

În mod corect a reţinut prima instanţă că prin raportare la dispoziţiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 şi art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 76/2006, autoritatea competentă este abilitată să instituie şi alte obligaţii în afara celor cuprinse în regulamente, care conţin doar regulile de bază.

Dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 prevăd că Administraţia Naţională Apele Române este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor ele apă, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor. Conform Statutului de organizare şi funcţionare aprobat prin Hotărârea nr. 1176/2005, Administraţia Naţională Apele Române aplică strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă şi urmăreşte respectarea reglementărilor în domeniu. Pentru realizarea scopului menţionat, Administraţia Naţională Apele Române coordonează şi răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane pe ansamblul teritoriului ţării.

Prin urmare, Administraţia Naţională Apele Române administrează bunurile din domeniul public al statului, de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, bunurile proprietate publică prevăzute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.

Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale.

Astfel, ţinând cont de aceste competenţe şi atribuţii legale, Administraţia Naţională Apele Române, în scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării, eliberează Autorizaţia de Gospodărire a Apelor, ce reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente cât şi activităţile social-economice, în vederea prevenirii efectelor potenţial negative asupra apelor şi mediului înconjurător.

În acest sens, prevederile art. 55 alin. (5) al Legii Apelor nr. 107/1996 stabilesc faptul că prin autorizaţia de gospodărire a apelor, cât şi prin actele complementare acesteia, este necesar a fi impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalităţile de control tehnic şi mijloacele de intervenţie în caz de incidente, avarii sau accidente şi altele asemenea.

Totodată, alin. (4) al articolului anterior evidenţiat impune că modul de exploatare şi întreţinere a lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.

În temeiul prevederilor art. 110 lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică centrală din domeniul apelor (denumire actuală Ministerul Apelor şi Pădurilor), prin ministru, a emis Ordinul nr. 662/2006, act normativ ce reglementează modalitatea de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, precum şi competenţele de emitere a acestora, în scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării.

Astfel, obligaţia contestată de reclamantă a fost introdusă în autorizaţia de gospodărire a apelor pentru baraje şi lacuri de acumulare, ca o condiţie necesară funcţionării în siguranţă a uvrajelor şi prizelor acumulării şi a calităţii apei din acumulare, cerinţe imperative cuprinse în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, făcându-se aplicarea art. 38 al Ordinului nr. 662/2006, potrivit cărora " (1) Emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiţie să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor. (2) De asemenea, se pot impune condiţii pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea raţională şi monitoringul resurselor de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu".

Totodată, parte integrantă a autorizaţiei de gospodărire a apelor este regulamentul de exploatare aferent fiecărei lucrări hidrotehnice.

În acest sens, având în vedere prevederile Ordinului nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală şi a Regulamentului cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă, ANEXA nr. 3, coroborat cu art. 38 lit. d) al Normativului de conţinut al documentaţiilor tehnice de fundamentare necesare obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor aprobat prin Ordinul nr. 799/2012, potrivit art. 45 alin. (3) pct. III.2, rezultă următoarele:

"III. Prevederi referitoare la întreţinere şi reparaţii, după cum urmează: 2. intervalul la care se fac lucrări de întreţinere, reparaţii capitale şi în ce constau lucrările respective (pentru fiecare instalaţie, organ de manevră, lucrare hidrotehnică, precum şi pentru luciul de apă, albie sau malul folosit);"

Astfel, obligaţia cuprinsă în autorizaţia de gospodărire a apelor contestată are deplin fundament legal, nefiind impuse în sarcina beneficiarului obligaţii ce depăşesc competenţele Administraţiei Naţionale Apele Române, în vederea emiterii acestor acte de reglementare, sau obligaţii ce ar depăşi limitele stabilite de actele normative incidente.

În acest context, sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante cu privire la condiţiile abuzive sau nelegale impuse de Administraţia Naţională Apele Române, fiind evidente atribuţiile reclamantei în ceea ce priveşte administrarea lacului de acumulare supus atenţiei; mai mult decât atât, teoria că recurentei-reclamante nu îi revine obligaţia impusă deoarece plutitorii nu sunt rezultatul activităţii de producere a energiei electrice, este total lipsită de temei legal.

Sunt relevante dispoziţiile din Legea nr. 107/1996 care prevăd următoarele:

"Art. 55 - (4) Modul de exploatare şi întreţinere a lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor. (5) Prin autorizaţia de gospodărire a apelor, cât şi prin actele complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalităţile de control tehnic şi mijloacele de intervenţie în caz de incidente, avarii sau accidente şi altele asemenea.

Art. 63 - (1) Deţinătorii de baraje şi lacuri de acumulare, precum şi de prize pentru alimentări cu apă, cu sau fără baraj, au obligaţia să întocmească regulamente de exploatare şi planuri de avertizare şi alarmare şi să respecte prevederile acestora. Regulamentele de exploatare fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.

(2) Regulamentele de exploatare, elaborate în baza regulamentului-cadru stabilit de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, detaliază şi concretizează condiţiile generale de exploatare coordonată, pe ansamblul districtului bazinului hidrografic, a categoriilor de lucrări prevăzute la alin. (1), cuprinse în regulamentele de exploatare bazinale."

Totodată, art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodării Apelor nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală şi a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă statuează că "(2) Regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcţionării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcţiune".

Pe cale de consecinţă, autoritatea pârâtă este abilitată să emită autorizaţia de gospodărire a apelor, dispoziţiile legale conferind acesteia dreptul de a institui o serie de obligaţii/interdicţii în vederea asigurării funcţionării normale şi în condiţii de deplină siguranţă a obiectivului. Regulamentele de exploatare fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor, acestea cuprinzând doar regulile de bază necesare funcţionării obiectivelor.

Înalta Curte constată că îndeplinirea obligaţiei impusă prin Autorizaţia contestată în cauză nu presupune, prin ea însăşi, o modificare a amenajărilor. În măsura în care sunt luate măsurile necesare colectării plutitorilor, ca o acţiune preventivă şi constantă, nu există riscul evacuării plutitorilor peste descărcător. În esenţă, este vorba de o interdicţie de evacuare a plutitorilor din lac, în aval, peste descărcătorii de suprafaţă, ceea ce se poate realiza inclusiv prin adoptarea unor măsuri cu rol de prevenţie.

În concluzie, intimata-pârâtă este abilitată să emită autorizaţia de gospodărire a apelor, dispoziţiile legale conferindu-i acesteia dreptul de a institui o serie de obligaţii în vederea asigurării funcţionării normale şi în condiţii de deplină siguranţă a obiectivului de activitate, în raport de particularităţile fiecărei situaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 280 din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche), ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.