Refusal to issue immigration work permit; nullity of appeal for failure to substantiate legal violation despite formal citation of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.09.2022, reclamanţii A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări- Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti,

- anularea actului administrativ nr. x/DIMB/S1/LAI din 09.02.2022 emis de IGI - DIMB;

- constatarea dreptului reclamantei de a încadra în muncă administratorul acesteia pe funcţia solicitată;

- emiterea, în consecinţă, a avizului de angajare pentru lucrător permanent cu privire la aceştia;

- atragerea răspunderii administrativ-patrimoniale a IGI-DIMB şi obligarea acestuia la plata prejudiciului cauzat administratorului reclamantei, şi anume salariul brut minim naţional pe economie de 2.550 RON pe lună de întârziere din momentul emiterii actului administrativ ilegal (09.02.2022) şi până la emiterea avizului de muncă aferent, având în vedere că acesta deţine această funcţie şi nu poate fi remunerat conform legii.

Prin sentinţa civilă nr. 392 din 1 martie 2023, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să emită avizul de angajare pentru lucrător permanent, solicitat de către reclamanta A. S.R.L. pentru reclamantul B..

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul MAI-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, după rejudecare în fond, respingerea contestaţiei formulate de reclamanţi.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării la acţiune depuse în faţa instanţei de fond.

3. Apărările formulate

Intimaţii-reclamanţi S.C. A. S.R.L. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, ridicată din oficiu.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului-pârât, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menţionat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi, la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reproduce aceleaşi argumente din cuprinsul întâmpinării formulate faţă de acţiunea introductivă de instanţă, fără, însă, a-şi circumstanţa în niciun mod critica de nelegalitate şi fără a motiva de ce instanţa ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 392 din 1 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.