Nullity appeal against final election judgment declared inadmissible due to statutory bar on extraordinary appeals in local election matters

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 2678 din 20 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept formulată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central, ca inadmisibilă, a admis recursul formulat de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 210 din 24 aprilie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central şi a respins contestaţiile ca tardiv formulate. Totodată, a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2678 din 20 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 iunie 2024, Biroul Electoral Central a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi, în consecinţă, în principal, stabilirea unui termen de judecată pentru soluţionarea recursului pe fond iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat că la termenul din 20 mai 2024, când a fost soluţionată cauza, Biroul Electoral Central nu a fost legal citat, fiind încălcate dispoziţiile art. 159 din C. proc. civ.. În acest context, a susţinut că citaţia pentru termenul de judecată din 20 mai 2024 a fost predată contestatorului Biroul Electoral Central la data de 16 mai 2024, cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de lege, ceea ce atrage nulitatea deciziei contestate. A mai susţinut contestatorul că, pentru a fi respectat acest termen de 5 zile, ar fi trebuit ca să fi fost citat cel târziu până la data de 14 mai 2024.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte Constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Contestaţia în anulare este îndreptată împotriva Deciziei nr. 2678 din 20 mai 2024, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 210 din 24 aprilie a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost admisă acţiunea şi anulată Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central şi respinse contestaţiile ca tardiv formulate. Totodată, au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Totodată, Înalta Curte reţine că hotărârea supusă recursului a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect contestaţie împotriva Hotărârii nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central, prin care Biroul Electoral Central a dispus desfiinţarea Procesului-verbal nr. x/C/11.04.2024 privind desemnarea preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie din judeţul Giurgiu şi a locţiitorilor acestora şi a anexei la procesul-verbal cuprinzând Lista persoanelor desemnate preşedinţi ai birourilor electorale de circumscripţie şi locţiitori ai acestora şi reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 19 Giurgiu şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Giurgiu, precum şi a locţiitorilor acestora, în condiţiile stabilite de Biroul Electoral Central la art. 3 şi 4 din Hotărârea nr. 30H/19.04.2024, cauză ce intră sub incidenţa Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, "Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac."

De asemenea, Înalta Curte reţine că o prevedere analoagă este cuprinsă şi în art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi nu există cale de atac ".

Din aceste dispoziţii legale rezultă că hotărârile judecătoreşti definitive, pronunţate în cauzele soluţionate potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 115/2015, nu sunt supuse niciunei căi de atac, fiind astfel înlăturată posibilitatea de a se exercita inclusiv o cale extraordinară de atac, cum este contestaţia în anulare.

O asemenea reglementare a fost interpretată printr-o jurisprudenţă constantă şi în literatura de specialitate, chiar dacă într-o altă materie (art. 40 alin. (4) C. proc. civ. de la 1865), ca având semnificaţia că exclude orice cale de atac, atât ordinară, cât şi extraordinară (cum este şi contestaţia în anulare, al cărei sediu legal se regăseşte în art. 503-508 C. proc. civ., situat în capitolul III din Titlul II din Cartea a II-a, intitulat "căile extraordinare de atac"), pe baza argumentului de interpretare logică că legea nu distinge.

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Acest text legal statuează principiul legalităţii căii de atac conform căruia, o hotărâre judecătorească poate să fie analizată doar prin intermediul căii de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în cazul în care calea de atac exercitată de parte nu este recunoscută de către legiuitor, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţia României conform cărora legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Opţiunea legiuitorului de a institui reguli speciale de procedură prin care s-au eliminat căile extraordinare de atac în litigiile electorale, a fost supusă controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 426/11.07.2023, paragraful 38, au fost reiterate considerentele unor decizii anterioare ce-şi păstrează şi în prezent valabilitate, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea 115/2015, după cum urmează:

"38. Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, că dispoziţiile legale criticate, care nu permit exercitarea căilor extraordinare de atac în materie electorală, nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, statuând în acest sens că procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, întrucât, în absenţa acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor. Curtea a mai stabilit că, în materie electorală, nicio cale extraordinară de atac nu îşi găseşte raţiunea, întrucât este vorba despre evenimente temporare şi ireversibile, aşa cum sunt alegerile locale. Aşadar, din cauza imposibilităţii fizice de restabilire a situaţiei anterioare, legiuitorul a apreciat că nu este necesar să mai reglementeze posibilitatea introducerii de căi de atac în cazul contenciosului electoral (în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013)."

În consecinţă, se reţine că regulile speciale de procedură instituite prin dispoziţiile legale mai sus menţionate exclud posibilitatea formulării contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în litigiile electorale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi art. art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Biroul Electoral Central împotriva Deciziei nr. 2678/20.05.2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Biroul Electoral Central împotriva Deciziei nr. 2678/20.05.2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 iunie 2024.