Judicial review of Judicial Inspectorate closure: appeal declared null for failure to identify specific legal violations in extraordinary cassation

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea Rezoluţiei Inspectorului-Şef din data de 26.05.2022 date în dosarul x şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 date în dosarul x, cu trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind încălcarea prevederilor art. 99 lit. t) şi art. 991 alin. (1) şi (2) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2040 din 4 noiembrie 2022, Curtea a respins cerera de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

A invocat recurentul motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

A apreciat că nerespectarea unei proceduri legale, de ordine publică, se sancţionează cu nulitatea absolută, situaţie în care excepţia de nelegalitate invocată era admisibilă unde inspectorul şef şi judecătorul fondului aveau obligaţia prevăzută de art. 451 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 republicată, de admitere a plângerii şi completare a verificărilor, respectiv de admitere a contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei de clasare.

În continuarea susţinerilor sale, recurentul a făcut aprecieri asupra scopului independenţei judecătorilor, asupra dreptului la un proces echitabil şi asupra rolului activ al judecătorului.

A precizat că prin cererile adresate Inspecţiei Judiciare nu a solicitat ca pe cale administrativă să modifice hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi nr. y/2018 deschise pe rolul Tribunalului Argeş şi, respectiv, Curtea de Apel Piteşti, ci a sesizat o situaţie de fapt materială prin care instanţele de judecată nu recunosc dreptul material ce rezultă din legislaţia naţională.

Situaţia juridică sesizată intimatei-pârâte privea hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2018, în care instanţa nu a motivat cererea de recurs, şi în dosarul nr. x/2020, în care instanţa, în contestaţie în anulare, a respins cererea pe motiv că nu există motive de casare invocate de recurent care nu au fost cercetate de instanţa de recurs.

A urmărit calea administrativă împotriva judecătorilor care au soluţionat cererile din dosarele menţionate şi, pe fond, cercetarea disciplinară a acestora, încălcarea normelor juridice arătând o greşeală evidentă, neîndoielnică, lipsită de orice justificare în aplicarea drepturilor procesuale.

A concluzionat că instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a dat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, impunându-se casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta, deşi a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, din perspectiva pct. 5 şi 8 ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a referit la aspecte din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2020, la demersurile efectuate în aceste dosare, expunându-şi punctul de vedere cu privire la cele reţinute de magistraţii acestor instanţe şi la modalitatea de soluţionare a dosarelor menţionate.

A mai prezentat opinii referitoare la măsurile Inspecţiei Judiciare din rezoluţiile atacate şi cu privire la aşa-zise încălcări de către instanţele din dosarele amintite a principiilor dreptului la un proces echitabil şi a rolului activ al judecătorului, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza ce reguli de procedură ar fi încălcat, în prezenta cauză, instanţa de fond.

De asemenea, recurentul nu a evidenţiat nici modalitatea în care judecătorul fondului ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei de faţă. Aceasta ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul are ca scop verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia instanţei de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2040 din 4 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.