Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.10.2022, reclamanţii A. şi B., prin reprezentant-curator C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare emise în lucrarea nr. C22-1411/04.10.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 310 din 28 februarie 2023, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A. şi B., prin curator C., au formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 47 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, admiterea recursului odată cu judecarea fondului deciziei civile nr. 1038/2022 din dosarul nr. x/2021.

Au solicitat recurenţii examinarea fondului speţei şi constatarea ilegalităţii şi discriminării pe care au făcut-o judecătorii de la Curtea de Apel Oradea care, în virtutea funcţiei deţinute, le-au adus un prejudiciu material de 23.600 RON plus 2.000 RON lunar începând cu luna august, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind acordarea pensiei de invaliditate, respectiv a art. 73 coroborat cu art. 5 alin. (3) şi art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010.

Au prezentat recurenţii demersurile efectuate în dosarul Curţii de Apel Oradea, apreciind că sentinţa recurată nu a luat în considerare aspectele respective, deşi au depus punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând a se clarifica dacă şi cum cei doi magistraţi de la Curtea de Apel Oradea au asigurat supremaţia legii (art. 73 din Legea nr. 263/2010) şi cărei legi au asigurat supremaţia dacă au admis şi au judecat un apel inadmisibil.

Au expus recurenţii punctul lor de vedere asupra atribuţiilor Inspecţiei Judiciare şi au redat fragmente din hotărârea recurată, apreciind că nu au solicitat verificarea raţionamentului logico-juridic, aceasta fiind problema respectivilor magistraţi.

Au mai arătat recurenţii care sunt indicii judecăţii cu rea-credinţă de către cei doi magistraţi de la Curtea de Apel Oradea, indicii ascunse de Inspecţia Judiciară şi de judecătorul care a pronunţat sentinţa recurată, şi au solicitat anularea deciziei civile nr. 1038/2022 din dosarul nr. x/2021 prin care au fost discriminaţi de către Casa Judeţeană de Pensii Bihor prin neaplicarea art. 63 din Legea nr. 263/2010 şi anularea deciziilor de respingere a acordării pensiei de invaliditate şi a consecinţelor acestora.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind, în esenţă, că recurenţii nu au adus critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, pe fondul căii de atac, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamanţilor A. şi B. formulat prin curator C. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurenţilor, rezultă că aceştia nu au evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurenţii, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-au referit la demersurile efectuate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, şi-au expus punctul de vedere cu privire la cele reţinute de magistraţii acestei instanţe şi la modalitatea de soluţionare a dosarului menţionat şi au prezentat opinii referitoare la sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza de ce sentinţa Curţii de Apel Bucureşti ar fi nemotivată sau de a evidenţia modalitatea în care instanţa de fond ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Aceste critici ar fi presupus în primul rând identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul are ca scop verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

Simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia instanţei de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii B. şi A., ambii prin curator C., împotriva sentinţei nr. 310 din 28 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.