Nullity of appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.10.2019, reclamantul A., prin împuternicit B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 20996/27.08.2019 emise de pârât şi obligarea acestui la plata sumei de 55.923,25 RON, reprezentând piese Frontal factura x şi achitare manoperă factura Flamiro x.

Prin sentinţa civilă nr. 337 din 2 iunie 2020, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru cercetarea fondului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.08.2020.

Prin decizia civilă nr. 2917 din 24 mai 2022, Înalta Curte a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A reţinut instanţa de control judiciar, în esenţă, că procura autentificată sub nr. x/20.10.2016 reprezintă un mandat special, în sensul art. 2016 alin. (2) C. civ., prin care reclamantul A. l-a împuternicit pe B. să îl reprezinte în relaţia cu C. S.A., Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, instanţa de judecată sau cu orice instituţie abilitată, persoane fizice sau juridice, cât şi oriunde trebuinţa o va cere, la procedura de soluţionare a dosarului de daune pentru autoturismul proprietatea sa, marca x, tip x.

3. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.10.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 106 din 25 ianuarie 2023, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată şi anularea Deciziei nr. 20996/27.08.2019 şi obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 55.923,25 RON.

A susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia reală de fapt, concluzionând, potrivit experţilor FGA, care, de asemenea, s-au aflat în eroare, cu privire la circumstanţele în care s-a produs accidentul şi că el nu ar fi păstrat distanţa suficientă faţă de autoturismul Citroen cu nr. înmatriculare x.

A prezentat recurentul circumstanţele producerii accidentului şi a citat art. 37 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 26 din Norma ASF nr. 23/2014, apreciind că asigurătorul trebuia să respecte aceste dispoziţii legale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta nu au evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.4 al prezentei decizii, s-a referit în mod exclusiv la situaţia de fapt, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate. Nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu a prezentat vreun argument care să poată fi încadrat în textul legal, prin care să precizeze de ce sentinţa Curţii de Apel Bucureşti ar fi nemotivată sau prin care să evidenţieze modalitatea în care instanţa de fond ar fi interpretat/aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Aceste critici ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul are ca scop verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia instanţei de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 106 din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.