Conflict of jurisdiction over mining royalty enforcement: Competence assigned to the Tribunal based on monetary threshold

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti (CAB), secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGIEF, a solicitat suspendarea executării dispoziţiei obligatorii nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această dispoziţie; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1971 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală De Inspecţie Economico Financiară.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată de faţă, reclamanta a solicitat suspendarea executării dispoziţiei obligatorii emise de pârâtă privind o creanţă bugetară reprezentată de o redevenţă minieră cuvenită bugetului local al comunei Rusca - Montana în valoare totală de 221.725 RON creanţa principală şi de 74.205 RON creanţa accesorie.

Raportat la obiectul litigiului, şi anume suspendarea executării unui act administrativ constând în dispoziţia de plată a unei redevenţe miniere, fiind aplicabil în cauză criteriul valoric, Curtea a apreciat că obligaţia de plată a redevenţei miniere se înscrie în categoria contribuţiilor la bugetul de stat, nefiind o creanţă exclusă din enumerarea de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, redevenţa minieră fiind definită de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003 ca fiind suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea (administrarea) activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului, aspect ce atrage competenţa tribunalului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2070 din 12 aprilie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a apreciat că Dispoziţia obligatorie nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023 are ca obiect o redevenţă minieră.

Această redevenţă minieră a fost calculată, aşa cum rezultă din cuprinsul Dispoziţiei nr. 6021, conform Legii minelor nr. 85/2003.

Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 85/2003, în înţelesul prezentei legi, redevenţă minieră este definită ca suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea/administrarea activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului. În enumerarea limitativă reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, redevenţele nu sunt incluse, instanţa reţinând totodată că nu pot fi nici asimilate contribuţiilor, date fiind diferenţele dintre aceste două categorii de sume. Prin urmare, criteriul valoric pentru stabilirea competenţei în prezentul litigiu nu se aplică.

În ceea ce priveşte criteriul autorităţii publice emitente a actului, tribunalul a susţinut că reţine că actul fiscal în cauză este emis de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, iar potrivit art. 5 din Legea nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aceasta este o autoritate publică centrală:

"Art. 5. (1) Inspecţia economico-financiară se înfiinţează şi se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 26 alin. (1), prin preluarea activităţii şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi se exercită prin structura de specialitate. (2) La nivel teritorial, structurile specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice teritoriale, care exercită controlul financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, efectuează inspecţia economico-financiară şi se află în coordonarea metodologică a structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice."

Prin urmare, actul fiscal în cauză fiind emis de o autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel, iar competenţa teritorială, Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere sediul reclamantei.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGIEF, a solicitat suspendarea executării dispoziţiei obligatorii nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023, emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această dispoziţie.

Înalta Curte reţine că prin dispoziţia dispoziţia obligatorie emisă de pârâtă a fost stabilită o creanţă bugetară reprezentată de o redevenţă minieră cuvenită bugetului local al comunei Rusca - Montana în valoare totală de 221.725 RON creanţa principală şi de 74.205 RON creanţa accesorie.

Potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003 redevenţa minieră este definită ca fiind suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea (administrarea) activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Textul de lege mai sus citat prevede două criterii de determinare a competenţei, în funcţie de obiectul litigiului: criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului atacat în sistemul administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) şi criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte o sumă de bani ce are titlu de redevenţă pentru exploatarea unor bunuri ce aparţin domeniului public al statului, această sumă deşi fără a fi enumerată expres în cuprinsul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 această poate fi asociată unei sume ce se face venit la bugetul unei unităţi administrativ teritoriale sau statului asemeni unor taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, astfel că, competenţa nu se stabileşte în funcţie de poziţionarea autorităţii emitente, ci în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 3.000.000 RON.

Cum în speţă, suma ce reprezintă creanţa bugetară/redevenţă minieră stabilită prin dispoziţia obligatorie nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023 este în valoare totală de 221.725 RON creanţa principală şi de 74.205 RON creanţa accesorie, iar contestatoarea urmăreşte suspendarea acestei Deciziei, prin faptul că această sumă nu depăşeşte pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei cade în sarcina tribunalului.

Din perspectiva competenţei teritoriale prin raportare la acelaşi text de lege (art. 10 din Legea nr. 554/2004), având în vedere că domiciliul reclamantei se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze această cauză.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.