Contestație în anulare inadmisibilă: reinvestirea fondului prin excepția de omisiune a motivului de casare

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.07.2020, contestatoarea A. a solicitat admiterea contestaţiei împotriva Rezoluţiei Inspectorului-Şef din 18.06.2020 emise în lucrarea C20-681 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 521/A/14.02.2020, date de Inspectorul Judiciar în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie pentru judecători, prin care s-a clasat sesizarea privind conduita necorespunzătoare a judecătorului, B. din cadrul Judecătoriei Buftea, desfiinţarea rezoluţiilor inspectorului-şef şi rezoluţia de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 643 din data de 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de contestatoarea A. împotriva Rezoluţiei Inspectorului-Şef din 18.06.2020, emise în lucrarea C20-681 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 521/A/14.02.2020 date de Inspectorul judiciar în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie pentru judecători, în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs contestatoarea A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate, admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

1.4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atacate pe calea contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2775 din data de 17 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 643 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare.

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.07.2023, contestatoarea - reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2775 din data de 17.05.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate.

În susţinerea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., a arătat că motivul omis a fi cercetat de către instanţa de recurs este acela că instanţa de fond nu a analizat motivele pentru care judecătorul nu a studiat dosarul cauzei şi pentru care a refuzat să soluţioneze dosarul, respectiv să rezolve suprapunerea reală a terenurilor aflate în litigiu.

A precizat contestatoarea că abaterile disciplinare pe care le-a imputat judecătorului au vizat nestudierea dosarului până la ultimul termen de judecată când s-au pus concluzii pe obiecţiunile asupra raportului de expertiză şi pe fondul cauzei, nestudierea completă a dosarului la pronunţarea soluţiei şi ulterior, la momentul motivării hotărârii, precum şi necunoaşterea (sau neaplicarea) de către magistrat a unor norme de drept material elementare pentru obiectul cauzei (art. 117 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI şi art. 555 şi 563 C. civ.).

Cu privire la nestudierea dosarului a arătat că, deşi acesta avea o vechime în fond de 4 ani, judecătorul nu citise dosarul la momentul dezbaterii pe fond a cauzei, ceea ce a fost de natură să vatăme drepturile contestatoarei, care a fost privată de o analiză judicioasă a cauzei.

A mai arătat că judecătorul a studiat dosarul la momentul motivării hotărârii pronunţate, însă nici atunci integral, aspect care reprezintă cea mai gravă abatere pe care o poate săvârşi un judecător. Această împrejurare reiese din faptul că motivarea hotărârii s-a întemeiat pe răspunsul OCPI nr. x din data de 18.05.2015 (dosar fond fila x) care nu constata suprapunere cadastrală, dar ulterior OCPI a revenit şi a stabilit suprapunerile reale, prin răspunsuri care se găsesc la filele mai avansate ale dosarului (răspuns OCPI nr. x/04.04.2018 - dosar fond filele x şi răspuns OCPI nr. x/03.12.2015 - dosar fond filele x) pe care însă judecătorul pricinii nu le-a mai citit.

A arătat că volumul mare de dosare aflat pe rolul instanţei nu poate constitui motiv pentru nestudierea dosarului la momentul dezbaterii pe fond a cauzei. Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (2) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces, iar potrivit art. 22 alin. (2) judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Cu privire la respingerea acţiunii, a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat încălcarea de către judecătorul vizat de sesizare, a normelor de drept material cuprinse în art. 117 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI, dar şi în art. 555 şi 563 din C. civ.

A criticat raţionamentul invalid realizat de judecător, care a refuzat să rezolve suprapunerile reale şi, pe cale de consecinţă, grăniţuirea terenurilor şi revendicarea aferentă, deşi legea îl obliga să săvârşească această operaţiune, motivul invocat de judecător fiind că este imposibilă raportat la diferenţele dintre suprafaţa în acte şi cea rezultând din măsurători ale terenurilor aflate în litigiu. Legiuitorul a chemat judecătorul să soluţioneze suprapunerile reale constatate în caz de neînţelegere a părţilor. Practic, judecătorul cauzei se face vinovat de denegare de dreptate. Potrivit art. 5 din C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii. Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Judecătorul a nesocotit norma prevăzută în art. 117 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al A.N.C.P.I., care arată că, în lipsa înţelegerii amiabile a părţilor, suprapunerile reale se soluţionează de instanţa de judecată, dar şi art. 555 şi 563 din C. civ.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi anularea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata -pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la data de 30.08.2023 solicitând respingerea cererii.

Întrucât contestaţia în anulare, este o cale extraordinară de atac de retractare, aceasta este deschisă doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar cazurile reglementate nu pot fi extinse pe cale de interpretare.

A susţinut pârâta că motivul reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. are în vedere neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare a sentinţei, astfel că susţinerile contestatoarei potrivit cărora instanţa de recurs nu ar fi avut în vedere apărările formulate şi probatorul administrat nu se încadrează în acest caz.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Analizând susţinerile contestatoarei expuse la pct. 2 din prezenta hotărâre Înalta Curte constată nu poate fi reţinut în cauză motivul contestaţiei în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor invocate ca temei al contestaţiei în anulare:

"hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)".

Acest articol are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurentă, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, se face constant deosebire între motivele de casare şi argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestor motive.

Ca urmare, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurentă în dezvoltarea motivelor de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanţa să arate considerentele pentru care a găsit că motivul este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.

Analizând în continuare susţinerile contestatoarei, reţine Înalta Curte că, în argumentarea contestaţiei în anulare, acesta face referire la motivele sesizării Inspecţiei Judiciare, respectiv, nestudierea dosarului de către magistratul împotriva căruia a formulat sesizarea disciplinară, aspect care, în opinia contestatoarei, rezultă din nesocotirea normei prevăzute în art. 117 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al A.N.C.P.I.

Or, o contestaţie în anulare este o cale de atac distinctă de un recurs, fiind susceptibilă de a se exercita pentru motive expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fiind exclusă posibilitatea celui interesat de a-i deturna finalitatea şi de a exercita în acest mod, în fapt, un recurs inadmisibil împotriva unei hotărâri definitive, doar pentru a obţine o reexaminare a unei soluţii care, nefiindu-i favorabilă, îl nemulţumeşte.

După cum se observă, contestatoarea face referire la o serie de aspecte care ţin de fondul sesizării Inspecţiei Judiciare, în condiţiile în care, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa unuia dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în realitate, contestatoarea nu este de acord cu modalitatea în care instanţa de recurs a analizat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. În aceste condiţii, motivele contestaţiei în anulare, nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., ci tind la o reapreciere a fondului cauzei.

Modalitatea în care instanţa de recurs a analizat criticile punctuale din recurs, în cauză nefiind vorba despre omisiunea de a analiza un motiv de casare, nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare, dat fiind caracterul acesteia, de cale de atac de retractare, instanţa învestită cu soluţionarea sa neexercitând un control de legalitate asupra deciziei atacate.

Principiul securitatii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Aşa fiind, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestatoare nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de casare.

Faţă de cele arătate în precedent, observând art. 503 şi urm. din C. proc. civ., instanţa va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2775 din data de 17 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.