Admissibility of appeal against final judicial fine issued in reexamination proceedings

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, petentul A. a solicitat instanţei anularea amenzii judiciare aplicate prin încheierea nr. 135 din data de 30 mai 2022 în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Cluj şi revenirea asupra măsurii anulării cererii sale de chemare în judecată pentru faptul că nu a făcut dovada achitării taxă judiciare de timbru.

În opinia petentului era scutit de la plata taxei judiciare de timbru având în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 197 C. proc. civ. şi art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora acţiunea sa este scutită de la această obligaţie.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea nr. 241 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia nelegalei netimbrări a cererii de reexaminare.

S-a anulat cererea de reexaminare formulată de reclamantul A. cu privire la amenda judiciară aplicată prin încheierea civilă nr. 135/30 mai 2022 din dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, încheierea nr. 241 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal este pronunţată în procedura de reexaminare prevăzută de art. 191 din C. proc. civ. privind

Potrivit alin. (191) din C. proc. civ.:

"(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.

(4) încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă".

Dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. prevăd că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentei căi de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ. Curtea Constituţională a apreciat prin decizia nr. 357/2020 că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 374 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 1 august 2017, sau Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2017).

5. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 241 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.