Mootness of administrative claim compelling insurance guarantee fund decision after voluntary payment

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate de către reclamant, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul sa emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 127 din 13 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la pretenţiile reclamantului, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Invocând aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 cu privire la obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de despăgubire din perspectiva termenului rezonabil de soluţionare a cererii reclamantului, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (5) raportat la art. 24 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte acordarea penalităţilor de întârziere, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant, prin întâmpinarea formulată, a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii recursului aspra căreia Înalta Curte s-a pronunţat în şedinţă publică în sensul respingerii acesteia, iar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin notele depuse la data de 11.01.2024 recurentul - pârât a precizat că cererea de plată formulată de intimatul - reclamant a fost admisă prin Decizia nr. 63497/16.06.2023, acordându-se suma de 30.000 de euro, reprezentând daune morale şi suma de 8.420 RON, reprezentând daune materiale, achitate la data de 04.05.2023.

A fost ataşată o copiei de deciziei de despăgubire.

Intimatul - reclamant A. a depus o cerere la data de 11 ianuarie 2024, prin care a solicitat să se constate că acţiunea a rămas fără obiect prin emiterea Deciziei nr. 63497/16.06.2023 de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, precizărilor formulate de părţi şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul - reclamant a solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a accidentului rutier din data de 19.12.2019, iar prin sentinţa civilă nr. 3233/17.122021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea formulată de către reclamant şi a dispus obligarea B. S.A. la plata următoarelor sume către acesta: 50.000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale;8.420 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale; 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia ASF nr. 1148/17.09.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 04.06.2021, s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii B. S.A., promovarea cererii de deschidere a procedurii de faliment, în temeiul art. 249 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei de insolventă, cu modificările completările ulterioare.

Prin hotărârea intermediară nr. 507/09.02.2022 Tribunalul Bucureşti a decis intrarea societăţii B. în faliment. În această situaţie, pentru daunele produse anterior deciziei ASF şi pentru care a fost deschis dosar de daună la asigurător, dar în situaţia producerii în viitor a riscurilor asigurate în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asiguraţii/beneficiarii asigurării/persoanele păgubite urmau a se adresa Fondului de Garantare a Asigurărilor.

Intimatul - reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat obligarea autorităţii recurente Fondul de Garantare a Asigurărilor la soluţionarea cererii de despăgubire formulate în data 2.12.2021, la care nu a primit niciun răspuns până la data introducerii acţiunii.

Întrucât recurentul a lăsat în nelucrare cererea, intimatul - reclamant a solicitat constrângerea autorităţii pârâte pe calea acţiunii în contencios administrativ.

Anterior termenului acordat pentru soluţionarea recursului, recurentul - pârât a depus la dosar decizia F.G.A nr. 63497/16.06.2023 prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, acordându-se 30.000 de euro, reprezentând daune morale şi 8.420 RON, reprezentând daune materiale, sumele fiind achitate acestuia la data de 04.05.2023.

În acest context, aminteşte instanţa de recurs că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de despăgubire era îndeplinită la data promovării acţiunii şi la data pronunţării sentinţei, ulterior, ca urmare a emiterii de către F.G.A. a Deciziei nr. 63497/16.06.2023, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin pronunţarea deciziei FGA a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, respectiv obligarea pârâtului la soluţionarea cererii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamant este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Totodată, Înalta Curte reţine că aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de intimatul - reclamant care, prin cererea depusă la data de 11 ianuarie 2024 a solicitat să se constate că prezenta acţiune a rămas fără obiect în condiţiile emiterii Deciziei nr. 63497/16.06.202 de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În ceea ce priveşte cererea recurentului -pârât de acordare a taxei judiciare de timbru aferente recursului, cu titlu de cheltuieli de judecată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, întrucât împrejurarea că acţiunea a rămas fără obiect prin achiesarea pârâtului la soluţia primei instanţe nu duce la exonerarea autorităţii - pârâte de plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente dispoziţiile art. 454 teza finală din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Fondul Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 127 din 13 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea recurentului -pârât de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.