Judicial review of administrative funding rejection: Limits of legal appeal in contesting factual evaluation of grant criteria and expert testimony

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.05.2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13827/19.02.2020 emisă de pârâta Ministerul Fondurilor Europene- Direcţia Generala Programe Europene Competitivitate- Comisia de soluţionare a contestaţiei înregistrate sub nr. x/06.12.2019 la Ministerul Cercetării şi Inovării- Direcţia Organism Intermediar pentru Cercetare şi obligarea pârâtului să emită o nouă notificare prin care să dispună admiterea cererii sale, de finanţare a proiectului cu titlul "Bicicleta cu tracţiune integral 2x2, transmisie hidraulică şi acumulare dinamică de energie", având codul MySmis 120523, precum şi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei pricini.

2. Hotărârile instanţei de fond, recurate în prezenta cauză

2.1. La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins obiecţiunile formulate de pârâţii Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la raportul de expertiză, soluţie ce a fost consemnată în partea introductivă a încheierii de şedinţă de la acea dată. Totodată, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 2021, şi ulterior la data de 20 decembrie 2021 şi 22 decembrie 2021.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios adminstrativ promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi pe cale de consecinţă:

- a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13827 din 19.02.2020 emisă de Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Programe Europene Competitivitate (actualmente Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene) şi notificarea nr. x din 6.12.2019 emisă de Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării)- Direcţia Organism Intermediar pentru Cercetare;

- a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării să emită o nouă notificare prin care să admită proiectul reclamantei cu titlul Bicicleta cu tracţiune integral 2x2, transmisie hidraulică şi acumulare dinamică de energie, având codul MySmis 120523;

- a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 13.030 de RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru şi onorariile experţilor.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a declarat recurs împotriva încheierii din 9 decembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor recurate şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive ca neîntemeiate şi menţinerii actelor contestate, ca fiind temeinice şi legale.

După o prezentare succintă a întregii situaţii de fapt, recurentul-pârât, în dezvoltarea primului set de critici de nelegalitate, a arătat că, prima instanţă s-a limitat la a prelua concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară şi a omis să analizeze fondul cauzei, încălcând astfel dreptul pârâtului la apărare. De asemenea, a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd obligaţia instanţei de a se pronunţa "asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Or, instanţa de fond nu a realizat controlul de temeinicie şi legalitate asupra Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13827/19.02.2020 astfel cum a fost învestită, respectiv nu a evaluat acţiunea din perspectiva unui raţionament logico-juridic propriu, ci şi-a motivat soluţia de admitere a cererii exclusiv pe unele dintre concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în cauza de faţă, nu sunt respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât prima instanţă nu a prezentat motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată şi nu a indicat argumentele pentru care a respins apărările pârâtului.

Din perspectiva aceluiaşi motiv de casare, a criticat pentru nelegalitate şi încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2021, ce face parte integrantă din sentinţa civilă nr. 278/22.12.2021, din care rezultă aceeaşi lipsă a motivării primei instanţe cu privire la soluţia de respingere a obiecţiunilor formulate de instituţia pârâtă, la raportul de expertiză, precum şi faptul că această soluţie s-a bazat pe împrejurări ce nu corespund realităţii, în sensul că "Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene ar fi fost prezentat la termenul de desemnare a experţilor", ceea ce ar fi condus la tardivitatea formulării obiecţiunilor cu privire la calificarea experţilor.

În continuare, recurentul-pârât a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. În acest sens, a indicat Procedura Operaţională Evaluare şi Selecţia Proiectelor -COD SESC-ESP- 02-2.5.4.2.-Organizarea procesului de evaluare şi selecţie potrivit căreia fiecare cerere de finanţare va avea cel puţin două persoane desemnate, reponsabile cu evaluarea şi selecţia cererilor de finanţare, iar în cazul în care evaluarea acestora se va realiza cu expertiză externă contractată, cererile de finanţare în cauză vor avea desemnaţi minim 2 experţi evaluatori externi. Apreciază că această procedură ce a fost însă respectată în prezenta cauză, astfel că instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca fiind întemeiată susţinerea reclamantei cu privire la faptul că evaluarea trebuia semnată de trei experţi, în loc de doi.

În ceea ce priveşte pretinsa depunctare a reclamantei pentru criterii care nu au fost prevăzute în Ghidul Solicitantului, arată că instanţa de fond a omis să cerceteze Strategia Naţională de CDI, prin care, în Obiectivul Specific 4 se precizează:

"susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate". De asemenea, în Anexa 5.4- Model de plan de afaceri, parte integrantă din Ghidul Solicitantului, se regăsesc indicate modalităţile prin care proiectul poate sprijini/încuraja dezvoltarea de proiecte cu parteneri internaţionali sau cu parteneri din cadrul grupării economice din care face parte întreprinderea.

Instanţa de fond ar fi trebuit să mai observe şi faptul că din planul de afaceri rezultă că intimata-reclamantă nu a detaliat cum va proceda astfel încât proiectul să sprijine/încurajeze dezvoltarea de proiecte cu parteneri internaţionali, limitându-se doar la o simpla precizare în acest sens din Planul de afaceri depus odată cu cererea de finanţare.

De asemenea, instanţa de fond ar fi trebuit să reţină că, potrivit procedurii de evaluare PO-SESC-ESP-02, experţii evaluatori externi analizează cererile de finanţare pe baza grilei de evaluare tehnico-financiară, care conţine criteriile aprobate de Comitetul de Monitorizare şi aduse la cunoştinţă solicitanţilor prin ghidul solicitantului aferent fiecărui apel de proiect.

Intimata-reclamantă, neavând activitate în domeniu, a primit un punctaj mai mic faţă de alţi aplicanţi care aveau deja activitate în domeniu, apelul de proiecte fiind unul de tip competitiv astfel că afirmaţia reclamantei, reţinută de instanţă ca fiind întemeiată, a avut rolul de a induce împrejurări nereale, valorificate de instanţa de fond, fără temei legal, raportat la specificul speţei privind accesarea de către solicitanţii privaţi a fondurilor europene nerambursabile.

Cu privire la susţinerile instanţei de fond, în sensul că "deşi învestita cu analizarea motivelor de contestaţie, Comisia a depăşit limitele investirii şi a analizat şi alte aspecte, ceea ce a dus la depunctarea suplimentară a reclamantei şi producerea unei vătămări prin agravarea situaţiei părţii în cale sa de atac, deşi o astfel de soluţie nu era expres prevăzută în documentaţia care a stat la baza proiectului(...)", recurentul-pârât a arătat că persoanele nominalizate în comisia de soluţionare a contestaţiilor, sunt funcţionari publici angajaţi ai ministerului cu atribuţii în soluţionarea contestaţiilor, potrivit fişelor de post aprobate de conducerea instituţiei pârâtă. La analizarea contestaţiei solicitantului de către comisia de soluţionare a contestaţiei nu există un document numit "fişa panel a evaluării CSC", potrivit procedurii operaţionale de soluţionare a contestaţiilor PO.DGPEC.20, contestaţia solicitantului fiind soluţionată în baza punctului de vedere de specialitate întocmit de experţii evaluatori şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii actului contestat, în speţă Notificarea privind rezultatul etapei de evaluare tehnică şi financiară nr. 13687/06.12.2019, proiect "Bicicletă cu tracţiune integrală 2x2, transmisie hidraulică şi acumulare dinamica de energie", cod MySMIS 120523, solicitant A. S.R.L.

În ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei, la punctul de vedere de specialitate transmis de către OI POC sunt anexate două rapoarte individuale experţi evaluatori şi un raport comun al celor doi experţi evaluatori în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei solicitantului. Astfel, Comisia de soluţionare a contestaţiei a procedat în mod întemeiat la reanalizarea în integralitate a fiecărui criteriu stabilit în cadrul grilei de evaluare raportat la punctul de vedere transmis de către OI Cercetare în vederea soluţionării contestaţiei, motiv pentru care susţinerea instanţei este greşită şi sub acest aspect.

La nivelul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Competitivitate, situaţia A. S.R.L., solicitant în cadrul POC 2014 - 2020, evaluarea proiectului a fost realizată cu respectarea normelor legale şi procedurale aplicabile şi, ţinând cont de particularităţile proiectului în cauză, astfel încât decizia respingerii de la finanţare a proiectului a avut la bază strict considerente ce vizează proiectul depus de aceasta, astfel cum a fost consemnat în actele administrative emise în cauză.

Totodată, în privinţa obligării pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 13.030 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru şi onorarii experţi, a solicitat, în principal, înlăturarea acestei obligaţii de plată, ca o consecinţă a admiterii recursului, iar în subsidiar, cenzurarea acestei obligaţii de plată, ca fiind nejustificată în cauză, observând că, în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea intimatei-reclamante pentru acordarea cheltuielilor de judecată, fără a face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa poate diminua din oficiu cheltuielile de judecată referitoare la onorariul avocaţilor, în cazul în care acesta este disproporţionat raportat la complexitatea cauzei, în condiţiile în care a valorificat în motivare doar o serie de susţineri din raportul de expertiză tehnică judiciară.

3.2. Prevalându-se de motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării-Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a prezentat un scurt istoric al cauzei, după care, a arătat că produsul ce urma să fie dezvoltat prin proiect de către reclamantă nu corespundea în totalitate unei cereri corect identificate, susţinută cu date statistice relevante de către solicitant în cadrul proiectului. Evaluatorii proiectului au respectat prevederile Ghidului Solicitantului, depunctând proiectul pentru faptul că piaţa de biciclete nu este nouă, iar sectorul economic în cauză este dezvoltat în România şi foarte dezvoltat la nivel european. Din punct de vedere tehnic, pe de o parte, gradul de noutate al produsului nu este prezentat în raport cu standardele şi performanţele actuale sau în raport cu alte produse existente pe piaţă, nu sunt prezentate avantajele şi dezavantejele soluţiei tehnice propuse în comparaţie cu cele deja existente. Pe de altă parte, caracterul inovator al propunerii de proiect este relativ scăzut, acesta fiind dat de utilizarea unei cererii de brevet de invenţie (A00051/2018), care până în momentul de faţă nu a fost concretizată într-un brevet de invenţie. Mai mult, cererea de brevet care a fost depusă cu 24 de luni înante de date de depunerii proiectului (29.01.2018), care stă la baza proiectului, nu a fost publicată în BOPI, deşi termenul de publicare al unei cereri de brevet acceptate este de maxim de 18 luni.

Evaluatorii au avut în vedere şi faptul că nu există cercetări anterioare publicate în articole ştiinţifice sau diseminate în conferinţe naţionale/internaţionale, în domeniul bicicletelor hidrostatice/electrice/manuale, realizate de către membrii echipei de cercetare şi nu au existat activităţi de inovare anterioare din partea întreprinderii solicitante.

Deşi în cererea de finanţare, s-a menţionat că proiectul vizează o soluţie tehnică ieftină, ecologică şi aplicabilă imediată pentru reducerea poluării, din planul de afaceri a rezultat că preţul unei astfel de biciclete va fi de 4-500 euro, un preţ care se adresează unui segment de piaţă cu consumatori medium-high.

A mai arătat recurentul-pârât că instanţa nu a avut în vedere prevederile subcriteriului "1.2 Contribuţia proiectului la creşterea competitivităţii întreprinderii." Astfel, proiectul a fost depunctat şi pentru următoarele motive: "Solicitantul prezintă în cererea de finanţare la modul general caracterul inovator al proiectului doar prin prisma preţului de vinzare a unui produs cu preţul situat pe un palier de preţ si performanţa între bicicleta clasică şi bicicleta electrică.", "Dar produsul va fi în competiţie cu numeroase alte modele de biciclete. Sistemul hidraulic ii poate face indezirabil clienţilor, daca acesta trebuie întretinut. De aceea noua bicicleta 2x2 are şanse mari sa nu aibe succesul scontat de către producător, pentru ca investiţia să poată fi recuperată." şi "Punctajul este de asemenea scăzut având în vedere lipsa contractului cu posibili beneficiari.".

De asemenea, a mai susţinut că în planul de afaceri au fost prevăzute preţuri diferite ale produsului, iar grupul ţintă nu a fost identificat în mod distinct, ci în termeni generali ca fiind populaţia României, cu stare de sănătate şi cu vârsta corespunzătoare utilizării bicicletei, nu s-a prezentat în mod concret modul în care se diferenţiază soluţia existentă faţă de competitorii existenţi, din punct de vedere aerodinamic, ergonomic, estetic, al parametrilor de funcţionare, abordarea impactului ştiinţific în planul de afaceri nu prezintă rezultate cuantificabile, iar din conţinutul cererii de finanţare şi al planului de afaceri nu reiese în mod concret impactul implementării cunoştinţelor tehnice, brevetelor pentru obţinerea de produse, tehnologii, servicii, îmbunătăţite sau noi în comparaţie cu cele existente anterior implementării proiectului.

Evaluatorii au depunctat proiectul la subcriteriul "1.4 Dezvoltarea aptitudinilor Întreprinderii pentru a utiliza rezultate de CD şi capacitatea de cooperare în domeniul CDI", având in vedere ca "întreprinderea nu colaborează in cadrul proiectului cu o echipa de cercetare-dezvoltare si se bazează pe experienţa directorului de proiect in CDI. Astfel întreprinderea nu se va dezvolta foarte mult din punct de vedere ale aptitudinilor de a utiliza rezultate de CD (cu excepţia inginerului CD propus a fi angajat)" şi "Punctajul este de asemenea scăzut având în vedere că nu există asistenţă acordată anterior şi capacitatea limitată a solicitantului de a conduce şi implementa proiectul."

Consideră că este relevant în soluţionarea prezentului litigiu şi faptul că apelul de proiecte este unul competitiv. În evaluarea proiectelor şi acordarea de punctaje se iau în considerare doar informaţiile prezentate de solicitant la momentul depunerii proiectului, pentru a nu se încălca principiul tratamentului egal între competitori şi a se respecta principiile unui proces de evaluare echitabil. Orice informaţie suplimentară sau completare adusă de solicitant prin răspunsurile la solicitările de clarificări sau prin demersul judiciar iniţiat nu are cum să influenţeze punctajul.

În ceea ce priveşte solicitarea obligării pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat exonerarea sa de la această plată, în temeiul art. 454 din C. proc. civ., având în vedere că a respectat întocmai prevederile Deciziei nr. 13827/19.02.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Solicitantul A. S.R.L. emisă de către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene -Direcţia Programe Europene Competitivitate şi a emis o nouă Notificare nr. x/04.03.2020. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului acestora, raportat la complexitatea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamanta a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinări, solicitând respingerea recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca nefondat, iar în ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând respingerea recursului în principal, ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 9.05.2022, s-a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererilor de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs şi a apărărilor formulate prin întâmpinări, în raport de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de pârâţi şi să menţină soluţia instanţei de fond, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta reclamă, pe de-o parte, încălcarea dreptului său la apărare ca urmare a preluării de către prima instanţă a concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză şi pe de altă parte, a invocat depăşirea limitelor învestirii de către instanţa de fond, care a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării să emită o nouă notificare prin care să admită proiectul reclamantei cu titlul "Bicicleta cu tracţiune 2x2, transmisie hidraulică şi acumulare dinamică de energie, având codul MySmis 120553", deşi reclamanta solicitase doar anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13827/19.02.2020 emise de către pârât.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. intervine în cazul încălcării de către prima instanţă a regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În speţă, se invocă, sub un prim aspect, încălcarea dreptului pârâtului la apărare, ca urmare a însuşirii de către prima instanţă a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, lipsind hotărârea recurată de o analiză pe fondul cauzei.

Preliminar, Înalta Curte arată că art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată că "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (…) (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.".

Lectura atentă a acestui text normativ nu denotă că legiuitorul ar fi înţeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia şi soluţiile în caz de admitere a recursului. În consecinţă, dreptul procesual comun al art. 483, 486 şi 488 C. proc. civ. este aplicabil şi în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptăţită şi la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, ci doar de legalitate.

De altfel, în jurisprudenţa sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituţională a României a respins o excepţie de neconstituţionalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel cu toate consecinţele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 (…), legiuitorul a optat pentru menţinerea căii de atac a recursului, şi nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esenţialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Aşadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanţe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.".

Aşadar, ab initio, este inadmisibilă orice critică sau apărare formulată în recurs prin care se contestă situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat în calea de atac, date fiind considerentele dezvoltate în precedent.

Relevante în acest context sunt şi dispoziţiile art. 250 şi art. 264 C. proc. civ. "Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, ..., prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, ...", respectiv "(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.". Totodată, art. 330 alin. (1) C. proc. civ. arată că expertiza se administrează atunci când instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

În condiţiile în care Curtea de Apel Constanţa a administrat în condiţii de legalitate proba cu expertiza tehnico-judiciară, nefiind formulate critici în sens contrar, Înalta Curte nu identifică vreo cauză de nulitate care să producă recurentului-pârât o vătămare de natură a conduce la soluţia casării sentinţei recurate.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent sub forma lipsei motivării sentinţei recurate, de către instanţa de fond, vizează în realitate nemulţumirea acestei părţi faţă de maniera de interpretare a forţei probante a unor mijloace de probă, respectiv a expertizei tehnico-judiciare de către prima instanţă.

Din această perspectivă, reţine Înalta Curte că demersul de interpretare a probelor reprezintă o componentă a procesului de deliberare, or aceste aspecte vizează, în fapt, elemente de temeinicie a hotărârii pronunţate, iar nu de nelegalitate. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

Mai mult decât atât, faţă de conţinutul concret al dreptului la apărare, astfel cum este acesta reglementat de art. 13 C. proc. civ., potrivit căruia: părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii, fiindu-le asigurată posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului şi de a lua cunoştinţă de cuprinsul dosarului, de a propune probe, de a-şi face apărări, de a prezenta susţinerile în scris şi oral şi de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, instanţa putând dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate, Înalta Curte consideră că nu se poate reţine că prin demersul de apreciere, de către instanţă, a probelor un astfel de drept este golit de conţinut.

Hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză a probelor administrate în scopul aflării adevărului, realizat la momentul deliberării. Un astfel de proces de analiză, care este necesar stabilirii stării de fapt desprinse, se realizează inclusiv prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, ca urmare a unor raţionamente logice ale instanţei de judecată. Prin urmare, însuşirea de către prima instanţă a concluziilor unui raport de expertiză, administrat în condiţii de legalitate, nu poate echivala cu lipsa unei analize pe fondul cauzei, astfel cum susţine recurentul-pârât.

Mai departe, în ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia instanţa de fond a depăşit cadrul procesual fixat prin acţiune, prin obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la emiterea unei noi notificări prin care să admită proiectul reclamantei, deşi fusese chemată să se pronunţe doar asupra legalităţii şi temeiniciei Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13827/19.02.2020, Înalta Curte, lecturând conţinutul cererii de chemare în judecată, constată că şi această critică este nefondată.

Pentru a statua astfel, Înalta Curte observă că demersul judiciar al reclamantei a vizat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13827/19.02.2020 emisă de pârâta Ministerul Fondurilor Europene- Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate-Comisia de soluţionare a contestaţiei înregistrate sub nr. x/06.12.2019 la Ministerul Cercetării şi Inovării-Direcţia Organism Intermediar pentru Cercetare şi obligarea pârâtului să emită o nouă notificare prin care să dispună admiterea cererii sale, de finanţare a proiectului cu titlul "Bicicleta cu tracţiune integral 2x2, transmisie hidraulică şi acumulare dinamică de energie", având codul MySmis 120523, această din urmă solicitare fiind menţionată în mod expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aşadar, nici din această perspectivă nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurentul-pârât a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciind că sentinţa recurată nu respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv că instanţa de fond nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care a respins apărările pârâtului şi a admis acţiunea introductivă.

Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Se reţin a fi incidente în cauză şi argumentele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României), potrivit cărora "..., deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). ... Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia EDO.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor circumscrise motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde argumente pe care şi-a fundamentat prima instanţă soluţia pronunţată.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare, recurentul-pârât a criticat şi soluţia primei instanţe de respingere a obiecţiunilor formulate de către acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză, soluţie ce a fost consemnată în partea introductivă a încheierii de şedinţă din data de 9 decembrie 2021.

Înalta Curte constată că şi această încheiere întruneşte exigenţele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ. în privinţa obligaţiei de motivare, instanţa de fond arătând, pe de-o parte, că obiecţiunile pârâţilor la concluziile raportului de expertiză nu sunt utile soluţionării cauzei, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte obiecţiunea referitoare la calificarea experţilor în domeniul fondurilor europene, a constatat că aceasta este tardiv formulată. Cu privire la această din urmă soluţie, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, în aplicarea dispoziţiilor art. 178 alin. (3) lit. b) din C. proc. civ., având în vedere că, pentru astfel de neregularităţi, intervine sancţiunea nulităţii relative, părţile aveau posibilitatea să conteste calificarea experţilor la momentul desemnării acestora, respectiv la termenul de judecată din data de 24 iunie 2021, ori, în cazul în care nu au fost prezente, la următorul termen de judecată, respectiv 22 iulie 2021, nicidecum ulterior depunerii raportului de expertiză.

Recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat critici de nelegalitate şi din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte observă că acelaşi motiv de casare a fost invocat şi de către pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării-Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, în susţinerea recursului declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În atare situaţie, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată.

Trebuie amintit că recursul este o cale de atac extraordinară care "urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." (art. 486 alin. (3) C. proc. civ.).

Această cale de atac se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate (identificarea, interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente) nu şi de netemeinicie (verificarea dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este corespunzătoare realităţii şi dacă are fundament în probele administrate în cauză.

Analizând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor materiale incidente, prin raportare la situaţia dedusă judecăţii.

Înalta Curte constată că unul dintre motivele care se regăsesc atât în recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, cât şi în recursul pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare vizează considerentele instanţei de fond referitoare la depăşirea limitelor învestirii de către Comisia de soluţionare a contestaţiei.

În susţinerea acestui motiv de recurs, pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a făcut referire în cuprinsul memoriului de recurs la pct. 2.5.4.6. - Contestaţii din Procedura Operaţională Evaluarea şi Selecţia Proiectelor COD SESC -ESP-02 la nivelul MCI - DGOIC şi a arătat că persoanele nominalizate în Comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt funcţionari publici angajaţi ai ministerului, cu atribuţii specifice, astfel cum sunt prevăzute în fişele de post aprobate de conducerea instituţiei. A mai susţinut că soluţia pronunţată asupra contestaţiei solicitantului a avut la bază punctul de vedere de specialitate transmis de OI Cercetare, întocmit de experţii evaluatori, precum şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului contestat, astfel că, în opinia sa, în mod corect Comisia de soluţionare a contestaţiei a procedat la reanalizarea în integralitate a fiecărui criteriu stabilit în cadrul grilei de evaluare, raportat la punctul de vedere transmis OI Cercetare.

Înalta Curte observă că argumentaţia recurentului-pârât vizează compunerea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi competenţele membrilor acestora, iar procedura operaţională invocată nu face vreo referire la posibilitatea comisiei de a-şi extinde analiza asupra altor aspecte decât cele invocate în cuprinsul contestaţiei. Aşadar, aspectele invocate în cuprinsul cererii de recurs sunt străine de cele reţinute de către prima instanţă, în realitate, recurentul-pârât neaducând nicio critică de nelegalitate sentinţei recurate.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa cererii de recurs formulate de către Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, care îşi arată nemulţumirea faţă de considerentele instanţei de fond prin care s-a reţinut depăşirea limitelor învestirii de către Comisie, fără a prezenta vreun argument concret în combaterea acestora.

Pe cale de consecinţă, neputând fi decelate critici de nelegalitate care să poată face obiectul analizei instanţei de recurs, vor fi menţinute considerentele instanţei de fond, prin care s-a reţinut că, în procedura de soluţionare a contestaţiei s-a realizat o nouă evaluare şi au fost analizate aspecte nepuse în discuţie, deşi Comisia de soluţionare a contestaţiei era chemată să se pronunţe doar asupra motivelor invocate în mod expres de către reclamantă, depăşind astfel limitele învestirii.

O altă critică de nelegalitate comună celor două recursuri vizează considerentele primei instanţe referitoare la depunctarea nelegală a reclamantei pentru criteriul inexistenţei unei activităţi anterioare a societăţii, având în vedere că aceasta este un start-up.

Recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene susţine că intimata-reclamantă nu ar fi putut primi un punctaj ridicat, în comparaţie cu alţi aplicanţi care aveau deja activitate în domeniu, având în vedere că apelul de proiecte este unul competitiv. În acest sens, face trimitere la Criteriul 1, subcriteriul 1.2. potrivit căruia trebuie evaluat impactul rezultatelor obţinute din implementarea proiectului asupra produselor/serviciilor/tehnologiilor deja existente în întreprindere, apreciind că intimata-reclamantă nu se poate regăsi într-o astfel de situaţie, întrucât este un start-up creat pentru acest apel de proiect, fără activitate anterioară în domeniu.

Deopotrivă, recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile Subcriteriului 1.2. Contribuţia proiectului la creşterea competitivităţii întreprinderii şi reiterează motivele pentru proiectul a fost depunctat, respectiv faptul că solicitantul a prezentat în cererea de finanţare în mod general caracterul inovator, însă produsul va fi în competiţie cu numeroase alte modele de bicicleta, astfel că noua bicicletă 2x2 cu sistem hidraulic are şanse mari să nu aibă succesul scontat de către producător, pentru ca investiţia să poată fi recuperată, având în vedere şi lipsa contactului cu posibili beneficiari.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în cuprinsul Ghidului solicitantului, nu a fost prevăzut vreun criteriu de depunctare a proiectului pe motiv că reclamanta este o societate de tip start-up, nou înfiinţată, care nu are activitate anterioară în domeniu.

Relevante cu privire la această chestiune sunt şi concluziile experţilor judiciari desemnaţi de instanţă, care, de asemenea, au apreciat că a avut loc o greşită depunctare a proiectului întrucât nu este prevăzută nicio cerinţă în acest sens în Ghidul Solicitantului. Cu privire la subcriteriul 1.2.-Contribuţia proiectului la creşterea competitivităţii întreprinderii, experţii judiciari au arătat că fiind vorba de un start-up, proiectul de faţă este decisiv pentru creşterea acestei iniţiative private, cu şanse mari de reuşită. Viabilitatea afacerii, respectiv capacitatea societăţii de a fi în competiţie cu alte companii din acelaşi domeniu, poate fi analizată doar după acordarea fondurilor nerambursabile aflate în discuţie în cauza de faţă, întrucât dezvoltarea unei afaceri cu un produs nou la nivel mondial nu se poate realiza în baza unui împrumut bancar, care poate fi acordat doar unor afaceri cu câştig sigur, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, având în vedere că societatea reclamantă este un start-up.

În continuare, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a criticat şi considerentele instanţei de fond prin care aceasta a reţinut că evaluarea proiectului trebuia semnată de trei experţi şi în realitate a fost semnată doar de doi. În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a făcut trimitere la Procedura Operaţională Evaluarea şi Selecţia Proiectelor - COD SESC-ESP-02- 2.5.4.2. Organizare procesului de evaluare şi selecţie, potrivit căreia "Procesul de evaluare se va realiza prin respectarea principiului "celor patru ochi". Fiecare cerere de finanţare va avea cel puţin două persoane desemnate (...). În cazul în care evaluarea cererilor de finanţare se va realiza cu expertiza externă contractată, cererile de finanţare în cauză vor avea desemnaţi minim 2 experţi evaluatori externi...".

Înalta Curte constată că această apărare este nouă, nefiind invocată în faţa primei instanţe, astfel că nu poate face obiectul analizei, în recurs. De altfel, chiar şi instanţa de fond a reţinut în cuprinsul sentinţei recurate că pârâtele nu au precizat motivul pentru care au derogat de la propriile reglementări, nici prin decizia de soluţionare a contestaţiei şi nici prin întâmpinări, aspect ce nu a fost combătut de partea recurentă, prin cererea de recurs.

Chiar şi trecând peste acest aspect, Înalta Curte reţine ca fiind relevante în cauză prevederile Ghidului solicitantului, respectiv Capitolul 4 - Procesul de evaluare şi selecţie, unde se menţionează că "Etapa de evaluare tehnică şi financiară se va realiza de o Grup de evaluare compusă din 3 specialişti (din care 2 experţi cu expertiză ştiinţifică în domeniul proiectului şi un specialist cu expertiză în domeniul economico-financiar selectaţi pe baza criteriului expertizei ştiinţitifice/tehnice în domeniul proiectului", precum şi Subcapitolul 4.2. - Grila de evaluare tehnico-financiară şi selecţie, potrivit căruia "Fişa de evaluare panel se întocmeşte de către unul dintre evaluatori şi este semnată de către membrii panelului".

Or, o procedură operaţională nu se poate abate de la obligativitatea semnării evaluării de către trei experţi, reglementată în mod expres de prevederile Ghidului solicitantului.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene privind omisiunea instanţei de fond de a cerceta Strategia Naţională CDI, în cuprinsul căreia se precizează că "susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate", instanţa de control judiciar reţine că evaluarea proiectului trebuia făcută pe baza criteriilor prevăzute de Ghidul Solicitantului, or, în cadrul acestuia, nu este prevăzută cu caracter de obligativitate participarea la congrese, sesiuni ştiinţifice, simpozioane sau publicarea de articole în reviste de specialitate. Drept urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că depunctarea intimatei-reclamante s-a făcut în mod nelegal, pentru criterii ce nu se regăsesc în Ghidul Solicitantului.

Nu pot fi primite nici susţinerile aceluiaşi recurent-pârât potrivit cărora intimata-reclamantă nu a detaliat cum va proceda pentru ca proiectul să sprijine/încurajeze proiecte cu parteneri internaţionali, limitându-se la o simplă afirmaţie, câtă vreme exista posibilitatea de completare a proiectului printr-o "cerere de clarificare", în măsura în care recurentul-pârât aprecia că erau necesare astfel de lămuriri.

Abordând recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, Înalta Curte observă că acesta susţine, pe de o parte, că din punct de vedere tehnic, gradul de noutate al produsului nu este prezentat în raport cu standardele şi performanţele actuale sau în raport cu alte produse existente pe piaţă, respectiv că nu sunt prezentate avantajele şi dezavantajele soluţiei tehnice propuse în comparaţie cu cele deja existente, iar pe de altă parte, că propunerea de proiect are un caracter inovator relativ scăzut, dat fiind faptul că aceasta utilizează o cerere de brevet de invenţie care nu a fost concretizată, până în prezent, într-un brevet de invenţie. Mai arată şi că evaluatorii au avut în vedere şi faptul că nu există cercetări anterioare publicate în articole ştiinţifice sau diseminate în conferinţe naţionale sau internaţionale în domeniul bicicletelor hidrostatice/electrice/manuale, realizate de către membrii de cercetare şi nu au existat activităţi de inovare anterioare din partea întreprinderii solicitante.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte caracterul inovator al proiectului, în mod corect prima instanţa şi-a însuşit opiniile experţilor judiciari desemnaţi potrivit cărora realizarea unei biciclete cu transmisie hidraulică, cu posibilitatea de reglare a încărcării pe ambele roţi şi cu sistem de recuperare a energiei ar fi un produs de cea mai mare noutate pe plan internaţional. Experţii au arătat că proiectul utilizează un brevet de invenţie al celui care va asigura managementul afacerii, iar acest brevet prezintă o descriere succintă a modelului de bicicletă cu transmisie hidraulică, urmând ca datele tehnice să fie dezvoltate după achiziţionarea brevetului de invenţie.

Înalta Curte subliniază că reţinerea caracterului inovator al proiectului nu este condiţionată de finalizarea procedurii emiterii unui astfel de brevet de invenţie, ci relevant cu privire la acest aspect este doar faptul că, astfel cum s-a reţinut în cuprinsul raportului de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză, nu mai există un produs similar pe piaţă, fiind un produs nou pe plan mondial.

În continuare, instanţa de control judiciar constată că recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a susţinut următoarele: (i) în cadrul proiectului nu a fost identificat un grup ţintă, (ii) în planul de afaceri se prezintă preţuri diferite ale produsului, (iii) avantajul competitiv rezultatul prin implementarea proiectului este prezentat la modul general, (iv) abordarea impactului ştiinţific în planul de afaceri nu prezintă rezultate cuantificabile, (v) nu a fost evidenţiat impactul implementării cunoştinţelor tehnice, brevetelor pentru obţinerea de produse/tehnologii/servicii substanţial îmbunătăţite sau noi în raport cu cele existente, (vi) nu au fost precizaţi indicatorii financiari urmăriţi pentru ca societatea să devină un competitor important, (vii) lipsa experienţei echipei de cercetare în domeniul proiectului, neconcordanţe în privinţa resurselor umane şi lipsa unei colaborări cu alte instituţii.

În realitate, toate cele enumerate anterior reprezintă apărări de fond, susţinute atât în cadrul procedurii de evaluare, cât şi în faţa instanţei de fond, ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în lipsa unor critici efective la adresa sentinţei recurate. Toate aceste chestiuni au fost tranşate cu ocazia expertizei tehnico-judiciare efectuate în cauză, în urma căreia s-a stabilit că nu au fost respectate în totalitate criteriile din Ghidul Solicitantului şi că proiectul a fost depunctat pentru criterii care nu se regăsesc în ghid. Mai mult decât atât, solicitantului nu i-au fost cerute detalieri prin cererea de clarificare, pentru a putea completa proiectul acolo unde evaluatorii considerau că se impun clarificări. Conchizând, experţii judiciari au considerat că proiectul supus evaluării merita 85, respectiv 87 de puncte, astfel că a fost subevaluat prin acordarea de către evaluatorii iniţiali a unui scor de 69 de puncte.

În raport de cele arătate anterior, Înalta Curte reţine că diferenţa de 1 punct dintre punctajul acordat reclamantei (69 de puncte) şi punctajul minim necesar (70 de puncte) poate fi uşor surmontată prin deficienţele procedurii de evaluare constatate de către instanţa de fond, în baza analizei proprii a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi a concluziilor expertizei tehnico-judiciare administrate în cauză.

Pe cale de consecinţă, constatând că soluţia primei instanţe pronunţate pe fondul cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge motivele de recurs invocate de către pârâţi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ca nefondate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâţii au criticat şi soluţia primei instanţe privind obligarea acestora la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 13.030 RON.

Sub acest aspect, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată." Art. 455 C. proc. civ. prevede că, dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi ori mai mulţi pârâţi ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proporţional, sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

În cauza de faţă, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., dispunând obligarea în solidar a pârâţilor -în contradictoriu cu care a fost formulată acţiunea introductivă şi care au pierdut procesul - la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat şi faptul că nu au fost aplicate disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că aceasta nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanţei sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză. Or, reevaluarea constatărilor de fapt referitoare la caracterul disproporţionat al cheltuielilor de judecată nu este posibilă în această fază procesuală.

Trebuie subliniat că dispoziţiile art. 451 C. proc. civ. prevăd posibilitatea şi nu obligaţia instanţei să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii s-a reţinut că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

35. În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

36. Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

37. În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.."

În acest context, Înalta Curte reţinând că, acele critici privind cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, cât şi cele care vizează cuantumul acestora, reprezintă aspecte ţin de netemeinicie, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs, va proceda la înlăturarea acestora.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, constatând că nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar, ca nefondate.

Faţă de această soluţie, în temeiul dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ. care consacră culpa procesuală drept fundament al acordării cheltuielilor de judecată, va obliga recurenţii-pârâţi la plata către recurenta-pârâtă, în solidar, a cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezilor ataşate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva încheierii din 9 decembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON, reprezentând onorariul avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.