Appeals against rejection of challenge to electoral bureau lot-drawing upheld as unfounded.

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la data de 15 mai 2024, contestatorii A. şi B., în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2017, raportat la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central prin care solicită să se dispună anularea acesteia şi în consecinţă menţinerea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţul Buzău din cadrul Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. 10 Buzău.

1.2. La data de 15 mai 2024, contestatorul B., în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 14 alin. (1) şi 15 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de cerere de suspendare a executării Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 emisă de pârâtul Biroul Electoral Central, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauza pendinte, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/20.05.2024, numiţii C. şi D., în temeiul art. 61 alin. (2) şi art. 62 din C. proc. civ., au formulat cerere de intervenţie principală, în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care au solicitat admiterea contestaţiei formulate de contestatorii A. şi B. şi anularea hotărârii nr. 136H/I2.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinic şi legal a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţul Buzău.

1.4. La data de 20 mai 2024, intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2024 a înregistrat, sub nr. x/20.05.2024, cerere de introducere în cauză, în calitate de intimaţi, a contestatorilor: E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y., motivat de faptul că, prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024, supusă controlului judiciar în prezentul dosar, au fost admise contestaţiile formulate de aceştia, astfel încât principiile esenţiale ale contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărare, impun citarea acestora ca urmare a unui drept recunoscut prin admiterea contestaţiilor formulate.

1.5. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/20.05.2024, Z. şi AA., în calitate de judecători care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Buzău, au formulat cerere de intervenţie principală, prin care au solicitat anularea integrală a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 emisă de Biroul Electoral Central şi menţinerea ca temeinic şi legal a Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţul Buzău.

1.6. Prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în principiu cererile de intervenţie formulate de C. şi D..

1.7. La termenul de judecată din data de 22 mai 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a numiţilor E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y., în temeiul art. 78 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi a admis în principiu cererile de intervenţie formulate de Z. şi AA..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 254 din data de 23 mai 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a respins cererea de suspendare, formulată de contestatorul B.;

- a respins cererea principală formulată de contestatorii A. şi B. împotriva hotărârii nr. 136H din data de 12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral Central, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X. şi Y. şi intervenienţii Z. şi AA.;

- a respins cererile de intervenţie formulate de C., D., Z. şi AA..

Pentru a pronunţa aceste soluţii, prima instanţă a făcut trimitere la dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 (legea contenciosului administrativ), subliniind că, din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi rezultă că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care se constată îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, caracterul aparent de legalitate urmând a fi analizat de la caz la caz.

În ce priveşte condiţia referitoare la cazul bine justificat, prima instanţă a invocat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statuând că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, nu se impune analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci verificarea trebuie să privească doar acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, instanţa putând face doar o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în caz contrar, ar prejudeca fondul litigiului dedus judecăţii.

Examinând susţinerile contestatorului, conform cărora există o contradicţie între două hotărâri ale aceluiaşi Birou Electoral Central sub aspectul înţelesului semantic al noţiunii de "magistrat" în legislaţia electorală (Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 şi Hotărârea atacată nr. 136H/12.05.2024), existând şi o autoritate de lucru judecat în acest sens consfiinţită prin sentinţa civilă nr. 209/2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 2500/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2024, prima instanţă a apreciat că, fără a se prejudeca fondul litigiului, nu pot fi reţinute indicii privind nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită astfel că, în speţă, s-a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită deoarece, nici prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 şi nici prin Hotărârea nr. 136H/12.05.2024 emise de către Biroul Electoral Central, nu s-a examinat legalitatea participării magistraţilor asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale. De asemenea, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 209/2024 pronunţată în Dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2500/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu sunt critici ori susţineri în acest sens şi nu s-a abordat legalitatea participării magistraţilor asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale.

Prima instanţă a analizat şi cea de-a doua condiţie referitoare la paguba iminentă, din perspectiva susţinerilor contestatorului conform cărora, prin invalidarea Procesului-verbal nr. x/A din data de 10.05.2024, se ajunge la situaţia suspendării activităţii biroului electoral de circumscripţie, având ca efect depăşirea termenelor imperative instituite de legiuitor pentru desfăşurarea alegerilor, reglementate prin Anexa la H.G nr. 199/2024, ceea ce ar genera imposibilitatea derulării în continuare a etapelor reglementate de lege pentru realizarea alegerilor, unitatea administrativă, fiind pusă într-un vădit dezavantaj faţă de alte unităţi administrativ-teritoriale din restul ţării, în care, deşi tragerea la sorţi s-a realizat într-o manieră identică celei din prezenta cauză, procedura continuă în acest format. În opinia reclamantului, există o perturbare gravă a funcţionării autorităţi publice angrenate în acest proces democratic, iar serviciul public prestat de acestea este, de asemenea, îngreunat.

Subliniind că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea 554/2004, noţiunea de "pagubă iminentă" are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil greu sau imposibil de reparat, prima instanţă a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită în cazul de faţă, întrucât reclamantul nu a dovedit în concret producerea unui prejudiciu grav prin executarea actului administrativ contestat şi nici iminenţa producerii unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care, în final, decizia contestată ar fi anulată. În acelaşi sens, prima instanţă a statuat că nu poate fi reţinută nici o perturbare gravă a funcţionării tuturor autorităţilor angrenate în procesul electoral, în condiţiile în care, s-a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Buzău, precum şi a locţiitorilor acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Apreciind că, prin aceste din urmă măsuri administrative dispuse, se asigură funcţionarea birourilor electorale de circumscripţie comunală, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, prima instanţă a conchis asupra caracterului neîntemeiat al cererii de suspendare formulată de contestator, ca urmare a neîntrunirii condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, dispunând respingerea ca atare a acestei cereri de suspendare.

Analizând fondul litigiului dedus judecăţii, prima instanţă a redat conţinutul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, referitoare la competenţa diferită de a soluţiona contestaţiile îndreptate împotriva modului de alcătuire a birourilor electorale, constatând că, în prezenta cauză, astfel cum se menţionează în titlul Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, contestaţiile au fost formulate împotriva desemnării preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din Judeţul Buzău precum şi a locţiitorilor acestora, din data de din data de 10.05.2024, la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, cu menţiunea că, prin actul constatator al desemnării - Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 - s-a contestat operaţiunea de desemnare prin tragere la sorţi a preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie constituite în Judeţul Buzău şi a locţiitorilor acestora, desfăşurată în data de 10.05.2024.

Contrar criticilor reclamantilor, prima instanţă a observat că Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05. 2024, contestat la Biroul Electoral Central, a vizat atât desemnarea preşedinţilor şi locţiitorilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău cât şi a preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Buzău iar prin hotărârea atacată emisă de Biroul Electoral Central s-a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală, orăşeneşti din judeţul Buzău precum şi a locţiitorilor acestora.

Făcând o analiză a prevederilor art. 26 alin. (1)-(5) precum şi a art. 26 alin. (9) şi 11 din Legea nr. 115/2015, prima instanţă a reţinut că Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05. 2024, contestat la Biroul Electoral Central, constituie actul de învestitură al preşedintelui, respectiv al locţiitorului de preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău, ipoteză în care, contestarea lui a atras competenţa Biroului Electoral Central, prin raportare la prevederile legale examinate. În acest context, în condiţiile în care, contestaţiile formulate au privit Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10 mai 2024, care a vizat învestirea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie judeţeană şi a înlocuitorului acestuia, precum şi preşedinţii şi locţiitorii birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească, municipal, prima instanţă a conchis că sunt neîntemeiate criticile reclamanţilor şi intervenienţilor privitoare la depăşirea competenţelor Biroului Electoral Central.

În acest sens, curtea de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 115/2015, referitoare la atribuţiile Biroului Electoral Central de a urmări şi asigura respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării, de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora, precum şi de a primi şi soluţiona orice contestaţie cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerii autorităţilor administraţiei publice locale, altele decât cele care, prin prezenta lege, sunt date în competenţa birourilor electorale de circumscripţie sau a instanţelor judecătoreşti. Prin raportare la aceste dispoziţii legale, prima instanţă a conchis că nu poate fi reţinută nelegalitatea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, din perspectiva competenţei, a interpretării normelor de către pârâtul Biroului Electoral Central.

Cu privire la susţinerile referitoare la legalitatea participării magistraţilor-asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale, prin raportare la efectele pronunţării sentinţei nr. 209/2024, definitivă prin Decizia nr. 2500/09.05.2024, curtea de apel a apreciat aceste susţineri a fi nefondate în contextul în care, în litigiul invocat şi finalizat cu hotărârea indicată, nu s-a pus în discuţie legalitatea participării magistraţilor-asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale, aceasta problemă de drept fiind supusă examinării pentru prima dată cu ocazia contestării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024. În aprecierea primei instanţe, pronunţarea sentinţei nr. 209/2024, definitivă prin Decizia nr. 2500/09.05.2024, nu a fost de natură a determina respingerea contestaţiilor ca inadmisibile, în condiţiile în care, în prezenta pricină, este vorba despre un nou act administrativ supus controlului judecătoresc care nu a fost examinat din perspectiva legalităţii participării magistraţilor asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale.

Prima instanţă a mai subliniat că, prin sentinţa nr. 209/24 05 2024, nu s-au examinat critici de natura celor formulate de către contestatori în prezentul litigiu cu referire la Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, iar problema de drept vizând legalitatea participării magistraţilor asistenţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în cadrul birourilor electorale, a fost supusă examinării pentru prima data cu ocazia contestării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la corecta interpretare a noţiunilor de "magistrat" şi "magistrat-asistent", prima instanţă a făcut trimitere la dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie, invocând în scopul corectei interpretări a normei dezlegările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 542 din 24 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) teza finală şi alin. (5) din Legea nr. 115/2015, conform cărora "[...] prevederile legale criticate nu există izolat, ci ele trebuie raportate atât la întreg ansamblul normativ din care fac parte, cât şi la ansamblul legislaţiei incidente în materie electorală."

Plecând de la aceste premise, curtea de apel a redat dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, conform cărora judecătorii şi procurorii au calitatea de magistraţi, apreciind că susţinerea în sensul că funcţia de magistrat asistent s-ar încadra în prevederile acestui text de lege, reprezintă o interpretare extensivă, la familia ocupaţională, fiind neîntemeiată.

Subliniind că textul analizat este de strictă strictă interpretare iar o interpretare extensivă nu ar respecta voinţa legiuitorului, prima instanţă a statuat că aprecierile relative la "extinderea calităţii de magistrat" trebuie examinate în acord cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 şi prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

În opinia primei instanţe, existenţa unor dispoziţii în alte acte normative referitoare la includerea personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, în noţiunea de magistrat, a drepturilor comune, a răspunderii disciplinare similare, nu sunt de natură a determina o interpretare extensivă a textelor de lege care sunt de strictă interpretare iar din interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor Legii nr. 303/2022 coroborate cu 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea ca desemnarea să se facă, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie.

În aceste condiţii, Curtea a conchis că este neîntemeiat şi motivul de nelegalitate invocat de reclamanţi privind interpretarea greşită, de către pârâtul Biroul Electoral Central, a legalităţii participării magistraţilor asistenţi în calitate de preşedinte sau locţiitori în cadrul birourilor electorale prin prisma art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 coroborat cu Legea nr. 115/2015, astfel că a dispus respingerea acţiunii în anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H din 12.05.2024, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererile de intervenţie voluntară principală admise în principiu, curtea de apel a reţinut că intervenienţii principali au prezentat motive de fapt şi de drept identice cu cele expuse de reclamanţii A. şi B., pe fondul cererii deduse judecăţii iar în privinţa susţinerilor formulate în cadrul cererii de intervenţie de către intervenienţii, Z. şi AA., relativ la limitele sesizării, curtea de apel le-a apreciat a fi neîntemeiate, în contextul în care s-a reţinut nelegalitatea întocmirii listei magistraţilor dintre care s-a făcut tragerea la sorţi, cu consecinţa anulării actelor subsecvente.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 254 din data de 23 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia de respingere a cererii de suspendare, contestatorul B. a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în măsura în care nu se soluţionează la primul termen de judecată.

În susţinerea cererii de recurs, contestatorul a reluat argumentele de fapt care l-au determinat să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat (Hotărârea BEC nr. 136H/12 mai 2024), mai precis că, în prezent, există două hotărâri emise de acelaşi Birou Electoral Central - hotărârea nr. 19H/16 aprilie 2024 şi hotărârea atacată nr. 136H/12 mai 2024 - care se contrazic una pe altă, deoarece în prima hotărâre se recunoaşte calitatea sa de magistrat, în timp ce în cuprinsul Hotărârii nr. 136H nu mai are această calitate.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu a înţeles că, prin cererea de chemare în judecată, s-a referit la situaţia sa particulară, potrivit căreia prin Hotărârea nr. 19H a fost nominalizat expres, nu ca o persoană ce nu îndeplineşte calitatea de magistrat, ci care fost desemnat de însuşi intimatul-pârât BEC ca fiind magistrat al altei instanţe, situaţie în raport cu care anularea procesului-verbal nr. x/A/10.05.2024 în procedura administrativă prin emiterea Hotărârii nr. 136H din 12.05.2024 este eronată, preşedintele Tribunalului Buzău conformându-se atât Deciziei 2500 a ICCJ pronunţată in Dosarul nr. x/2024, cât şi Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 în cuprinsul căreia a fost nominalizat ca fiind magistrat al altei intanţe.

Apreciind că, prin existenţa unor dispoziţii total contradictorii în două hotărâri succesive emise de acelaşi organ administrativ, se produce indubitabil o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat, subscrisă sintagmei de caz bine justificat şi definiţiei acesteia de la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, recurentul-contestator a învederat că, din perspectiva pagubei iminente, instanţa de fond şi-a limitat analiza exclusiv la aspectele privitoare la procedurile administrative demarate în perioada premergătoare alegerilor în cadrul birourilor electorale de circumscripţie locală.

În combaterea considerentelor primei instanţe referitoare la condiţia "pagubei iminente", recurentul-contestator a susţinut că există un asemenea risc dintr-o dublă perspectivă:

- iminenţa producerii unui prejudiciu material personal, în sensul că remunerarea pentru activitatea de preşedinte în biroul electoral de circumscripţie locală se face prin pontaj zilnic, astfel că, dacă se va confirma la finalul soluţionării cererii nelegalitatea acestui act administrativ, executarea acestuia îi va cauza un prejudiciu material considerabil;

- iminenţa unui prejudiciu extrinsec interesului material personal, în considerarea faptului că în perioada 10.05.2024 - 12.05.2024 în calitate de preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Ziduri a demarat, conform calendarului alegerilor electorale locale, procedura de tragere la sorţi a ordinii pe buletinul de vot a candidaţilor. Or, în acest context, paguba iminentă ar putea fi aceea că întregul proces electoral de pe raza acestui UAT ar urma să fie anulat, de vreme ce o parte din acte au fost ordonate de către o persoană lipsită de capacitate de folosinţă care, în accepţiunea BEC nu putea deţine funcţia de preşedinte al biroului electoral de circumscripţie.

Totodată, contestatorul B. a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de anulare a hotărârii Biroului Electoral Central, solicitând casarea în întregime a acesteia şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de anulare a Hotărârii nr. 136H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central şi a menţinerii ca temeinic şi legal a Procesului-verbal nr. x/A/10.05.2024 emis de Preşedintele Tribunalului Buzău, prin care a fost nominalizat în calitate de preşedinte al Biroului electoral de circumscripţie comunală U.A.T. Ziduri.

Invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contestatorul a combătut argumentele primei instanţe referitoare la competenţa Biroului Electoral Central de a soluţiona contestaţia în întregul ei, susţinând că regulile în materia competenţei de soluţionare a contestaţiilor administrative prevăzute de Legea nr. 115/2015 sunt clare şi limitative, iar orice extindere a lor fără un temei legal, poate afecta însăşi bunul mers, funcţionarea şi regulile de competenţă în materia contenciosului administrativ cu referire la instanţele de judecată specializate în această materie, cu precizarea că, dacă intimatul-pârât ar fi respectat prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, aceste litigii nu ar fi ajuns în competenţa instanţei supreme ca instanţă de recurs.

Contestatorul a apreciat inadecvat argumentul primei instanţe bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 115/2015, de vreme ce textul de la art. 39 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 115/2024 subliniază expres asupra competenţei biroului electoral central de a soluţiona acele contestaţii care nu sunt date prin prezenta lege în competenţa altor birouri electorale de circumscripţie sau a instanţelor judecătoreşti.

În opinia recurentului-contestator, în acord cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană avea competenţă să soluţioneze aspectele privitoare la modul de organizare şi compunere a birourilor electorale locale aflate în circumscripţia sa iar nu Biroul Electoral Central, cum greşit a reţinut instanţa de fond, care avea competenţă a soluţiona exclusiv contestaţia împotriva modului de organizare şi compunere a biroului electoral de circumscripţie judeţeană.

Cât priveşte aspectul legat de legalitatea magistraţilor-asistenţi de a participa la tragerea la sorţi şi de a fi desemnaţi în funcţia de preşedinte sau locţiilor la birourile electorale de circumscripţie, recurentul-contestatorul a a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit referirile sale la cele statuate în mod definitiv în dosarul nr. x/2024 prin rămânerea definitivă a sentinţei nr. 209/2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin pronunţarea deciziei nr. 2500/09.05.2024 a ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2024.

Reluând aceste susţineri, recurentul a subliniat că în cuprinsul acestor hotărâri părţile/reclamanţii au fost procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, persoane care la cea de-a doua tragere la sorţi, prin dispoziţiile intimatului-pârât, nu aveau dreptul să facă parte din lista magistraţilor. Or, în respectivul litigiu nu a fost niciun magistrat-asistent ca parte, pentru a ca instanţa să discute situaţia magistraţilor-asistenţi.

În acest context, recurentul a susţinut că, în măsura în care hotărârea contestată (Hot. BEC nr. 136H/12.05.2024) a fost întemeiată pe considerentele Hotărârii anterioare nr. 19H/16.04.2024, în cuprinsul căreia recurentul a fost nominalizat ca magistrat al altei instanţe, alături de judecători şi procurori care activează la alte instanţe decât Tribunalul Buzău, această hotărâre a confirmat legalitatea desemnării mele ca preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Comunală Ziduri stabilită prin Procesul-verbal nr. x/A/10.05.2024 emis de Preşedintele Tribunalului Buzău, tocmai din perspectiva interpretării oferită de instanţele de judecată a art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

Recurentul-contestator a mai susţinut că Biroul Electoral Central nu ar avea căderea de a conferi o interpretare extinsă unei legi electorale, în special în ce priveşte categoriile profesionale cu caracter special şi care reprezintă şi activează în instituţii constituţionale respectiv, din cele care compun Autoritatea Judecătorească compusă din Instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public (art. 124 - art. 134 Constituţie), până la ajunge a institui propriile argumentări pe Legea privitoare la statutul judecătorului şi procurorului.

În acest context, recurentul a subliniat că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 a trecut deja prin două rânduri de alegeri locale organizate în anul 2016 şi în anul 2020, fără să suscite probleme, iar în anul 2024, intimatul-pârât BEC, garantul aplicării unitare a legii alegerilor locale a emis opinii şi a invalidat tragerile la sorţi, printr-o interpretare distinctă doar în 7 judeţe, în timp ce alte 34 judeţe plus Municipiul Bucureşti au aplicat aceeaşi procedură deja aplicată cu succes în anii 2016 şi 2020.

Cu privire la argumentul primei instanţe extras din considerentele Deciziei CCR nr. 542 din 24 octombrie 2023, recurentul a susţinut că acest argument trebuie să se limiteze strict la Legea alegerilor locale nr. 115/2015 şi nu să devină un argument pentru o extindere a competenţei Biroului Electoral Central de a putea face interpretări pe acte normative care nu au legătură cu materia în care această instituţie publică cu caracter temporar acţionează.

În opinia recurentului, instanţa de fond avea obligaţia or să invalideze interpretarea BEC, ori dacă a validat-o aşa cum a statuat prin hotărârea recurată, să corecteze opinia intimatului pârât şi prin aplicarea justă a principiului reţinut din considerentele Decizie CCR nr. 542/24.10.2023 să analizeze întreg ansamblu normativ care face referire Ia statutul judecătorilor, procurorilor şi chiar a magistraţilor-asistenţi, categorie profesională al cărei statut este indisolubil legat de cariera, drepturile şi obligaţiile judecătorilor (Legea nr. 303/2022).

Apreciind că instanţa de fond a interpretat restrictiv prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 statuând în mod greşit că doar două categorii profesionale, judecătorii şi procurorii se subscriu noţiunii de magistrat, recurentul a învederat că instanţa de fond nu a înţeles susţinerile sale întrucât nu a solicitat să i se recunoască statutul de magistrat. Cu privire la această critică a subliniat că, aşa cum a arătat şi instanţei de fond, prin lipsa adverbelor restrictive "numai" sau "doar" din textul de lege prevăzut de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, noţiunea de "magistrat" din legea electorală se poate subscrie şi altor categorii profesionale sens în care a susţinut că noţiunea de magistrat se circumscrie, fără a supăra nicio altă categorie profesională din cele ce-şi revendică acest titlu, şi magistratului-asistent.

În argumentarea acestui punct de vedere, pe lângă textele de lege prevăzute la art. 106, 206, 209, 201, 214 - 216, 235, 273, 274 şi altele din Legea nr. 303/2022, recurentul a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, deciziile nr. 262/2016, nr. 121/2020 şi nr. 900/2020 în cuprinsul cărora s-a statuat în mod explicit că magistratul-asistent spre deosebire de alte categorii profesionale din domeniul justiţie exercită o activitate jurisdicţională, întărind ideea potrivit căreia funcţia de magistrat-asistent se subscrie noţiunii de magistrat.

În acelaşi sens, recurentul a susţinut că prezintă relevanţă şi cauza CEDO nr. 62915/17 Iancu contra României, pronunţată la data de 23 februarie 2021 în cuprinsul căreia s-a reţinut, în analiza prevederilor art. 426 din C. proc. civ. şi a celorlalte texte din C. proc. pen. care privesc magistratul-asistent, că motivarea hotărârii de către magistratul-asistent poate fi apreciată drept conformă standardelor impuse de art. 6 § 1 din Convenţie, doar în măsura în care acesta are statutul de magistrat, iar nu de personalul auxiliar al instanţei, utilizarea exprimării "assistant judge" judecător asistent), fiind elocventă în acest sens.

Recurentul a mai precizat că este necesar a se realiza o distincţie între funcţia de magistrat-asistent (profesie al cărei statut este codificat în Legea nr. 303/2022) cu funcţia de asistent al judecătorului (profesie juridică proaspăt înfiinţată şi reglementată prin Legea nr. 393/2023), ori cu funcţia de asistent judiciar (regelementată de Legea nr. 304/2022 art. 121 şi urm.), în contextul în care funcţia de magistrat-asistent reprezintă deja o profesie juridică de sine stătătoare cu un rol bine determinat în activitatea jurisdicţională şi care nu se poate confunda cu funcţii asemănătoare ca denumire, a cărei evoluţie este indisolubil legată de existenţa Curţii Supreme şi a cărei carieră, drepturi şi obligaţii este strâns legată de cele ale judecătorilor.

Contestatorul-recurent a mai relevat faptul că unde legiuitorul a dorit să facă referiri cărei funcţii asociată noţiunii de magistrat se adresează o procedură sau alta, acesta a ţinut să evidenţieze în mod clar, iar unde nu a fost cazul a preferat să utilizeze noţiunea de magistraţi la modul general, făcând trimitere în acest sens la art. 33 alin. (1), art. 37 alin. (3), art. 38 din Legea nr. 115/2015 care se referă la judecători, în timp ce la art. 26 alin. (5) din Lege se utilizează termenul general de magistraţi.

Pe de altă parte, recurentul a mai susţinut că, în condiţiile în care, în cuprinsul Hotărârii nr. 19H/16.04.2024, magistratul-asistent B. a fost nominalizat în mod expres ca fiind magistrat al altei instanţe de către însuşi intimatul-pârât BEC, hotărâre care, deşi supusă controlului de legalitate a rămas neschimbată, legalitatea Hotărârii contestată în prezentul litigiu nr. 136H/12.05.2024 este influenţată indubitabil de această contradictorialitate.

În final, recurentul-contestator a ţinut să mai precizeze că în perioada 10.05.2024 - 12.05.2024 a deţinut calitatea de preşedinte de Birou Electoral de Circumscripţie Comunală Ziduri, calitate în care a procedat la tragerea la sorţi a ordinii candidaţilor pe buletinele de vot în data de 11 mai 2024, iar la o zi distanţă, intimatul-pârât a apreciat că nu deţin calitatea necesară care să-mi confere dreptul de a fi preşedinte de birou electoral de circumscripţie. În acest context, a apreciat că, fără să analizeze efectele juridice al unei astfel de măsuri, care încă ar putea merge până la afectarea gravă a rezultatului alegerilor locale de pe raza UAT Ziduri, în condiţiile în care o persoană lipsită de capacitate de folosinţă a fost implicată direct Ia efectuarea unei proceduri atât de importante pentru caracterul democratic şi imparţial al alegerilor locale, intimatul-pârât printr-o interpretare limitativă, eronată şi extinsă în mod nelegal la o lege neelectorală a dispus anularea procesului-verbal de tragere la sorţi prin care s-au desemnat preşedinţii birourilor electoral de circumscripţie.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 5 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererilor de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate şi de apărările formulate, Înalta Curte constată că ansamblul de critici formulate de recurent nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cele două recursuri declarate de către contestatorul-recurent B. privesc două soluţii cuprinse în aceeaşi sentinţă nr. 254 din 23 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de Contencios admionistraiv şi fiscal:

- soluţia de respingere a cererii incidentale de suspendare a executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a contestaţiei îndreptată împotriva acestuia;

- soluţia de respingere pe fond a contestaţiei îndreptată împotriva Hotărârii nr. 136H/12 mai 2024 emisă de Biroul Electoral Central.

Abordând recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 136H/12 mai 2024 emisă de Biroul Electoral Central, cuprinsă în sentinţa atacată nr. 254 din 23 mai 2024, Înalta Curte constată că argumentele recurentului vin să combată considerentele primei instanţe referitoare la:

- competenţa Biroului Electoral Central de a soluţiona o contestaţie împotriva modului de organizare şi compunerea birorului electoral de circumscripţie comunală orăşenească sau municipală;

- îndreptăţirea recurentului de a fi inclus lista cu magistraţi întocmită de preşedintele tribunalului în acord cu dispoziţiile legale incidente şi de a fi desemnat, de pe această listă, prin tragere la sorţi, în funcţia de preşedinte al biroului electoral de circumscripţie comunală.

Cu privire la primul aspect invocat prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) - (4) din Legea nr. 115/2015 reglementează componenţa şi numărul de membri ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală şi judeţeană iar prevederile art. 26 alin. (5) din acelaşi act normativ stabilesc regulile după care se face desemnarea preşedinţilor şi locţiitorilor acestor birouri electorale de circumscripţie, dintre care prezintă relevanţă în prezentul litigiu următoarele:

- desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia se face în şedinţă publică de către preşedintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor;

- desemnarea se face, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (5)1 pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ- teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie;

- tragerea la sorţi se face cu prioritate din lista magistraţilor, întâi pentru preşedinţi şi apoi pentru locţiitori;

- lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi se întocmeşte de către preşedintele tribunalului, iar cea a celorlalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (5)1 de către Autoritatea Electorală Permanentă;

- magistraţii şi ceilalţi jurişti din listă care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (5)1 care nu sunt desemnaţi preşedinţi sau locţiitori ai acestora rămân la dispoziţia preşedintelui tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor.

- prin jurist se înţelege persoana licenţiată în ştiinţe juridice.

Conform art. 26 alin. (5)1 din actul normativ analizat, pot fi desemnaţi preşedinţi ai birourilor electorale de circumscripţie şi locţiitori ai acestora, juriştii înscrişi în Corpul experţilor electorali care au o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 41 alin. (2) reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiilor asupra modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale, realizând o distincţie în sensul că astfel de contestaţii:

- se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare;

- se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti;

- se soluţionează de către Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti;

- se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central.

În litigiul de faţă, tragerea la sorţi a fost efectuată, cu aceeaşi ocazie şi acord cu dispoziţiile legii electorale, atât pentru birorul electoral de circumscripţie judeţeană, cât şi pentru birourile electorale de circumscripţie municipală, orăşenească şi comunală din Judeţul Buzău, fiind constatate printr-un singur proces-verbal întocmit în acest sens (act de învestitută pentru toţi preşedinţii şi locţiitorii desemnaţi prin tragere la sorţi), iar contestaţia promovată a fost îndreptată împotriva modului de desemnare a tuturor preşedinţilor şi locţiitorilor acestor birouri electorale, fiind întemeiată pe argumente ce ţin de modul de întocmire a listei magistraţilor care participă la tragerea la sorţi.

Înalta Curte primeşte argumentul susţinut de către recurent conform căruia regulile în materia competenţei de soluţionare a contestaţiilor administrative prevăzute de Legea nr. 115/2015 sunt clare şi limitative, iar orice extindere a lor fără un temei legal, poate afecta însăşi bunul mers, funcţionarea şi regulile de competenţă în materia contenciosului administrativ cu referire la instanţele de judecată specializate în această materie.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că titularul sesizării a formulat o singură contestaţie împotriva unuia şi aceluiaşi act de desemnare a tuturor preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale de circumscripţie, invocând argumente de nelegalitate privitoare la întregul proces de desemnare prin tragere la sorţi.

Date fiind aceste circumstanţe particulare ale litigiului, Înalta Curte subliniază că activitatea desfăşurată de Biroul Electoral Central şi de către birourile electorale de circumscripţie este o activitate administrativ-jurisdicţională, situaţie în care regulile de procedură instituite de normele speciale edictate de Legea nr. 115/2015 se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu regulile cuprinse în C. proc. civ. întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ. "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare".

Chiar dacă birourile electorale constituite în cadrul procesului electoral nu beneficiază de o organizare identică cu cea a instanţelor de judecată, este de necontestat că există o ordonare ierarhică a acestora, pe verticală, similar oarecum modului de organizare a instanţelor, Biroul Electoral Central fiind autoritatea ierhahic superioară care are, printre alte atribuţii, şi pe aceea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, respectiv atribuţia de a urmări şi asigura respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării dar şi pe aceea de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora.

În aceste condiţii, în ipoteza în care, prin una şi aceeaşi contestaţie, îndreptată împotriva unuia şi aceluiaşi act administrativ de învestitură, sunt formulate cereri dintre care unele ar fi de competenţa Biroului Electoral Central, iar celelalte de competenţa biroului electoral de circumscripţie judeţeană, devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Transpunând această regulă generală de prorogare a competenţei în planul procedurii electorale reglementată de Legea nr. 115/2015, rezultă că în ipoteza în care, prin una şi aceeaşi contestaţie, îndreptată împotriva aceluiaşi act administrativ şi fundamentată pe aceleaşi argumente care configurează cauza juridică unică a cererii, sunt supuse analizei aspecte dintre care unele ar atrage competenţa Biroului Electoral Central, iar altele competenţa biroului electoral de circumscripţie judeţeană, competenţa de soluţionare a contestaţiei va reveni organismului electoral competent ierarhic superior, adică Biroului Electoral Central.

Necesitatea adoptării unei soluţii unitare şi a împiedicării pronunţării şi rămânerii definitive a unor hotărâri contradictorii, este raţiunea care a determinat legiuitorul să stabilească această regulă de prorogare a competenţei prin norma de la art. 99 alin. (2) din C. proc. civ.. Aceleaşi raţiuni, ce ţin de interpretarea unitară a normelor electorale pe întreg teritoriul ţării şi de evitare a unor soluţii diferite, chiar contradictorii, justifică aplicarea acestei reguli şi în ipoteza dedusă judecăţii în prezentul litigiu.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu a existat o extindere fără temei legal a competenţei Biroului Electoral Central, aşa cum a susţinut recurentul-contestator, ci prorogarea competenţei acestui organism electoral ierarhic superior a fost atrasă de norma generală de procedură cuprinsă în art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., normă de drept comun care se aplică inclusiv în materie electorală, în contextul în care legislaţia specială din această materie nu cuprinde dispoziţii exprese contrare ori prevederi care să facă incompatibilă aplicarea regulii generale cuprinsă în C. proc. civ.

Cât priveşte a doua critică formulată de recurent, controversa poartă nu atât asupra legalităţii participării magistraţilor-asistenţi în procesul electoral ci mai degrabă a legalităţii includerii acestora pe lista magistraţilor care se întocmeşte de preşedintele tribunalului în vederea efectuării tragerii la sorţi.

Nu se poate nega vocaţia eventuală a recurentului, în calitatea sa de "jurist" în înţelesul legii electorale ("persoană licenţiată în ştiinţe juridice"), de a fi desemnat în funcţia de preşedinte sau locţiitor al unui birou electoral de circumscripţie.

Aspectul litigios din speţă priveşte însă interpretarea termenului "magistrat" la care se referă art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 şi vocaţia recurentului de a fi înscris pe lista magistraţilor întocmită de preşedintele tribunalului, anterior procesului de desemnare prin tragere la sorţi, ţinând seama de funcţia sa de "magistrat-asistent" la instanţa supremă, normele propriu-zise supuse interpretării fiind cele care statuează că:

- desemnarea se face, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ- teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie;

- tragerea la sorţi se face cu prioritate din lista magistraţilor, întâi pentru preşedinţi şi apoi pentru locţiitori;

- lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi se întocmeşte de către preşedintele tribunalului.

Argumentele recurentului referitoare la o pretinsă "consolidare" a dreptului său de a fi inclus pe lista magistraţilor întocmită de preşedintele tribunalului, dedusă din litigiul anterior, nu pot fi primite.

Este important de subliniat în această privinţă, de la bun început, că legislaţia electorală nu consacră un drept subiectiv al magistraţilor şi al celorlalţi jurişti de a participa în procesul electoral, ci o obligaţie legală a acestora care derivă din calitatea lor de profesionişti ai dreptului, calitate ce constituie o garanţie prezumată a derulării procesului electoral în acord cu exigenţele legii. Desigur că, pentru îndeplinirea acestei obligaţii, legiuitorul a stabilit, cel puţin în cazul juriştilor la care se referă legea electorală, condiţia ca aceştia să îşi exprime în prealabil consimţământul de a şi-o asuma şi a o aduce la îndeplinire, iar pe de altă parte, a stabilit o remuneraţie firească pentru munca astfel prestată în interesul general al societăţii sau a unei comunităţi locale.

Litigiul anterior s-a derulat în dosarul nr. x/2024 şi s-a finalizat cu sentinţa civilă nr. 209/2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 2500/9 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin această hotărâre definitivă a fost anulată Hotărârea BEC nr. 37/H/21.04.2024 şi s-a admis contestaţia formulată de contestatori-procurori împotriva procesului-verbal nr. x/A/2024 din 18.04.2024 întocmit de Preşedintele Tribunalului Buzău şi a procedurii de tragere la sorţi pentru desemnarea Preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia realizată de Preşedintele Tribunalului Buzău în data de 18.04.2024, orele 19:00, cu consecinţa anulării în tot a procedurii de tragere la sorţi şi a actelor subsecvente întocmite şi reluarea acesteia, cu respectarea disp. art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

Motivul de nelegalitate care a fost invocat în respectiva contestaţie, care a fost examinat şi tranşat de către instanţe, a privit modul în care a fost întocmită lista de magistraţi de către preşedintele tribunalului, câtă vreme lista s-a întocmit cu excluderea magistraţilor judecători şi procurori de la alte instanţe decât cei în exerciţiu la tribunalul competent unde s-a efectuat tragerea la sorţi.

În acest context, nu se poate susţine nici că hotărârea judecătorească invocată a confirmat legalitatea includerii în această listă a unor magistraţi-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici că eventuala nelegalitate a includerii unor magistraţi-asistenţi pe lista magistraţilor întocmită de preşedintele tribunalului s-ar fi acoperit, prin neinvocarea acestui aspect în litigiul anterior, cu atât mai mult cu cât soluţia instanţei a fost aceea de anulare a întregii proceduri de tragere la sorţi cu consecinţa reluării acesteia cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

În afară de faptul că este neverificabil, la fel de lipsit de substanţă juridică este şi argumentul invocat de către recurent, în sensul că în alte proceduri electorale, derulate în anul 2016 sau 2020, au participat şi magistraţi-asistenţi, care au fost consideraţi magistraţi şi cuprinşi în lista magistraţilor de pe care s-au efectuat trageri la sorţi. Eventuala aplicare neconformă a legii în cadrul acelor proceduri electorale anterioare, nu reprezintă un argument suficient pentru a se conferi unui termen folosit de lege o altă semantică decât cea care rezultă din litera şi spiritul normei.

Cât priveşte susţinerea recurentului conform căruia în accepţiunea legii electorale termenul de magistrat trebuie interpretat în sensul că ar include şi "magistraţii-asistenţi", Înalta Curte apreciază că argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere nu sunt fondate şi nu pot fi primite.

Contrar susţinerilor recurentului, interpretarea oferită de prima instanţă, care a făcut trimitere la actul normativ ce defineşte ce se înţelege prin termenul "magistrat", nu reprezintă o extindere nepermisă a raţionamentului judiciar, în cadrul procesului de interpretare juridică.

Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 303/2022:

- magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

- judecătorii şi procurorii au calitatea de magistraţi. Cariera judecătorilor este separată de cariera procurorilor.

Nu există în prezent niciun alt act normativ care să definească noţiunea de magistrat şi nici vreun act normativ care să folosească acest termen cu un alt conţinut semantic decât cel care rezultă din dispoziţia legală menţionată.

Este de observat că inclusiv Constituţia României, în cuprinsul art. 133, utilizând termenul "magistraţi" se referă doar la judecători şi procurori.

Înalta Curte nu neagă afirmaţiile recurentului conform cărora magistraţii-asistenţi reprezintă o categorie profesională al cărei statut este indisolubil legat de cariera, drepturile şi obligaţiile judecătorilor, de vreme ce aceştia funcţionează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, participă cu vot consultativ la adoptarea deciziilor şi redactează unele din hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţa supremă. Nici aspectele relevate de către recurent referitoare la răspunderea disciplinară similară, la unele drepturi conferite în mod similar de lege şi în acelaşi conţinut, atât magistraţilor cât şi magistraţilor asistenţi, nu pot fi tăgăduite.

Cu toate acestea, există şi suficiente aspecte care diferenţiază statutul magistraţilor - judecători şi procurori - de statutul magistraţilor-asistenţi, fiind suficient a fi amintite cele legate de modul de numire, cele privind cariera profesională sau cele ce privesc atribuţiile concrete pe care legea le stabileşte în sarcina lor.

Prin urmare, de vreme ce Constituţia României, atunci când se referă la magistraţi, are în vedere judecătorii şi procurorii, Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor defineşte ce înseamnă magistratura şi cine anume sunt magistraţii, nu există vreun temei în a considera că acelaşi termen de "magistrat" utilizat în legea electorală sau orice alt act normativ din peisajul legislativ actual ar trebui să primească un alt conţinut semantic decât cel stabilit de art. 1 din Legea nr. 303/2022.

Din această perspectivă, este irelevantă trimiterea pe care recurentul o face la jurisprudenţa CEDO şi la dezlegările instanţei europene din cauza Iancu contra României, pronunţată la data de 23 februarie 2021 în cuprinsul căreia s-a reţinut în analiza prevederilor art. 426 din C. proc. civ. şi a celorlalte texte din C. proc. pen. care privesc magistratul-asistent, că motivarea hotărârii de către magistratul-asistent poate fi apreciată drept conformă standardelor impuse de art. 6 § 1 din Convenţie, doar în măsura în care acesta are statutul de magistrat, iar nu de personalul auxiliar al instanţei. Considerentele instanţei europene au subliniat, în mod just, faptul că magistratul-asistent care redactează o hotărâre judecătorească, are o poziţie apropiată de cea a magistratului decât de cea a personalului auxiliar de specialitate, aspect care nu conduce la înfrângerea vreunui principiu fundamental consfiinţit de Convenţie, fără însă ca această decizie să prezinte relevanţă în ceea ce înseamnă interpretarea conţinutului semantic al normelor interne care folosesc termenul de "magistrat".

Pe de altă parte, prin interpretarea dată, prima instanţă nu a pus semnul echivalenţei între statutul şi poziţia magistratului-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe de o parte şi statutul ori rolul personalului auxiliar de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, pe de altă parte.

Dimpotrivă, prima instanţă a subliniat că termenul "magistrat" folosit de legea electorală nu poate primi un alt înţeles decât acela ce rezultă din Legea nr. 303/2022, concluzie pe care instanţa supremă o consideră corectă prin raportare la argumentele expuse supra.

Nu în utimul rând, Înalta Curte constată că, în jurisprudenţa sa recentă, instanţa supremă a tranşat deja, printr-o decizie de speţă, aspectul referitor la conţinutul semantic al termenului de "magistrat" din conţinutul normei de la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, soluţie pronunţată în contradictoriu cu recurentul din prezenta cauză.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2679 din 20 mai 2024, pronunţată în dosar nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a examinat acelaşi aspect litigios şi invocând aceleaşi dispoziţii legale cuprinse în art. 1 din Legea nr. 303/2022 a conchis că "magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (cum este cazul recurentului B.) şi personalul asimilat magistraţilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (…), nu îndeplinesc condiţia imperativă impusă de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, motiv pentru care nu pot fi desemnaţi în calitate de preşedinţi sau locţiitori în birourile electorale de circumscripţie".

Cât priveşte recursul declarat împotriva celeilalte soluţii, cuprinsă în aceeaşi sentinţă atacată nr. 254/23 mai 2024, de suspendare a executării actului administrativ atacat, Înalta Curte constată că nici aceste critici ale recurentului nu pot fi primite.

Din considerentele expuse supra rezultă faptul că pretinsa contrarietate între hotărârile succesive emise de Biroul Electoral Central cu privire la situaţia particulară a recurentului, nu poate fi reţinută astfel că nu se poate conchide, în sensul invocat de către recurent, că ar exista o îndoială serioasă asupra validităţii actului administrativ contestat. Biroul Electoral Central nu a statuat expres, prin Hotărârea nr. 37/H/21.04.2024 asupra legalităţii includerii recurentului în lista magistraţilor întocmită de preşedintele tribunalului, pentru ca ulterior să emită o hotărâre contrară.

Cât priveşte criticile referitoare la pretinsa pagubă iminentă, aspectele relevate de către recurent, referitoare la posibilele disfuncţii în procesul electoral nu pot fi primite din moment ce, consecutiv anulării actului administrativ de desemnare a preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale de circumscripţie, s-a dispus măsura refacerii de îndată a procedurii de desemnare, prin tragere la sorţi, astfel ca procesul electoral să poată continua conform caldendarului stabilit prin hotărârea de guvern.

Nici argumentele referitoare la pretinsul prejudiciu considerabil invocat de recurent nu pot fi reţinute. În măsura în care prejudiciul invocat ar consta în remuneraţia la care ar fi fost îndreptăţit şi de care ar fi fost lipsit în mod nelegal prin hotărârea pronunţată, un astfel de prejudiciu se poate repara oricând prin plata unei sume de bani echivalente remuneraţiei neîncasate, nefiind vorba aşadar despre vreun prejudiciu ce nu ar mai putea fi ulterior reparat, în măsura în care se va ajunge la concluzia că recurentul ar fi titularul unui drept subiectiv care i-ar fi fost nesocotit.

Temeiul legal al soluţiei din recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de contestatorul B. împotriva sentinţei civile nr. 254 din data de 23 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.