Judicial Inspectorate resolution: expiration of two-year statute of limitations for disciplinary action against magistrate
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the Court of Appeal's rejection of the administrative action and allowing the Judicial Inspectorate to prevail. The dispute involved a magistrate's challenge to a resolution by the head of the Judicial Inspectorate that closed a disciplinary complaint against a judge for alleged misconduct in a specific civil case, citing the expiration of the limitation period. The court determined that no contradictory motives or erroneous application of material law occurred in the lower court's decision. Relying on Article 46(7) of Law No. 317/2004, the court held that the two-year statute of limitations for disciplinary action had elapsed, as the initial complaint was registered in July 2022, more than two years after the judicial decisions at issue rendered in 2019, thereby precluding any further disciplinary verification or liability.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 248 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 99 din Legea nr. 303/2004; Judicial Inspectorate resolution: expiration of two-year statute of limitations for disciplinary action against magistrate: În hotărârea recurată, instanţa de fond a constatat că termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în care se putea exercita acţiunea disciplinară împotriva magistratului care a comis o eventuală abatere disciplinară în soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj s-a prescris având în vedere data sesizării Inspecţiei Judiciare de către reclamant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a contestat rezoluţia din dosarul x din 05.10.2022, emisă de către inspectorul şef al Inspecţiei judiciare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 598 din 28 martie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a invocat contradicţia între considerentele hotărârii primei instanţe care au fundamentat soluţia de clasare a contestaţiei, în sensul că, deşi instanţa de fond a admis că s-au făcut verificări prealabile (chiar complete după propria expresie) de către inspectorul judiciar, la pag. 4 a reţinut că nu se mai puteau efectua verificări cu privire la fapte, având în vedere împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani în care se putea exercita acţiunea disciplinară, poziţia instanţei fiind echivocă.
De asemenea, a invocat contradicţia între temeiurile de drept care au stat la baza respingerii contestaţiei reclamantului. În acest sens, a susţinut că prima instanţă a validat constatarea inspectorului judiciar (care a efectuat verificările prealabile şi a constatat că sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare la data de 19.07.2022 de către reclamant este tardiv formulată având ca reper cele două hotărâri pronunţate la 28 mai 2019, respectiv 22 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj), aplicând cu prioritate dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, care stabilesc că acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.
Astfel, curtea de apel şi-a fundamentat hotărârea de respingere a plângerii reclamantului pe două texte de lege cu finalităţi diferite şi care constituie temeiuri distincte de clasare, fără a motiva în drept această alegere.
A mai invocat recurentul - reclamant şi greşita respingere a contestaţiei ca neîntemeiată.
În hotărârea recurată, instanţa de fond a constatat că termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în care se putea exercita acţiunea disciplinară împotriva magistratului care a comis o eventuală abatere disciplinară în soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj s-a prescris având în vedere data sesizării Inspecţiei Judiciare de către reclamant.
Deşi a invocat excepţia prescripţiei, instanţa a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, deşi, în opinia recurentului, aceasta ar fi trebuit să fie respinsă ca tardiv formulată, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
A mai arătat recurentul că, întrucât nu a contestat hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, ci fapte ale judecătorului din timpul judecăţii, care ar fi putut constitui abateri disciplinare, şi chiar dacă sesizarea Inspecţiei Judiciare s-a făcut tardiv, având în vedere gravitatea pretinselor fapte care au afectat dreptul petentului la un proces echitabil, aşa cum a arătat şi în Note scrise depuse la instanţa de fond, verificările preliminare trebuiau efectuate de către inspectorul judiciar cel puţin prin prisma celor două aspecte evidenţiate în sesizare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În combaterea apărărilor intimatei, recurentul - reclamant a depus răspuns la întâmpinare.
5. Alte aspecte procesuale
La termenul de judecată din 28 mai 2024, recurentul - reclamant a precizat că recursul se încadrează atât pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs se invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Sub acest aspect, recurentul-reclamant susţine existenţa unor motive contradictorii în considerentele hotărârii primei instanţe, inclusiv în ceea ce priveşte temeiurile de drept care au stat la baza respingerii contestaţiei sale.
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, neexistând nicio contradicţie în considerentele hotărârii recurate; dimpotrivă, Înalta Curte constată că hotărârea fondului cuprinde argumentarea soluţiei raportat la dispoziţiile legale relevante - art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, neputându-se reţine existenţa unor temeiuri de drept contradictorii.
Astfel, prima instanţă a reţinut că, raportat la art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, "termenul de prescripţie de 2 ani s-a împlinit, nemaiputând fi efectuate verificări cu privire la faptele descrise", acestea reprezentând considerentele, unice de altfel, care au fundamentat soluţia judecătorului fondului.
Pretinsele considerente contradictorii la care face referire recurentul - reclamant, aflate la pagina 2 din sentinţă ("în urma verificărilor prealabile efectuate, inspectorul judiciar în mod corect a constatat că nu au fost evidenţiate încălcări ale responsabilităţilor profesionale de natură a pune în discuţie săvârşirea vreunei abateri disciplinare sau măsuri de competenţa Inspecţiei Judiciare", respectiv "se observă că verificările prealabile au fost complete"), sunt de fapt susţinerile intimatei - pârâte din întâmpinare, pe care instanţa de fond le redă în cuprinsul hotărârii, aşa cum, de altfel, le redă şi pe cele ale reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aceasta fiind modalitatea de întocmire a unei hotărâri judecătoreşti, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - "(1) Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o interpretare şi o aplicare corectă dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, "Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită".
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă faptul că exercitarea unei acţiuni în atragerea răspunderii disciplinare a magistraţilor poate fi făcută în termen de cel mult 2 ani de la data la care abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004 a fost săvârşită şi care, în cazul în speţă, s-ar raporta la hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018, în anul 2019, ca acte finale ale judecăţii.
În acest sens, astfel cum s-a reţinut prin rezoluţia de clasare, având în vedere că petentul a înregistrat sesizarea la Inspecţia Judiciară la data de 21 iulie 2022, după împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani, nu mai puteau fi efectuate verificări cu privire la faptele descrise şi, totodată, nu mai putea fi atrasă răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile formulate împotriva hotărârii primei instanţe sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că recurentul - reclamant se află în eroare cu privire la faptul că instanţa de fond ar fi invocat o excepţie - excepţia prescripţiei, făcând o evidentă confuzie între analiza efectuată de instanţă în privinţa legalităţii rezoluţiei de clasare prin care s-a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare fiind împlinit, efectuarea unor verificări din perspectiva vreunei abateri disciplinare nu mai este posibilă, soluţie menţinută prin rezoluţia din data de 5.10.2022, emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, şi invocarea unei atare excepţii.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 598 din 28 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.