Invalidity of service for entry ban dispute: peremption judgment rendered without proof of summons.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios adminitrativ şi fiscal la data de 17.09.2019, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva interdicţiei nr. 56032/05.10.2019 de intrare în România, Bulgaria şi toţi membrii UE pe o perioadă de 5 ani.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 602 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti -, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de perimare, constatând perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara - Sectorul Poliţiei de Frontieră Moldova Veche şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, având ca obiect "litigiu privind măsură interdicţie străin".

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 602 din 30 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea cererii de recurs, cu titlu preliminar, recurentul a învederat că recursul a fost introdus în termenul legal. În acest sens, arată că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, neavând în mod efectiv şi real cunoştinţă despre termenul de judecată din data de 30.03.2023. Susţine că momentul la care a luat cunoştinţă de actele de procedură dispuse din oficiu de către instanţa de judecată corespunde datei de 30.06.2023, la care, în termen legal de 5 zile, respectiv la data de 03.07.2023, a formulat şi înaintat recursul instanţei competente.

Cu privire la motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, în primul rând, recurentul a pretins că prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Susţine că nu a fost legal citat pentru termenele de judecată din data de 21.03.2023 şi 30.03.2023, fiind încălcate principiile contradictorialităţii şi oralităţii, precum şi dreptul său la apărare şi la un proces echitabil.

În continuare, a invocat şi faptul că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei. Referitor la acest motiv de casare, arată că soluţia de suspendare nu se datorează culpei sale, ci a existenţei unor dosare penale care aveau o înrăurire semnificativă în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care cursul perimării era suspendat. În acest sens, precizează că soluţii dispuse în dosarele în cauză i-au fost comunicate în data de 30.06.2023. În cuprinsul sentinţei atacate, apreciază că instanţa se limitează la a preciza ca fost îndeplinită condiţia rămânerii cererii în nelucrare timp de 6 luni, fără a face o trimitere clară asupra momentului de început şi de împlinire a celor 6 luni reţinute.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de casare, a învederat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciind că soluţia perimării contestaţiei nu este incidentă. Consideră că termenul de perimare nu începe să curgă de la data de 19.07.2022, dată la care s-ar fi dispus clasarea cauzei pentru toate infracţiunile ce au făcut obiectul cercetării, întrucât a fost încunoştinţat despre acest aspect la data de 30.06.2023, când a luat cunoştinţă de sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. x/05.10.2019, până la acel moment fiind incidente în cauză prevederile art. 418 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 5, 6, 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări la recursul reclamantului, prin care au invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, apreciind că termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv de 5 zile de la pronunţare, nu a fost respectat.

Pe fond, au apreciat că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a dispus perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., motiv pentru care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Potrivit art. 421 alin. (2) prima teză C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare,,.

Înalta Curte reţine însă că declanşarea termenului de recurs de la pronunţare este condiţionată de legalitatea procedurii de citare a părţilor pentru data judecării excepţiei de perimare, deoarece în cazul neregularităţilor referitoare la citare, instanţa de judecată nu se afla în situaţia de a se pronunţa, ci avea obligaţia de a amâna judecata conform dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii. Raţiunea citării este aceea ca părţilor să le fie respectat dreptul de a se prezenta la termenul de judecată, de a participa la dezbateri şi de a putea urmări pronunţarea. Altfel spus, în cazul în care termenul de recurs curge de la pronunţare, o procedură de citare viciată la termenul de dezbateri va împiedica pornirea termenului de exercitare a căii de atac.

Se observă astfel că analiza excepţiei de tardivitate o implică şi pe aceea a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., prin intermediul căruia recurentul a pretins că nu a fost legal citat la termenul aferent dezbaterilor relative la excepţia de perimare. Prin urmare, cele două chestiuni vor fi cercetate simultan.

După cum rezultă din cuprinsul citativului existent la dosarului de fond, prima instanţă a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare pentru termenul de judecată din 21.03.2023. Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 22.02.2023, din oficiu, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 30.03.2023.

Cu toate că a dispus citarea părţilor pentru noul termen fixat, respectând astfel dispoziţiile art. 230 C. proc. civ., civ. teza a III-a, prima instanţă nu a dat dovadă de rigoare atunci când a verificat dovada de îndeplinire a procedurii.

Potrivit art. 155 pct. 13 teza I C. proc. civ. "persoanele care se afă în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reşedinţă cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel,,.

În acest sens, analizând recipisa de predare a scrisorii la poşta română, avută în vedere de judecătorul fondului atunci când a constatat regularitatea procedurii de citare, se observă că aceasta nu conţine referiri cu privire la actul de procedură expediat. În plus, data prezentării trimiterii poştale (07.02.2023) şi data primirii scrisorii în localitatea de destinaţie de pe teritoriul statului străin (21.02.2023), astfel cum acestea sunt menţionate în cuprinsul recipisei, sunt incompatibile cu o eventuală citaţie pentru termenul de judecată din 30.03.2023, în condiţiile în care măsura citării pentru acesta a fost dispusă prin încheierea de preschimbare din 22.02.2023, după cum s-a arătat mai sus. Nici recipisa de predare a scrisorii la poşta română existentă la fila x de la dosar de fond nu prezintă relevanţă, de vreme ce aceasta a fost prezentată la oficiul poştal de expediţie la data de 07.04.2023, deci ulterior termenului de judecată în discuţie.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond, la termenul de judecată din 30.03.2023, a soluţionat cauza fără a avea la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu reclamantul. Într-o astfel de situaţie, erau incidente dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecata şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Din menţiunile practicalei sentinţei recurate, rezultă că la apelul nominal făcut în şedinţă publică, reclamantul nu a fost prezent nici personal, nici prin reprezentant convenţional, astfel încât, în cauză, erau întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.. După cum rezultă din chiar conţinutul textului legal în discuţie, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce conferă caracter fondat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. Deopotrivă, soluţionarea excepţiei de perimare la data de 30.03.2023 fără a exista la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare a împiedicat pornirea termenului de exercitare a căii de atac, ceea ce impune respingerea excepţiei de tardivitate.

Faţă de aceste motive, va respinge excepţia tardivităţi recursului, ca nefondată. Va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

În acest context, va rămâne de prisos analiza celorlalte motive de casare invocate de recurent.

În rejudecare, judecata va reîncepe de la actul anulat conform art. 501 alin. (2) C. proc. civ., civ. Cu această ocazie, prima instanţă urmează a analiza şi susţinerile părţii din cererea de recurs referitoare, în esenţă, la faptul că acţiunea nu a rămas în nelucrare din motive care să-i fie imputabile, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă de măsurile dispuse în cadrul procesului penal care determinase suspendarea cauzei.

7. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 urmează să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 602 din 30 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 602 din 30 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.