Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2751/2024 AI generated

Jurisdiction over public procurement contract execution disputes: Competence of tribunal administrative section under Law No. 101/2016 versus appellate court

Case Number Decizia nr. 2751/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Bihor County Court, Administrative and Fiscal Section, is competent to hear the case in first instance, overturning the appellate court's declination and affirming the lower court's initial material jurisdiction. The dispute involved multiple claimants, holders of public procurement contracts under Law No. 98/2016, seeking to compel a central veterinary authority to update unit tariffs for sanitary-veterinary actions using inflation rates and wage indexation, and to pay the resulting payment differences for the years 2021–2023. The Court determined that because the claims derived from the execution of public procurement contracts and specifically addressed contract price adjustments, the matter was governed by the special provisions of Article 53(1) of Law No. 101/2016 rather than the general administrative litigation rules of Law No. 554/2004, which assign jurisdiction to the tribunal's administrative section for disputes concerning the execution of public contracts.

Legislator headnote

AI generated

art. 131 alin. (2) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 53 din Legea nr. 101/2016, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction over public procurement contract execution disputes: Competence of tribunal administrative section under Law No. 101/2016 versus appellate court: În motivarea hotărârii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul decurge din executarea contractelor de achiziţii publice, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016, ce reprezintă normă specială, derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel.

Keywords

AI generated
public procurement contract conflict of jurisdiction administrative authority special jurisdiction assigned competence public hearing

Cited Legislation

AI generated
art. 131 alin. (2) C. proc. civ
La acelaşi termen de judecată, în dosarul nou format, Curtea de Apel Oradea a invocat excepţia de necompetenţei sale materiale, însă, fiind necesare lămuri, în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ.
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016
În motivarea hotărârii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul decurge din executarea contractelor de achiziţii publice, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 53 alin.
art. 53 din Legea nr. 101/2016
În motivarea hotărârii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul decurge din executarea contractelor de achiziţii publice, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 53 alin.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamanţii S.C. A. S.R.L., cabinet medical veterinar dr. B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., cabinet medical veterinar J., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor, obligarea primului pârât la emiterea ordinului pentru actualizarea cuantumului tarifelor unice aferente acţiunilor sanitar veterinare, prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 şi 2023, cu rata medie anuală a inflaţiei comunicată de Institutul Naţional de Statistică, precum şi cu procentul de indexare a salariului minim pe economie la data majorării acestuia, precum şi obligarea pârâtei secunde la plata, în favoarea fiecărui reclamant în parte, a diferenţei dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 şi tarifele achitate efectiv reclamanţilor în anii 2021, 2022 şi 2023 pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări servicii, în parte, dar şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 557 din data de 10 noiembrie 2023, Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Motivând soluţia astfel pronunţată, Tribunalul Bihor a reţinut, în esenţă, că în raport de obiectul cauzei, ce vizează obligarea unei autorităţi publice centrale la emiterea unui act administrativ, competenţa revine, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, curţii de apel.

2.2. Urmare înregistrării cauzei pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2024 instanţa a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor la plata către fiecare reclamant în parte a diferenţei dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 şi tarifele achitate efectiv reclamanţilor în anii 2021, 2022 şi 2023, pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări de servicii, în parte, precum şi a pretenţiei accesorii de plată a cheltuielilor de judecată de către pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor, precum şi a pretenţiei accesorii de plată a cheltuielilor de judecată aferente capătului 2 de cerere şi a dispus formarea unui nou dosar pentru aceste pretenţii, ce a primit nr. 33/35/2024. La acelaşi termen de judecată, în dosarul nou format, Curtea de Apel Oradea a invocat excepţia de necompetenţei sale materiale, însă, fiind necesare lămuri, în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ. a acordat un termen în acest scop pentru data de 29.02.2024.

2.3. Prin încheierea de şedinţă din data de 29.02.2024, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a disjuns pretenţiile întemeiate pe contracte care nu au fost încheiate sub incidenţa procedurii de achiziţie publică reglementată de Legea nr. 98/2016 şi a dispus formarea unui nou dosar pentru aceste pretenţii, ce a primit nr. 102/35/2024. În dosarul nr. x/2024 s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Oradea. Totodată, s-a reţinut că, urmare disjungerii, obiectul dosarului nr. x/2024 a rămas exclusiv cel privind pretenţiile întemeiate pe contracte încheiate în baza Legii nr. 98/2016, astfel cum aceste contracte au fost indicate în cuprinsul încheierii.

2.4. Prin sentinţa civilă nr. 61 din data de 14 martie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul decurge din executarea contractelor de achiziţii publice, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016, ce reprezintă normă specială, derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul acţiunii deferite iniţial soluţionării era reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtului Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor la emiterea ordinului pentru actualizarea cuantumului tarifelor unice aferente acţiunilor sanitar veterinare prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 şi 2023, cu rata medie anuală a inflaţiei, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, precum şi cu procentul de indexare a salariului minim pe economie la data majorării acestuia, precum şi obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor la plata, în favoarea fiecărui reclamant în parte, a diferenţei dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 şi tarifele achitate efectiv reclamanţilor în anii 2021, 2022 şi 2023 pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări servicii, în parte, dar şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte mai reţine că, urmare disjungerilor realizate de Curtea de Apel Oradea, obiectul dosarului nr. x/2024 a rămas exclusiv cel privind pretenţiile întemeiate pe contracte încheiate în baza Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, astfel cum aceste contracte au fost indicate de curtea de apel. Ceea ce se urmăreşte, în esenţă, prin demersul judiciar pendinte este o majorare (urmare actualizării cu rata medie anuală a inflaţiei) a tarifelor unice cuvenite în executarea acestor contracte, pentru acţiunile sanitar veterinare executate de titularii acestor contracte, conform art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 şi 2023.

Pe cale de consecinţă, cauza pendinte priveşte executarea contractelor de achiziţii publice, întrucât vizează unul dintre elementele esenţiale ale acestora, mai precis preţul contractului, din perspectiva cuantumului tarifelor unice aferente acţiunilor prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004.

Acest tip de acţiune, bazată pe contract, se diferenţiază de cel în care acţiunea este îndreptată împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri sau a refuzului de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui dreptul sau interes legitim, la care se referă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece, în aceste din urmă situaţii, între autoritate şi petent nu există relaţie contractuală, obligaţia autorităţii de a acţiona rezultând exclusiv din lege.

În continuare, Înalta Curte reţine prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (08.05.2023), ce reprezintă norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, conform cărora "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile.".

Astfel, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unor contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că, în privinţa pretenţiilor formulate de titularii contractelor de achiziţii publice evidenţiate în sentinţa civilă nr. 61 din data de 14 martie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca făcând obiectul dosarului nr. x/2024, revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Din punct de vedere teritorial, Înalta Curte va avea în vedere faptul că în favoarea reclamanţilor a fost reglementat, prin art. 53 din Legea nr. 101/2016, un drept de opţiune între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, drept de opţiune pe care reclamanţii l-au exercitat, în sensul învestirii Tribunalului Bihor, în a cărui rază teritorială se află, de altfel, atât sediul reclamanţilor, cât şi cel al pârâţilor.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.