Consolidation of jurisdiction over ancillary administrative suspension requests following disjunction of main annulment action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Sibiu County Court, ordering that the court retain jurisdiction to hear the administrative dispute, thereby overturning the lower court's declination of competence. The case involved a private entity seeking the annulment of an administrative act issued by a state archival authority, along with the suspension of its effects and damages, where the initial instance had dismissed its material jurisdiction regarding the suspension claim and referred the matter to the Alba Iulia Court of Appeal, which subsequently declined jurisdiction back to the first instance. The decisive legal basis established that the first-instance court consolidated its material jurisdiction *de facto* by performing procedural acts and administering evidence prior to raising the competence objection, under Article 135 of the Code of Civil Procedure; furthermore, the Court held that jurisdiction for the main action of annulment extends to the ancillary request for suspension due to their procedural dependency, regardless of whether the suspension is a separate or ancillary claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 131 C. proc. civ, art. 204 C. proc. civ; Consolidation of jurisdiction over ancillary administrative suspension requests following disjunction of main annulment action: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.02.2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naţionale, a solicitat anularea actului administrativ nr. x din 09.01.2024; suspendarea efectelor actului administrativ nr. x din 09.01.2024, până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciile create de măsura dispusă.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 144/CA din data de 18 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul MAI din 18.12.2014.
Prin sentinţa nr. 93/2024 din data de 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naţionale, în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că stabilirea competenţei pentru acţiunea principală consolidează în mod definitiv şi capătul de cerere privind suspendarea actului.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Prin cererea formlată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naţionale, a solicitat anularea actului administrativ nr. x din 9.1.2024 şi suspendarea efectelor aceluiaşi act administrativ, până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru prejudiciile create de măsura dispusă.
Tribunalul Sibiu, la termenul de judecată din 18.03.2024, a dispus disjungerea petitelor privitoare la anularea actelor şi acordarea de despăgubiri, respectiv formarea unui nou dosar în vederea judecării acestora, iar cu privire la cererea de suspendare a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu, rămânând în pronunţare asupra acestui aspect.
Ulterior disjungerii capătului de cerere privind anularea actelor şi a celui referitor la plata de despăgubiri, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare formulate de reclamantă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
În prezenta cauză au fost acordate două termene de judecată de către prima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Sibiu: primul termen a fost la data de 04.03.2024 - dosar Tribunalul Sibiu (la acest termen de judecată cauza a fost amânată pentru refacerea procedurii de citare cu pârâtul, reclamanta depunând la dosar şi "o precizare a obiectului acţiunii în contencios administrativ"); al doilea termen a fost la data de 18.03.2024 - dosar Tribunalul Sibiu - când în cauză instanţa a pus în discuţie problema disjungerii cererii de anulare şi acordare despăgubiri, de cererea subsidiară privind suspendarea actului şi a fost lăsată cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale a instanţei, sub aspectul capătului acţiunii referitor la suspendare.
Faţă de conduita instanţei de judecată, respectiv Tribunalul Sibiu care a dispus măsuri cu privire la judecarea cauzei, chiar nu a procedat în mod efectiv la verificarea competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ. (a procedat la verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ. în privinţa cererii modificatoare, acordând un termen în acest sens), prin măsurile dispuse instanţa şi-a consolidat competenţa chiar fără invocarea excepţiei de necompetenţă.
Concluzionând competenţa materială de soluţionare a cererii în integralitatea ei s-a consolidat în mod definitiv în favoarea Tribunalului Sibiu, faţă de împrejurarea că acţiunea în anulare nu a fost declinată ci disjunsă, înregistrată sub dosar separat nr. x/2024 cu termen de judecată stabilit la 13.05.20204 şi faţă de aspectul că instanţa a procedat la administrarea unor acte procesuale/acte de procedură la cele două termene de judecată din 04.03.2024 şi 18.03.2024, care nu era posibilă decât în condiţiile de asumare a competenţei de soluţionare a cauzei.
Totodată, între cererea de suspendare şi cererea de anulare a aceloraşi acte administrative există un raport de dependenţă procesuală, respectiv instanţa competentă cu soluţionarea acţiunii în anularea actului este competentă şi în soluţionarea acţiunii privitoare la suspendarea actului, indiferent dacă cererea de suspendare este formulată ca şi capăt distinct al aceleiaşi cereri sau ca şi cerere separată, formulată pe cale principală.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naţionale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.