Territorial jurisdiction conflict: exclusive competence fixed by failure to raise incompetence exception at the first hearing with valid summons

Şedinţa publică din data de 17 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la data de 07.01.2022 sub nr. x/2022, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.- CESTRIN, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.10.2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1542 din 26 aprilie 2023, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat soluţionarea plângerii formulate de petenta A., în contradictoriu cu intimata Compania de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, domiciliul petentei A. este situat în Mun. Bucureşti astfel că, în raport de dispoziţiile legale de la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie se introduce la instanţa pe a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

Pentru aceste motive, a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1000 din 20 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de către instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către petenta A., în contradictoriu cu intimatul Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Făgăraş şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi, în baza art. 133 pct. 2 şi art. 135 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea soluţiei astfel dispuse, instanţa a reţinut Judecătoria Făgăraş a constatat că părţile sunt legal citate, petenta fiind citată la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, şi a procedat la a se declara competentă a soluţiona cauza cu care a fost învestită la primul termen de judecată din data de 15 decembrie 2022 . Ulterior, la termenul din data de 26 aprilie 2023, Judecătoria Făgăraş a apreciat că nu este legal îndeplinită procedura de citare cu petenta şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, amânând cauza pentru refacerea procedurii de citare . Peste un an de la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată şi 3 termene de judecată, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea prezentei instanţei.

După cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

În aceste condiţii, a apreciat că rămâne câştigată Judecătoriei Făgăraş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru neinvocarea excepţiei de necompetenţă în termen.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Făgăraş, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte, constată că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.

În speţă, petenta A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.- CESTRIN, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.10.2021 .

În cauza de faţă, nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea conflictului de competenţă dispoziţiile legale din O.G. nr. 15/2002 ci prezintă relevanţă norma de drept comun relativă la termenul până la care se poate invoca excepţia necompetenţei de către instanţa de judecată.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

De asemenea, conform art. 131 C. proc. civ.,

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că în faţa Judecătoriei Făgăraş primul termen de judecată de la data de 15 decembrie 2022, a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. La acest termen de judecată, instanţa s-a declarat competentă să soluţioneze cauza în temeiul art. 101 din O.G. nr. 15/2002 şi a procedat la interogarea bazei de date a DEPAB pentru a identifica adresa de domiciliu a petentei .

Ulterior, la termenul de judecată de la data de 26 aprilie 2023, după ce s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei, a fost acordat un nou termen pentru a se relua procedura de citare cu petenta la adresa din cererea de chemare în judecată cât şi la adresa de domiciliu cu care figurează la DEPAB.

La termenul de judecată de la data de 22 noiembrie 2023 instanţa de judecată a reţinut spre soluţionare excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu. A admis această excepţie şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Din interpretarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., anterior citat, rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia pricina se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial să o soluţioneze, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă acţiunea ar atrage competenţa teritorială a unei alte instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că textul de lege de la art. 130 şi de la art. 131 C. proc. civ. prevede că termenul limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, este "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Drept urmare, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei şi, implicit, a soluţionării excepţiei de necompetenţă la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen. Or, Judecătoria Făgăraş nu a pus în discuţie necesitatea unor lămuriri sau administrarea unor probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, ci instanţa, la primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, şi-a declarat competenţa în temeiul art. 101 din O.G. nr. 15/2002.

De altfel, acest aspect a fost analizat şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019 decizie pe care Înalta Curte o are în vedere în stabilirea regulatorului de competenţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost soluţionată de prima instanţă învestită, Judecătoria Făgăraş, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., aceasta rămânând competentă a judeca pricina prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă în termen.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. şi pe intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. Cestrin, în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.