Transfer rejection annulled; council ordered to transfer judge after flawed criteria analysis

Şedinţa publică din data de 17 mai 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 7 martie 2024, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători. În măsura admiterii acestui capăt de cerere, a solicitat încuviinţarea transferului şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.

În motivare, a arătat că intimatul fără să efectueze evaluarea comparativă şi cumulativă a tuturor criteriilor de transfer stabilite de lege [art. 190 alin. (5) raportat la art. 192 din Legea nr. 303/2022], îşi motivează actul administrativ în raport de aspectele expuse în avizele nefavorabile exprimate de Curtea de Apel Bucureşti şi de Tribunalul Bucureşti, lansând ipoteza potrivit căreia transferul contestatoarei ar afecta în mod negativ activitatea Tribunalului Bucureşti deoarece ar accentua deficitul de personal, întrucât la respectivul tribunal există un număr considerabil de posturi vacante, iar volumul de activitate s-a situat constant şi semnificativ peste media naţională. Ambele (pseudo) argumente relevă în realitate lipsa motivării actului administrativ atacat şi excesul de putere al intimatului apt să justifice admiterea prezentei cereri introductive de instanţă astfel cum a fost formulată.

A precizat că avizul nefavorabil transferului exprimat de Tribunalul Bucureşti, în calitate de instanţă de la care se solicită transferul, se limitează la considerentul indefinit, potrivit căruia "este necesară prezenţa doamnei judecător (...) în activitate la Tribunalul Bucureşti". Sunt necunoscute motivele cuprinse în avizul exprimat de Curtea de Apel Bucureşti, de vreme ce acestea nu transpar din conţinutul actului administrativ atacat în prezenta cauză, astfel încât nu pot de plano să îi fundamenteze legalitatea formală şi substanţială.

Într-o atare logică argumentativă, care justifică, în accepţiunea intimatului, respingerea cererii de transfer formulată de contestatoare, rămân de neînţeles raţiunile ancorate în litera şi spiritul prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, pentru care nu este/era aidoma "(...) necesară prezenţa (...) în activitate la Tribunalul Bucureşti" a judecătorilor transferaţi în prima etapă a procedurii de transfer, ci, dimpotrivă, pentru aceştia se justifică transferul, respectiv promovarea.

Chiar dacă legea [art. 188 alin. (1) Legea nr. 303/2022] impune, fără echivoc, emiterea avizelor motivate de către preşedinţii instanţelor implicate în procedura de transfer - la care şi de la care se solicită transferul - acestea din urmă manifestă natura juridică a unor avize consultative, de vreme ce motivele pentru care sunt emise nu au prioritate în raport de celelalte criterii de analiză a cererilor de transfer, aşa cum statuează prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022.

În lipsa altor motive analizate prima facie în hotărârea contestată, ancorate fireşte în sfera dispoziţiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, un aviz eliptic (nemotivat), aşa cum este indeniabil cel care emană în speţă de la Preşedintele Tribunalului Bucureşti, nu poate conferi un motiv idoneu să fundamenteze actul administrativ al secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei.

Or, analiza hotărârii contestate relevă ca principala justificare pentru care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei este grefată pe motivele avizului nefavorabil exprimat de instanţa de la care se solicită transferul (Tribunalul Bucureşti), evocând eo ipso, excesul de putere al autorităţii intimate, în sensul consfinţit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, aparte de necesitatea analizei holistice a tuturor criteriilor legale, potrivit exigenţelor sus iterate, interpretarea sistematică şi teleologică a normelor înscrise în ansamblul dispoziţiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 impune concluzia că, în ipoteza cererilor de transfer concurente, soluţionarea acestora "trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ", neputându-se rezuma la un singur criteriu, "ci trebuie să examineze toate condiţiile impuse de lege".

Motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în lipsa unei atare analize se consideră că "intimatul nu a putut să demonstreze că interesul public - pretins că ar fi în speţă al "instanţei la care (...) [contestatoarea] îşi desfăşoară activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă " este în sensul respingerii cererii de transfer".

De vreme ce existau posturi vacante şi utile în cea de a doua etapă a procedurii de transfer, chiar în contextul competenţei discreţionare a intimatului, acesta avea obligaţia legală de a soluţiona motivat cererea contestatoarei în raport de toate criteriile de transfer stabilite de lege a căror analiză comparativă - atât între instanţele vizate de procedura de transfer cât şi în raport de celelalte cereri de transfer concurente - şi cumulativa era obligatorie. Or, incoerenţa sau inconsistenţa raţională a motivelor invocate pentru a justifica soluţia dată cererii de transfer prin actul administrativ individual atacat echivalează cu lipsa acestora, fiind de natură să substanţieze excesul de putere al autorităţii publice emitente.

Atitudinea intimatului constituie expresia unui manifest exces de putere, motivată de necesitatea prezenţei sale "în activitate la Tribunalul Bucureşti", în vreme ce pentru ceilalţi judecători transferaţi de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti s-a apreciat contrariul în aceeaşi procedură de transfer.

Deşi hotărârea contestată nu se referă expressis verbis la raţiunile care au condus la transferul celor 9 magistraţi de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, neputând fi decelate motivele pentru care situaţiile juridice ale acestora sunt preferabile contestatoarei în raport de criteriile stabile art. 192 din Legea nr. 303/2022, analizate în mod holistic, nu poate fi lipsit de interes în economia speţei că judecătorii B., C., D., E. şi F. erau delegaţi la instanţa la care au transferaţi (Curtea de Apel Bucureşti) la data primei etape a procedurii de transfer în discuţie.

A susţinut că argumentul delegării la Curtea de Apel Bucureşti a judecătorilor cărora le-a fost admis transferul nu poate fi utilizat în analiza cererilor de transfer pentru niciuna dintre etapele procedurii.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv (i) întreaga documentaţie relevantă care a stat la baza emiterii actului administrativ individual a cărui anulare se solicită, conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, precum şi (ii) alte înscrisuri.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În acest sens, a mai învederat şi că la soluţionarea cererii de transfer a contestatoarei a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinant criteriul privind vechimea în funcţia de judecător şi vechimea în gradul profesional.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat în cererea de transfer situaţia sa personală, iar secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanţelor implicate, vechimea în funcţie, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestaţie ce are ca obiect anularea Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

În fapt, se reţine că prin Hotărârea nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în etapa a II-a de transfer, s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, cerere în care au fost expuse date relevante privind parcursul profesional al contestatoarei, situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura transferului, au fost prezentate avizele conducătorilor instanţelor în discuţie, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine că, în cazul contestatoarei A., intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, deşi nu a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ, în raport de cererile de transfer formulate, a ales, să respingă cererea contestatoarei, acordând preferinţă criteriului privind vechimea în funcţia de judecător şi grad profesional.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 evidenţiind analiza incompletă şi inegală a criteriilor amintite.

Astfel, în cuprinsul hotărârii, deşi s-a apreciat că soluţionarea cererilor de transfer concurente trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcţie şi în grad, acest criteriu oricum nu era pe deplin relevant, ci trebuia să examineze şi celelalte condiţii impuse de lege pentru a se dispune transferul.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deşi intimatul reţine în hotărârea contestată că solicitanta transferului avea o vechime în funcţie şi grad profesional de 16 ani şi 1 lună, avizele nefavorabile, exprimate de cele două instanţe implicate în procedura transferului având un rol semnificativ, determină respingerea cererii deoarece cele două instanţe au urmărit gestionarea optimă a resurselor umane necesare desfăşurării activităţii.

Or, faptul că cele două instanţe implicate în procedura de transfer au emis avize negative, care sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, nu determină în mod automat respingerea cererii de transfer a contestatoarei.

În plus, în hotărârea contestată nu sunt redate aspectele privind experienţa profesională a doamnei judecător precum şi faptul că a activat un număr de 13 ani în cadrul judecătoriei şi tribunului, în materia dreptului penal, iar din conţinutul actului contestat, respectiv Hotărârea nr. 3096 de la data de 23.11.2023, nu rezultă că aceste elemente particulare ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, conduc la concluzia că intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la tribunal la curtea de apel, în aceeaşi etapă de transfer, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, motiv pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condiţiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma se au în vedere următoarele criterii, menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, şi criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca şi premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

Avizul negativ al Tribunalului Bucureşti în sensul că s-ar crea un deficit mare de judecători ca urmare a admiterii cererilor de transfer în prima etapă de transfer de la această instanţă nu este unul care să ţină cont de situaţia reală.

În prima etapă de transfer s-a dispus admiterea cererilor de transfer ale judecătorilor delegaţi la Curtea de Apel Bucureşti, în consecinţă, după această etapă de transferuri, situaţia de personal de la Tribunalul Bucureşti s-a îmbunătăţit deoarece au rămas libere locurile judecătorilor care erau anterior delegaţi la curte.

Un alt argument pentru care se impune admiterea cererii de transfer a contestatoarei în cadrul etapei a doua de transferuri de la tribunal la curtea de apel este acela că, urmare a transferului doamnei judecător G. de la Curtea de Apel Bucureşti la Curtea de Apel Craiova, a rămas vacant 1 post în cadrul secţiei penale a curţii.

Prin urmare, în condiţiile în care contestatoarea a optat pentru transfer la secţia a II-a Penală de la Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul celei de-a doua etape a transferului la această instanţă, existând un loc disponibil care corespundea solicitării formulate de către petentă(potrivit obiectului cererii de transfer formulate de aceasta), este nelegală soluţia de respingere a cererii sale de transfer.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a realizat o analiză comparativă a situaţiei judecătorilor în cadrul celei de-a doua etape a transferurilor în raport de criteriile prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, republicată, iar intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer şi nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale reclamantei.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 3096 de la data de 23.11.2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Anulează Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 3096 de la data de 23.11.2023 şi obligă intimatul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.