Judicial transfer request under Article 191 of the Judicial Organization Law and Article 29 of the Superior Council of the Magistracy Law

Şedinţa publică din data de 17 mai 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 martie 2023, contestatoare A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Consiliului Superior Al Magistraturii nr. 2678 de la data de 21 noiembrie 2023 şi dispunerea transferului său de la Judecătoria Bălceşti la Tribunalul Braşov.

În motivare, în esenţă, contestatoarea a susţinut că a solicitat transferul de la de la Judecătoria Bălceşti la Tribunalul Braşov, invocând atât motive obiective privind latura profesională, cât motive de ordin personal. În ceea ce priveşte împrejurările care au fost analizate de intimat la pronunţarea hotărârii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei, intimatul nu a avut în vedere criteriul vechimii în funcţie a judecătorului care solicită transferul, contestatoarea având o vechime în funcţie de 17 ani din care 13 ani doar la Judecătoria Bălceşti, fiind admise în aceeaşi sesiune cererile de transfer ale unor colegi care aveau vechime în profesie mult mai mică.

În drept, a invocat disp. art. 191 din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

La data de 16 mai 2024, contestatoarea a formulat cerere de renunţare la judecată, invocând temeiul de drept de la art. 406 C. proc. civ.

4. Apărările formulate in cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 22 aprilie 2024, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A precizat că analiza criteriilor legale pentru a se dispune respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a realizat prin raportare şi la situaţia familială şi personală a solicitantei transferului, cu luarea în considerare a vechimii pe care o avea în muncă dar şi a perspectivelor de ocupare a posturilor de la Judecătoria Bălceşti.

Cererea de renunţare la judecată a fost comunicată intimatului Consiliul Superior al Magistraturii însă acesta nu a depus punct de vedere cu privire la manifestarea ce voinţă a contestatorului.

II. Soluţia instanţei cu privire la cererea de renunţare la judecată.

La data de 16 mai 2024, contestatoarea A. a depus la dosar o cerere prin care a susţinut că renunţă la judecată, întemeiată pe disp. art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, căruia i-a fost comunicată cererea de renunţare la judecata contestaţiei, nu a formulat un punct de vedere referitor la manifestarea de voinţă a contestatoarei.

Potrivit art. 406 din C. proc. civ.:

(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

Totodată, art. 9 C. proc. civ. prevede:

(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.

(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

(3) În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Analizând în continuare cererea de renunţare la judecata contestaţiei formulate de contestatoarea A., Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, normă legală în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea reclamantă poate oricând renunţa la judecată, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata contestaţiei, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al contestatoarei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Totodată, faţă de momentul procesual la care a fost formulată cererea de renunţare, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, care, ulterior, a primit şi copie a cererii de renunţare dar nu a expus punct de vedere cu privire la manifestarea de voinţă a contestatoarei, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de cererea formulată de contestator privind renunţarea la judecata contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunţarea la judecata contestaţiei formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 2678 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.