Negative jurisdiction clash resolved: Bacău Tribunal hears public-procurement pay dispute; contractual forum clause vacated

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 02.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UAT comuna Rodna, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 237.280 RON reprezentând contravaloarea (diferenţa) serviciilor prestate în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/08.11.2021, nr. y/08.11.2021 şi nr. 207/02.11.2020 încheiate între părţi, şi penalităţi de întârziere la suma datorată până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău raportat la prevederile art. 25 din contractele asumate de către părţi prin care s-a prevăzut că în situaţiile în care părţile nu ajung la o înţelegere, litigiile se vor rezolva de către instanţa de judecată competentă de la sediul Beneficiarului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 474 din 27 septembrie 2023 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, enunţând dispoziţiile art. 53 alin. (1) - teza litigiilor privind executarea unui contract administrativ - din Legea nr. 101/2016, art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Tribunalul Bacău a reţinut că prin contract scris părţile au convenit ca litigiile să fie soluţionate de instanţa competentă de la sediul autorităţii contractante, în speţă Tribunalul Bistriţa Năsăud.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 65 din 22 martie 2024 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a, şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut, în esenţă, că sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care instituie un regim juridic al competenţei teritoriale de ordine publică.

Reclamantul are alegerea între cele două instanţe deopotrivă competente potrivit textului legal citat mai sus, acesta impunându-se a fi coroborat (în temeiul prevederilor art. 68 din aceeaşi Lege nr. 101/2016) cu prevederile Codului de procedură care, în conţinutul art. 116 reglementează alegerea instanţei, prevăzând că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", pârâtul nefiind aşadar legitimat a invoca excepţia de necompetenţă, câtă vreme instanţa investită de reclamant este una dintre cele cărora legea le conferă competenţă în soluţionarea cauzei, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 126 C. proc. civ.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Astfel, pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul UAT comuna Rodna, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 237.280 RON reprezentând contravaloarea (diferenţa) serviciilor prestate în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/08.11.2021, nr. y/08.11.2021 şi nr. 207/02.11.2020 încheiate între părţi, şi penalităţi de întârziere la suma datorată până la data plăţii efective.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile.").

Acest text de lege reglementează în conţinutul normei atributive de competenţă, în mod expres şi în termeni imperativi (având în vedere natura juridică a raporturilor generate de încheierea contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii), instanţa competentă în soluţionarea litigiilor de natura celui ce face obiectul prezentului dosar, prevăzând ca fiind deopotrivă competente, completurile specializate în achiziţii publice din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal atât a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cât şi a tribunalului în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul.

Prin urmare, reclamantul are alegerea între cele două instanţe deopotrivă competente potrivit acestui text, acesta impunându-se a fi coroborat (în temeiul prevederilor art. 68 din aceeaşi Lege nr. 101/2016) cu prevederile Codului de procedură care, în conţinutul art. 116 reglementează alegerea instanţei, prevăzând că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", pârâtul nefiind aşadar legitimat a invoca excepţia de necompetenţă, câtă vreme instanţa investită de reclamant este una dintre cele cărora legea le conferă competenţă în soluţionarea cauzei.

În cauză nu se poate reţine incidenţa prevederilor 126 C. proc. civ. care poartă denumirea marginală "alegerea de competenţă" şi nu se poate da eficienţă clauzei contractuale privind alegerea de competenţă (inserată în conţinutul art. 25 al contractelor nr. x/08.11.2021 şi y/08.11.2021, dar nu şi în conţinutul contractului nr. x/02.11.2020!), clauză de care a înţeles a se prevala pârâta în susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale invocate prin întâmpinare, cât timp raporturile juridice deduse judecăţii sunt supuse unei reglementări a competenţei de ordine publică, exclusivă, în sensul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, regimul juridic al competenţei teritoriale instituite de prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este de ordine publică, neputând fi înlăturat, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a chiar textului art. 126 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea alegerii competenţei teritoriale în cazurile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, ipoteză legală în care nu se pot include raporturile juridice de drept administrativ, specifice dreptului public, cu referire în concret la materia contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii).

Aşa fiind, această interpretare fundamentează concluzia că în alte procese decât cele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, competenţa teritorială a instanţei este exclusivă, aceasta neputând face obiectul alegerii de competenţă în temeiul prevederilor art. 126 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale fundamentată pe incidenţa prevederilor Legii nr. 101/2016 putând fi invocată din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În concluzie, în acord cu opinia Tribunalului Bistriţa Năsăud, se observă că, prin prisma aplicării prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, învestirea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a realizat de către reclamantă în condiţii de deplină regularitate, aceasta adresându-se uneia dintre instanţele competente prevăzute de lege, cât timp sediul său se situează pe raza de competenţă a Tribunalului Bacău.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Rodna în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.