Inadmissibility of cassation appeal against final judgment in challenge to administrative return decision

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2023 la data de 27.11.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, ca prin hotărârea pronunţată în prezentul litigiu, să se dispună anularea Deciziei de returnare nr. x emisă la data de 15.11.2023 de Inspectoratul General pentru Imigrări Timişora -Serviciul pentru Imigrări Judeţul Timiş.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 735 pronunţată în data de 08.12.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia promovată în contencios administrativ de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECŢIA MIGRAŢIE - SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI TIMIŞ, respectiva hotărâre având caracter definitiv.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe - Sentinţa Civilă nr. 735 pronunţată în data de 08.12.2023 de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal - a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că prima critică adusă hotărârii atacate o reprezintă judecarea cauzei în lipsa ataşării dosarului administrativ şi nedepunerea întâmpinării de către pârâtă.

În lipsa ataşării dosarului administrativ instanţa ar fi trebuit să recunoască faptul că acesta reprezintă elemente esenţiale ale procesului şi să acorde o atenţie deosebită substanţei cazului.

Absenţa unei întâmpinări sau a unei contestaţii din partea pârâtului şi neataşarea dosarului administrativ poate fi interpretată ca o recunoaştere tacită a pretenţilor sale.

Al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii atacate vizează motivele străine de natura cauzei.

Astfel, arată că motivarea instanţei, în sensul că motivul deciziei de returnare îl constituie depunerea cu întârziere a cererii de prelungire a dreptului de şedere, şederea devenind pe teritoriul României ilegală începând cu data de 20.10.2023, este greşită, având în vedere sancţiunea anterioară şi măsurile luate pentru remedierea situaţiei, iar aprecierea instanţei în sensul că temeiul deciziei de returnare nr. x emisă la data de 15.11.2023 de Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş îl reprezintă " depăşirea dreptului de şedere cu un număr de 3 zile şi am desfăşurat activităţi lucrative fără forme legale" este străină de natura cauzei.

Al treilea motiv de recurs îl reprezintă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Invocând dispoziţiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 susţine recurentul că interpretarea dispoziţiilor legale dată de instanţa de fond în speţă este incorectă şi contravine normelor de drept material, în contextul în care nu a avut în vedere sancţiunea avertismentului aplicată anterior, remedierea situaţiei prin revocarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, cu consecinţa repunerii angajatului în situaţia anterioară, caracterul disproporţionat al deciziei de returnare în contextul remedierii ilegalităţii actului de desfacere a contractului individual de muncă şi totodată lipsa ataşării dosarului administrativ.

Prima instanţă nu a luat în considerare faptul că a fost informat în mod explicit că motivul real al deciziei de returnare este schimbarea angajatorului fără obţinerea avizului, nu depăşirea termenului de depunere a cererii de prelungire cu 3 zile.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Serviciul Pentru Imigrări al Judeţului Timiş din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantul A., solicitând respingerea recursului, iar după rejudecarea litigiului în fond, să se dispună respingerea contestaţiei împotriva Deciziei de returnare nr. x.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatului i-a fost comunicată recurentului în termenul legal, acesta nu a combătut apărările autorităţii intimate în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4701 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 28.02.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat închisă cercetarea judecătorească, reţinând cauza spre soluţionare, urmând a aprecia mai întâi cu privire la admisibilitatea acestei căi de atac prin raportare la cadrul normativ aplicabil litigiului dedus prezentei judecăţi.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive, este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Constată Înalta Curte că hotărârea ce face obiectul controlului a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei de returnare nr. x emisă la data de 15.11.2023, în baza art. 83 alin. (1) şi art. 88 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002.

În conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare:

"Contestarea deciziei de returnare

(1) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă."

Se constată, aşadar, că hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, având caracter definitiv.

Astfel, în condiţiile în care hotărârea ce face obiectul prezentei judecăţi - Sentinţa Civilă nr. 735 pronunţată la data de 08.12.2023 de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal - are caracter definitiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs, în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, reţinând astfel că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurent nefiind prevăzută de lege, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 735 din 8 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.