Supreme Court lacks direct jurisdiction to review Central Electoral Bureau decisions on electoral procedure timelines outside composition or organization disputes

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024, suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În susţinerea cererii contestatorul a invocat prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, învederând, în esenţă, că, prin actul administrativ menţionat, Biroul Electoral Central a modificat, fără drept, în opinia contestatorului, prevederile Anexei la Hotărârea Guvernului nr. 199/2024, respectiv "Calendarul acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024".

În acest sens, contestatorul a precizat că pct. 67 al Anexei la H.G. nr. 199/2024 stipulează că depunerea la biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau la biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, după caz, a acordului de desfiinţare a protocolului de constituire a unei alianţe electorale la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024 se poate face, cel mai târziu, la data de 21 aprilie 2024, iar prin hotărârea atacată se precizează un alt termen, în sensul că acordul de desfiinţare a protocolului de constituire a alianţei electorale la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, se poate depune la biroul electoral de circumscripţie unde a fost înregistrat acesta, cu cel puţin 4 zile înaintea termenului limită de depunere a candidaturilor, respectiv cel mai târziu la data de 26 aprilie 2024, ora 23:59, inclusiv.

1.2. La data de 26 aprilie 2024, contestatorul a depus la dosar, spre informare, cererea completatoare a contestaţiei, ce a fost formulată de acesta în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat, în principal, anularea, în totalitate, a Hotărârii nr. 54H/23.04.2024 privind aplicarea unitară a prevederilor art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024 şi a oricăror acte subsecvente, iar, în subsidiar, aplicarea tuturor sancţiunilor ce derivă din nepublicarea Hotărârii nr. 54H723.04.2024, emisă de intimatul Biroul Electoral Central, în Monitorul Oficial al României şi "inexistenţa" acesteia, precum şi suspendarea Hotărârii nr. 54H/23.04.2024 până la soluţionarea contestaţiei şi, reţinând culpa procesuală a intimatului, obligarea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

1.3. Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare faţă de contestaţia dedusă judecăţii.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei de necompetenţă materială a instanţei

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În esenţă, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 54H/23.04.2024, emisă de Biroul Electoral Central, privind aplicarea unitară a prevederilor art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024.

Hotărârea nr. 54H/23.04.2024 a fost adoptată de Biroul Electoral Central în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi (5) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 "În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi şi sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor care sunt de competenţa sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoştinţă prin afişare şi prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I", iar în conformitate cu art. 39 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 "În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică.".

Cererea contestatorului privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central 54H/23.04.2024 a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 10 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în esenţă, competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, instanţa supremă nu poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată decât în cazurile prevăzute expres prin lege în competenţa sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, potrivit considerentelor deciziei ÎCCJ - RIL nr. 16/2017 amintite, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleaşi considerente se mai reţine că atunci când a stabilit o competenţă specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte şi faptul că ele aparţin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67), respectiv "Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68).

Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu prevede cu titlu general competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva oricăror hotărâri adoptate de Biroul Electoral Central.

În ce priveşte art. 41 din Legea nr. 115/2015, acesta are un obiect de reglementare circumscris hotărârilor care privesc modul de organizare sau componenţa birourilor electorale, aşadar, chestiuni legate de constituirea şi organizarea organismelor electorale în sine, iar nu hotărâri privind organizarea procedurilor electorale în general.

Înalta Curte constată că interpretarea pe care contestatorul a dat-o, cu ocazia dezbaterilor de la termenul la care cauza a fost reţinută spre soluţionare asupra excepţiei necompetenţei materiale, dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 omite atât înţelesul gramatical al termenilor utilizaţi de legiuitor la edictarea normei, cât şi necesitatea coroborării tezei finale a alin. (2) atât cu restul alineatului, cât şi cu alin. (1) al aceluiaşi articol. Astfel, legiuitorul a stabilit că Înalta Curte soluţionează contestaţiile "dacă privesc Biroul Electoral Central", sintagmă care se referă doar la hotărârile care îl privesc, adică cele care se referă, conform alineatului anterior, la organizarea şi componenţa Biroului Electoral Central. Or, contestaţia pendinte nu priveşte această chestiune.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 se referă la termenul în care se pot depune contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale, iar alin. (2) stabileşte procedura de soluţionare a acestor contestaţii, respectiv autoritatea abilitată să le soluţioneze şi termenul de soluţionare, delimitând mai multe situaţii în care procedura de soluţionare este atribuită unor autorităţi distincte, în funcţie de obiectul contestării. Mai exact, contestaţiile se soluţionează (i) de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, (ii) de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, (iii) de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti. În continuarea raţionamentului legiuitorului, ultima teză a alin. (2) - " (...) şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor." - trebuie interpretată, în acord cu începutul alineatului respectiv şi cu prevederile alineatului anterior, ca referindu-se la competenţa Înaltei Curţi de a soluţiona contestaţiile referitoare la organizarea şi componenţa Biroului Electoral Central.

În concluzie, în raport cu obiectul contestaţiei şi cu temeiul de drept invocat de către contestator, dar şi cu obiectul hotărârii Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că legea specială nu cuprinde prevederi care să acorde acestei instanţe competenţa de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central prin care se dispun măsuri referitoare la organizarea procedurilor electorale în general, cererea dedusă judecăţii în cauza pendinte nefăcând parte dintre contestaţiile prevăzute a fi soluţionate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, drept comun în materia contenciosului administrativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a cererii în discuţie revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului persoană fizică sau sediul celei juridice. În cauza pendinte, din înscrisurile ataşate dosarului rezultă că domiciliul contestatorului este în raza teritorială a municipiului Bucureşti, respectiv în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.