Judicial transfer of prosecutor to judge: Scope of CSM discretion over personnel vacancy criteria and standing of the Public Ministry to challenge administrative acts

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii. Hotărârea contestată

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/24.05.2023, A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, a solicitat numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu.

Prin Hotărârea nr. 1864 din 28 iunie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a admis cererea de numire în funcţia de judecător şi a propus Preşedintelui României eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu.

În motivarea hotărârii, secţia pentru Judecători a avut în vedere, în esenţă, criteriile prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022, situaţia posturilor vacante la Judecătoria Târgu Jiu, volumul de activitate şi circumstanţele concrete ale cererii.

2. Contestaţia formulată

Împotriva Hotărârii nr. 1864 din 28 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie, solicitând anularea hotărârii prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu şi suspendarea executării hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea contestaţiei, se arată că Hotărârea nr. 1864/28.06.2023 a secţiei pentru judecători încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022.

Conform textului indicat, la soluţionarea cererilor de numire a procurorilor în funcţia de judecător, se are în vedere: lit. a) - volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora.

Criteriile indicate de legiuitor sunt imperative şi ele trebuie examinate cumulativ astfel încât, soluţionarea cererii de transfer fără observarea vreunui criteriu sau printr-o evaluare greşită a acestuia atrage nelegalitatea hotărârii prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de procuror şi numirea în funcţia de judecător.

Din considerentele hotărârii contestate, se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, de la care provine solicitanta, este de 1260 cauze/procuror.

În ceea ce priveşte gradul de ocupare a schemei de personal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci funcţionează efectiv cu 2 procurori, dintre care 1 ocupă prin delegare funcţia de prim - procuror, solicitanta ocupând o funcţie de execuţie.

Referitor la criteriul dificultăţii ocupării posturilor la parchetul de provenienţă, se evidenţiază că cel puţin în ultimii 3 ani, gradul de ocupare a schemei de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci a fost de maximum 66,67%, ceea ce denotă că unitatea nu este atractivă pentru procurori, iar posibilitatea ocupării posturilor este iluzorie, astfel că prin eliberarea din funcţia de procuror a solicitantei, gradul de ocupare a postului devine 0%, iar posibilitatea ocupării posturilor este iluzorie.

Comparativ, la Judecătoria Târgu Jiu, unde s-a dispus numirea în funcţia de procuror, sunt prevăzute 35 posturi de judecător, dintre care 13 posturi vacante, gradul de ocupare fiind de 62%, superior gradul de ocupare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, anterior soluţionării cererii de transfer, 33,33% după admiterea cererii.

Hotărârea nr. 1864/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanţe şi parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menţionată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficienţă şi eficacitate în funcţionarea componentelor sale. Rezultatele aşteptate corelative acestui obiectiv - în ce priveşte parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal.

Or, prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum şi în funcţionarea unităţii respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracţionalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate şi într-un termen rezonabil. Mai mult, s-a menţionat faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcţionând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuaţie de personal.

Contestatorul solicită şi suspendarea executării hotărârii atacate până la pronunţarea instanţei, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

3. Apărările formulate de intimaţi

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de contestator.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul a arătat că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu justifică legitimarea sa procesuală activă.

Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispoziţiile art. 194 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dispoziţii care recunosc atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcţia de judecător se dispune cu observarea intereselor unităţii de parchet şi instanţelor judecătoreşti implicate.

Cu privire la criticile contestatorului, intimatul a arătat că din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcţia de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, însă şi cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză, hotărârea atacată nefiind emisă cu exces de putere, întrucât numirea doamnei procuror în funcţia de judecător la Judecătoria Târgul Jiu, a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Intimata A. a depus cerere de introducere în cauză şi întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de contestator.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1864 din 28.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată este neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte precizează că nu va mai analiza solicitarea contestatorului de suspendare a executării hotărârii atacate până la pronunţarea instanţei, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea a rămas fără obiect la momentul acordării cuvântului în dezbateri şi pronunţării asupra fondului contestaţiei.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 1801 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)

Art. 195 din acelaşi act normativ prevede procedura unui astfel de tip de transfer, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcţiei în condiţiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la parchetul ori instanţa la care se solicită numirea şi durata vacantării posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.

Art. 196 din acelaşi act normativ reglementează criteriile avute în vedere de secţia Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susţinut (alin. (2) şi criteriile pentru admiterea cererii de transfer (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivaţia de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi numit;

c) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.

(3) La soluţionarea cererilor, precum şi în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

Analizând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022:

"Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâre, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.

Or, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat în mod corect că justifică un interes, în accepţiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ce priveşte contestarea hotărârii menţionate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, sens în care dispoziţiile se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.

Hotărârea prin care se aprobă transferul unui procuror ca judecător nu este doar o hotărâre care vizează cariera magistratului, ci, în egală măsură, una care produce consecinţe cu privire la organizarea şi funcţionarea parchetului de la care se dispune transferul, astfel încât nu s-ar putea susţine că autoritatea căreia îi revin atribuţii prevăzute de lege cu privire la organizarea acestei activităţi, în speţă Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are calitatea procesuală activă pentru a ataca această hotărâre, acesta fiind o persoană interesată tocmai din perspectiva interesului pe care îl justifică în buna organizare a activităţii parchetelor din subordine din perspectiva bunei gestionări a resurselor umane, în temeiul atribuţiilor sale de organizare şi control.

Cu privire la criticile contestatorului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1864 din data de 28.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 194-art. 196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată, se reţine că prin Hotărârea nr. 1864/28.06.2023 a C.S.M., secţia pentru judecători s-a admis cererea de numire a procurorului A., în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu şi s-a propus Preşedintelui României emiterea unui decret în acest sens.

Intimatul a consemnat în cuprinsul hotărârii faptul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci sunt prevăzute în schemă 3 posturi de procuror, unul de conducere şi 2 de execuţie, sunt ocupate cele două posturi de execuţie, fiind vacant postul de conducere.

Este neîntemeiată susţinerea contestatorului în sensul că intimatul nu a făcut o comparaţie şi nu a verificat disponibilitatea unităţii de parchet, mai mult a ignorat situaţia de personal foarte dificilă a respectivei instituţii.

În acest sens Înalta Curte constată, din cuprinsul hotărârii contestate că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, în anul 2022, încărcătura de dosare de soluţionat/procuror a fost de 1260, comparativ cu media naţională de 1.696, încărcătura de soluţionat/schemă a fost de 900, comparativ cu media naţională de 1.203.

La Judecătoria Târgu Jiu, instanţa pentru care s-a formulat opţiunea de numire în funcţia de judecător, din cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal sunt ocupate 22 de posturi, fiind vacante 13 posturi. De asemenea, este vacantă funcţia de preşedinte al instanţei, iar 2 funcţii de preşedinţi de secţie sunt ocupate prin delegare.

La Judecătoria Târgu Jiu, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1121 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 724 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

S-a mai reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au avizat nefavorabil cererea, iar Judecătoria Târgul Jiu şi Tribunalul Gorj au avizat favorabil cererea, numirea făcându-se la Judecătoria Târgu Jiu datorită situaţiei deosebite cu care se confruntă această judecătorie.

Contestatorul susţine încălcarea prevederilor art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022, în privinţa volumului de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, criteriului dificultăţii ocupării posturilor la parchetul de provenienţă, gradului de ocupare la acest parchet şi neefectuării unei comparaţii între datele statistice de la parchet şi judecătorie.

Într-adevăr, potrivit disp. art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la soluţionarea cererilor de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător se are în vedere, alături de celelalte criterii, volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora.

Din cuprinsul hotărârii contestate, se observă că aceasta cuprinde analiza datelor comparative privind volumul de activitate al judecătoriei şi parchetului implicate în procedură, fiind evidenţiată încărcătura de dosare de soluţionat/procuror/judecător/schemă, au fost arătate numărul total al posturilor, precum şi numărul posturilor vacante.

În analizarea acestor date statistice nu există nicio prevedere legală care să oblige intimatul să respingă o astfel de cerere cum este cea formulată în prezenta cauză, în ipoteza în care gradul de ocupare a posturilor la parchete este mai mic decât gradul de ocupare a posturilor la judecătorie - la parchet 66,67% anterior numirii şi 33% după numirea doamnei A. faţă de 62% la judecătorie, potrivit calculelor făcute de contestator.

Cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 este analizată cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, fără să existe o ordine de prioritate, cu respectarea necesităţilor sistemului judiciar în ansamblul său, dar şi ţinându-se seama de interesul privat al solicitantului.

În speţă, contestatorul şi-a exprimat o temere legată de neatractivitatea unităţii de parchet de la care se cere numirea în funcţia de judecător, conchizând că ocuparea postului este iluzorie şi generează disfuncţionalităţi de funcţionare a parchetului.

Opţiunea inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate şi situaţia precară a parchetului de la care se solicită transferul constituie în mod perpetuu fine de neprimire ale cererii de transfer, nu s-ar mai regăsi însuşi scopul susţinerii unui interviu în faţa secţiei pentru judecători, în cadrul căruia se verifică aspecte precum motivaţia de a accede în profesia de judecător, activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei de judecător, existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenţei funcţionale a unităţii de parchet atâta vreme cât secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului de la care se cere transferul, chiar dacă acesta a fost unul negativ.

În ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reţine că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători şi procurori din sistemul judiciar, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea transferului de la procuror la judecător pentru ocuparea schemei instanţei la care operează transferul.

În ceea ce priveşte criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ), iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul de la procuror la judecător, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce secţia pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege şi şi-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Totodată, Înalta Curte constată că în dosar contestatorul nu a administrat nicio probă care să-i susţină teza ci, dimpotrivă, dispoziţiile legale prevăzute de art. 177 alin. (1) din Lege nr. 303/2022 conţin posibilitatea delegării procurorilor la alte parchete, atribuţie ce revine chiar Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că dreptul de apreciere al intimatului a fost exercitat în limitele prevederilor legale incidente, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 302/2022 să se dispună respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorului şi respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului.

Respinge contestaţia formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1864 din 28 iunie 2023, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.