Judicial review of CSM discretion in denying prosecutor transfer due to understaffing and public interest considerations

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecare înregistrată la data de 30 iunie 2023, sub număr unic de dosar x/2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului la emiterea unui hotărâri prin care să dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la oricare dintre unităţile următoare de Parchet de pe lângă Tribunalul: Bucureşti, Ilfov, Prahova sau Constanţa.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că a formulat multe cereri de transfer, atât din motive personale, cât şi din motive profesionale având în vedere că unităţile la care cere transferul sunt unităţi cu o cazuistică mai amplă şi mai diversificată decât Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

Consideră că are dreptul la familie, iar după 13 ani departe de familie a făcut suficiente sacrificii pentru ca interesele legitime ale Ministerului Public să fie satisfăcute.

Referitor la interesul public pe care secţia pentru Procurori l-a menţionat ca motivare în respingerea cererilor sale, menţionează că nu este vina sa, că la promovarea efectivă la parchetele neatractive nu s-a înscris nimeni.

A arătat punctual în funcţie de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, că avizul negativ de la unitatea de la care cere transferul, nu este legal, întrucât nu i s-a permis să activeze pe sectorul urmărire penală sau judiciar; volumul real al PT Caras-Severin este denaturat prin preluarea a sute de dosare cu complexitate redusă de la PJ Reşiţa (de unde se aprobă transferuri/delegări) volumul real fiind de 27 rechizitorii pe 2022; specializarea sa este complexă (urmărire penală 24 de ani inclusiv ca ofiţer SICE (evaziune fiscală, contrabandă, spălarea banilor, corupţie, trafic de migranţi, infracţiuni contra vieţii şi pe sectorul judiciar de 13 ani); vechime efectivă la unitatea de unde se solicită transferul 7 ani; vechimea efectivă ca procuror 13 ani; are disponibilitate de a activa pe orice sector; domiciliul familiei com. Snagov, jud. Ilfov, reşedinţa mea Reşiţa, jud. Caraş-Severin; distanţa între domiciliul şi locul de muncă - 550 km, deplasare cu autoturismul 8-9 ore, cu avionul 5 ore inclusiv deplasarea la aeroportul din Timişoara; situaţia familială este una critică, fiind de 13 ani departe de soţia, fiica minoră se confruntă cu probleme deosebite de navetă la şcoală (Bucureşti) şi problemele părinţilor săi.

Susţine că soluţia dată prin hotărârea secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală, netemeinică şi arbitrară faţă de motivarea în fapt.

Secţia pentru procurori a reiterat condiţiile legale pentru transfer menţionând dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, deşi la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete aceste criterii nu au o pondere prestabilită în fapt, acordând importanţă unui singur criteriu, cel al avizelor pozitive si negative eludând chiar dispoziţiile legale care acordă nu felului avizului (pozitiv sau negativ) calitatea de criteriu ci motivării acestuia, restul argumentelor si susţinerilor fiind fie simple analize comparative ale căror concluzii nu sunt în concordantă cu elementele comparate fie pure speculaţii.

De altfel din experienţa transferurilor anterioare deciziile secţiei se centrează pe consfinţirea unei practici nelegale, lipsită de transparenţă şi obiectivitate, aceea de a acorda transferuri procurorilor care sunt în prealabil delegaţi, celelalte transferuri fiind excepţia de la această unică regulă, nescrisă dar practicată de ani de zile, regulă care reiese şi din motivarea hotărâri.

Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligaţia să-t ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. (Decizia ICCJ nr. 721/13.02.20I3). În prezenta cauză nu a fost asigurat acest deziderat.

Contestatorul a expus pe larg la fiecare punct detalii pe care le-a apreciat pertinente în susţinerea cererii sale. Astfel, a precizat faptul că CSM nu a luat în calcul motivul din cuprinsul avizului, ci doar faptul că este pozitiv sau negativ, şi a menţionat în funcţie de parchet la care a solicitat transferul motivul pentru care fiecare instituţie l-a refuzat, iar volumul a fost verificat după preluarea a sute de dosare de la parchetele ierarhic inferioare, deşi factorul gradului de ocupare a schemei nu are aproape nici o relevată comparativ cu zone suprapopulate ca Bucureşti, Ilfov, Constanţa.

A susţinut că unitatea de la care a solicitat transferul este încadrată cu 25% - 37% cu 4 procurori (cu cel transferat în această etapă), dar în realitate în cadrul unităţii funcţionând alţi 3 procurori delegaţi de la PJ Timişoara, prezenţa acestora fiind asigurată chiar de secţia pentru procurori cu delegaţie din anul 2019.

În ce priveşte celelalte criterii volumul activităţii unităţii, vechimea la instanţa de la care se cere transferul, specializarea procurorului, vechimea în funcţia de procuror, vechimea în gradul aferent instanţei, disponibilitatea de a activa în orice secţie, domiciliul, starea de sănătate şi familia sa, a precizat că acestea nu au avut nici o relevanţă în aprecierea secţiei.

În mod nelegal CSM a concluzionat că transferul său ar crea o perturbare majoră în activitatea unităţii chiar în condiţiile în care secţia a aprobat în cadrul aceleiaşi sesiuni transferul unui procuror.

A apreciat că, prin crearea şi menţinerea unui sistem de transfer în care se acordă prioritate procurorilor delegaţi la transfer, în condiţiile în care delegările nu se publică şi nu există criterii obiective de selecţie, procedura nu contribuie la sporirea independenţei sistemului judiciar, ci dimpotrivă o subminează.

Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul A. având ca obiect obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul contestatorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Prin Hotărârea nr. 525 din data de 11.04.2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer formulată de contestatorul A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În cuprinsul actului administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al contestatorului, situaţia de personal şi volumul de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menţionate în avizele conducătorilor parchetelor în discuţie, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.

Astfel, ţinând cont de situaţia existentă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, în care gradul de ocupare a posturilor de execuţie era de 37,5%, secţia pentru procurori a apreciat că era necesară menţinerea unui just echilibru între interesul personal al magistratului şi interesul public, respectiv asigurarea resurselor umane pentru buna funcţionare a acestei unităţi de parchet.

Pe fondul contestaţiei, arată că legea conferă procurorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii, care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele personale şi familiale invocate de reclamant nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele parchetului de la care acesta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

De asemenea, aspectele reprezentate de volumul de activitate şi de schemele de personal ale parchetelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora. S-a avut în vedere şi faptul că unul dintre domnii procurori din cadrul Parchetului Caraş Severin s-a pensionat începând cu data de 7 iunie 2023.

Pentru a evita perturbarea gravă a activitaţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, secţia pentru procurori a apreciat că nu era oportun transferul reclamantului, fiind avută în vedere inclusiv împrejurarea că, în eventualitatea transferului efectele negative s-ar fi amplificat la această ultimă unitate, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuţie mult mai redus (doar 3 procurori pe funcţii de execuţie) şi la o creştere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror. S-a mai menţionat că de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin a fost eliberat din funcţie prin pensionare urmare Decretului Preşedintelui României nr. 802/07.06.2023 publicat în Monitorul Oficial nr. 498/07.06.2023 domnul procuror B..

Cu privire la avizele unităţilor de parchet, în mod corect secţia pentru procurori a avut în vedere avizul nefavorabil emis de toate instituţiile implicate în procedură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Acest criteriu care a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal şi motivele personale invocate în susţinerea cererii şi faptul că se află în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri.

Astfel, s-a menţionat că în a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, secţia pentru procurori a avut în vedere faptul că reclamantul A. a formulat cerere de transfer şi în prima etapă a respectivei sesiuni, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea situaţiei dificile a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, unitate de parchet cu un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

Secţia pentru procurori a constatat că în prima etapă a respectivei sesiuni s-a admis o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, astfel încât în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuţie la această unitate de parchet a crescut de la 25% la 37,5%. Totodată, s-a reţinut că în măsura în care s-ar fi admis cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin ar fi revenit la un procent de 25%.

Ca atare, arătă că în mod corect s-a apreciat că nu era oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului, având în vedere gradul redus de ocupare a schemei de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, volumul de activitate şi posibilităţile de ocupare a posturilor pe termen scurt, aceasta fiind o unitate de parchet neatractivă, care s-a confruntat în mod constant cu dificultăţi de ocupare a posturilor, precum s-a relevat în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Se menţionează că în etapa a II-a nu a fost admisă nicio cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa nefiind posturi utile pentru transfer în sensul art. 190 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 şi că, în această etapă, fiind admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Referitor la cererea de transfer admisă pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (respectiv solicitarea doamnei procuror C. prin Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 526/11.04.2023), la care a făcut trimitere contestatorul, precizează că secţia pentru procurori a avut în vedere că la această unitate de parchet era un singur post util pentru transfer în etapa a II-a, astfel încât, în mod evident nu puteau fi admise toate solicitările celor trei procurori care au optat să fie transferaţi la acest parchet. De altfel, s-a acordat preferinţă cererii doamnei procuror C. întrucât avea vechimea în funcţia de procuror şi în parchet cea mai mare (14 ani şi 9 luni, respectiv 11 ani şi 3 luni) faţă de 14 ani şi 6 luni, respectiv 8 ani şi 5 luni - domnul D. şi 12 ani şi 7 luni, respectiv 6 ani şi 7 luni - contestatorul A..

Secţia pentru procurori a avut în vedere şi motivele de ordin personal indicate prin cerere, însă a apreciat că primează interesul public, prevalând necesitatea obiectivă a unităţii de parchet, a cărei activitate ar urma să fie afectată în mod semnificativ în ipoteza în care s-ar admite transferul. Motivele personale invocate nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care provenea acesta, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesul public şi interesele private ale solicitantului.

S-a arătat că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea dispoziţiilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme.

Secţia pentru procurori nu s-a îndepărtat de la scopul legii şi nu a acţionat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de reclamant.

Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare o solicită reclamantul a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

3. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 200-201 din C. proc. civ.

În temeiul art. 201 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea contestaţiei la data de 18.01.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus, în condiţiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, însoţită de documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia, respectiv acte în circumstanţiere ataşate de contestator cererii de transfer (acte medicale, extrase privind volumul de activitate, etc.).

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar reţine că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin care s-a respins cererea de transfer a domnului A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul C.S.M. are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate argumentele contestatorului de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

S-a avut în vedere în a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, faptul că domnul procuror A. a formulat cerere de transfer şi în prima etapă a respectivei sesiuni, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea situaţiei dificile a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, unitate de parchet cu un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

De altfel, secţia pentru procurori a constatat că în prima etapă a respectivei sesiuni s-a admis o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, astfel încât în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuţie la această unitate de parchet a crescut de la 25% la 37,5%, dar, dacă s-ar admite cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuţie ar reveni la un procent de 25%.

Ca atare, nu era oportună admiterea cererii de transfer a domnului procuror, având în vedere că este o unitate de parchet neatractivă, ce se confruntă în mod constant cu dificultăţi de ocupare a posturilor, aspect ce rezultă şi din punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Raportat la criteriul avizelor, prevăzute la art. 192 lit. a) din Legea 303/2022, Înalta Curte constată că transferul domnului procuror A. a fost avizat nefavorabil de toate unităţile de parchet implicate, inclusiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la care funcţionează în acest moment.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Înalta Curte precizează că legiuitorul nu a stabilit o anumită ordine de prioritate a criteriilor de transfer, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu de către instituţia abilitată în acest sens.

Secţia pentru procurori şi-a întemeiat parţial hotărârea pe faptul că toate unităţile de parchet au dat aviz negativ, întrucât le-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, în sensul că procentul de ocupare a schemei posturilor ar scădea la 25% dacă s-ar admite cererea de transfer a domnului procuror A..

Înalta Curte constată că hotărârea emisă are o bază legală şi este fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Referitor la criticile contestatorului referitoare la transferul altor colegi se constată, că, în etapa a II-a nu a fost admisă nicio cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa neexistând posturi utile pentru transfer, fiind admisă doar o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către instituţia pârâtă în combaterea cererii de chemare în judecată rezultă că prin Hotărârea nr. 526/11.04.2023, secţia pentru procurori a admis cererea doamnei procuror C., pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, având în vedere că era un singur post, 3 cereri şi doamna procuror vechimea în funcţia de procuror şi în parchet cea mai mare (14 ani şi 9 luni, respectiv 11 ani şi 3 luni) faţă de 14 ani şi 6 luni, respectiv 8 ani şi 5 luni - domnul D. şi 12 ani şi 7 luni, respectiv 6 ani şi 7 luni - contestatorul A..

Înalta Curte a observat că fiecare cerere de transfer este analizată în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia unităţilor de parchet implicate în procedura transferului la acea dată.

Totodată, secţia pentru procurori din cadrul CSM a reţinut în mod temeinic că motivele personale invocate de către contestator şi care sunt prevăzute la lit. h), i) şi J) nu primează în faţa interesului public.

Astfel, intimatul a dat putere în cauză criteriului b), cel care vizează volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul şi situaţiei în care, prin transfer s-ar da naştere unor efecte negative la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuţie mult mai redus de doar 25% (doar 3 procurori pe funcţii de execuţie) şi la o creştere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror.

A avut un impact şi faptul că, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin a fost eliberat din funcţie prin pensionare urmare Decretului Preşedintelui României nr. 802/07.06.2023 publicat în Monitorul Oficial nr. 498/07.06.2023, domnul procuror B..

În mod corect secţia pentru procurori a reţinut avizul nefavorabil emis de toate instituţiile implicate în procedură, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal şi motivele personale invocate în susţinerea cererii şi faptul că se află în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri.

Înalta Curte observă că, situaţia nu s-a schimbat în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, în ceea ce priveşte unitatea de la care se solicită transferul. Astfel, în prima etapă a sesiuni, contestatorului - procuror A. i-a fost respinsă cererea de transfer, prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea faptului că Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin avea o situaţie dificilă şi un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

Secţia pentru procurori a constatat că, în prima etapă a sesiuni 2023 a fost admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, astfel încât, în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuţie a crescut de la 25% la 37,5% . În această situaţie, dacă s-ar admite cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin ar fi revenit la un procent de 25%. Totodată, în cuprinsul hotărârii atacate s-a menţionat şi că, în etapa a II-a a fost admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a mai arătat că, deşi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova erau disponibile două posturi, schema de ocupare a posturilor la această unitate era de 81% comparativ cu 37,5% la cea de la care dorea să plece contestatorul, astfel că nu i se putea admite cererea pentru acest aspect. În ce priveşte Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, era un post vacant ce nu putea fi ocupat prin transfer conform art. 188 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, întrucât procurorul transferat deţinea funcţie de conducere.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Prin hotărârea contestată, secţia a reţinut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamant, a expus datele statistice şi cele referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalenţă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale contestatorului.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituţional de unificare a jurisprudenţei, consacrat şi la nivelul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reaminteşte jurisprudenţa sa, potrivit căreia motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale). Iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Simpla existenţă a unor posturi vacante într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, în atribuţiile secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând şi o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 525 din 11 aprilie 2023, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.