Transfer denial upheld: prosecutor's transfer request rejected, no abuse of discretion found

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecare înregistrată la data de 30 iunie 2023, sub număr unic de dosar x/2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 290 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului la emiterea unui hotărâri prin care să dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la oricare dintre unităţile următoare de Parchet de pe lângă Tribunalul: Bucureşti, Prahova sau Constanţa.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că solicită de foarte multe ori transferul atât din motive personale, cât şi din motive profesionale având în vedere că unităţile la care cere transferul sunt unităţi cu o cazuistică mai amplă şi mai diversificată decât Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

Consideră că are dreptul la familie, iar după 13 ani departe de familie a făcut suficiente sacrificii pentru ca interesele legitime ale Ministerului Public să fie satisfăcute.

Referitor la interesul public pe care secţia pentru Procurori l-a menţionat ca motivare în respingerea cererilor sale, menţionează că nu este vina sa că la promovarea efectivă la parchetele neatractive nu s-a înscris nimeni.

A arătat punctual în funcţie de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, că aviz negativ de la unitatea de la care se cere transferul, nu este legal, întrucât nu i s-a permis să activeze pe sectorul urmărire penală sau judiciar; volumul real al PT Caras-Severin este denaturat prin preluarea a sute de dosare cu complexitate redusă de la PJ Reşiţa (de unde se aprobă transferuri/delegări) volumul real fiind de 27 rechizitorii pe 2022; specializarea sa este complexă (urmărire penală 24 de ani inclusiv ca ofiţer SICE (evaziune fiscală, contrabandă, spălarea banilor, corupţie, trafic de migranţi, infracţiuni contra vieţii şi pe sectorul judiciar de 13 ani); vechime efectivă la unitatea de unde se solicită transferul 7 ani; vechimea efectivă ca procuror 13 ani; are disponibilitate de a activa pe orice sector; domiciliul familiei com. Snagov, jud. Ilfov, reşedinţa mea Reşiţa, jud. Caraş-Severin; distanţa între domiciliul şi locul de muncă - 550 km, deplasare cu autoturismul 8-9 ore, cu avionul 5 ore inclusiv deplasarea la aeroportul din Timişoara; situaţia familială este una critică, fiind de 13 ani departe de soţia, fiica minoră se confruntă cu probleme deosebite de navetă la şcoală (Bucureşti) şi problemele părinţilor săi.

Susţine că soluţia dată prin hotărârea secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 290 pronunţată la data de 04 aprilie 2023 este nelegală, netemeinică şi arbitrară faţă de motivarea în fapt.

Secţia pentru procurori a reiterat condiţiile legale pentru transfer menţionând dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, deşi la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete aceste criterii nu au o pondere prestabilită în fapt, acordând importanţă unui singur criteriu, cel al avizelor pozitive si negative eludând chiar dispoziţiile legale care acordă nu felului avizului (pozitiv sau negativ) calitatea de criteriu ci motivării acestuia, restul argumentelor si susţinerilor fiind fie simple analize comparative ale căror concluzii nu sunt în concordantă cu elementele comparate fie pure speculaţii.

De altfel din experienţa transferurilor anterioare deciziile secţiei se centrează pe consfinţirea unei practici nelegale, lipsită de transparenţă şi obiectivitate, aceea de a acorda transferuri procurorilor care sunt în prealabil delegaţi, celelalte transferuri fiind excepţia de la această unică regulă, nescrisă dar practicată de ani de zile, regulă care reiese şi din motivarea hotărâri.

Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligaţia să-t ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. (Decizia ICCJ nr. 721/13.02.20I3). În prezenta cauză nu a fost asigurat acest deziderat

Contestatorul a expus pe larg la fiecare punct detalii pe care le-a apreciat pertinente în susţinerea cererii sale. Astfel, a precizat faptul că CSM nu a luat în calcul motivul din cuprinsul avizului, ci doar faptul că este pozitiv sau negativ, şi a menţionat în funcţie de parchet la care a solicitat transferul motivul pentru care fiecare instituţie l-a refuzat, iar volumul a fost verificat după preluarea a sute de dosare de la parchetele ierarhic inferioare, deşi factorul gradului de ocupare a schemei nu are aproape nici o relevată comparativ cu zone suprapopulate ca Bucureşti, Ilfov, Constanţa.

A susţinut că unitatea de la care a solicitat transferul este încadrată cu 25% - 37% cu 4 procurori (cu cel transferat în această etapă), dar în realitate în cadrul unităţii funcţionând alţi 3 procurori delegaţi de la PJ Timişoara, prezenţa acestora fiind asigurată chiar de secţia pentru procurori cu delegaţie din anul 2019.

În ce priveşte volumul activităţii unităţii, vechimea la instanţa de la care se cere transferul, specializarea procurorului, vechimea în funcţia de procuror, vechimea în gradul aferent instanţei, disponibilitatea de a activa în orice secţie, domiciliul, starea de sănătate şi familia sa a precizat că acestea nu au avut nici o relevanţă în aprecierea secţiei

În mod nelegal, CSM a concluzionat că transferul său ar crea o perturbare majoră în activitatea unităţii chiar în condiţiile în care secţia a aprobat în cadrul aceleiaşi sesiuni transferul unui procuror.

A apreciat că prin crearea şi menţinerea unui sistem de transfer în care se acordă prioritate procurorilor delegaţi la transfer în condiţiile în care delegările nu se publică şi nu există criterii obiective de selecţie, procedura fiind una nepublică, nu contribuie la sporirea independenţei sistemului judiciar ci dimpotrivă o subminează.

Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, a invocat netemeinicia contestaţiei, arătând că cererea formulată a fost analizată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, cu luarea în considerare a faptului că justul echilibru trebuia menţinut între interesul public - buna funcţionare a parchetelor implicate -, interesul legitim privat al solicitantului, avizele şi punctele de vedere emise de parchetele implicate în procedură.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, în mod corect secţia pentru procurori a apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantului.

În contextul în care legea conferă procurorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii, care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele personale şi familiale invocate de reclamant nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele parchetului de la care acesta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

De asemenea, aspectele reprezentate de volumul de activitate şi de schemele de personal ale parchetelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora. S-a avut în vedere şi faptul că unul dintre domnii procurori din cadrul Parchetului Caraş Severin s-a pensionat începând cu data de 7 iunie 2023.

Pentru a evita perturbarea gravă a activităţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, secţia pentru procurori a apreciat că nu era oportun transferul reclamantului, fiind avută în vedere inclusiv împrejurarea că, în eventualitatea transferului efectele negative s-ar fi amplificat la această ultimă unitate, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuţie mult mai redus (doar 3 procurori pe funcţii de execuţie) şi la o creştere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror.

Cu privire la avizele unităţilor de parchet, în mod corect secţia pentru procurori a avut în vedere avizul nefavorabil emis de toate instituţiile implicate în procedură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.

Acest criteriu care a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal şi motivele personale invocate în susţinerea cererii.

S-a mai menţionat că secţia pentru procurori a avut în vedere şi motivele de ordin personal indicate prin cerere, însă a apreciat că acestea au fost invocate cu titlu formal atâta vreme cât reclamantul a solicitat transferul la mai multe unităţi de parchet, una dintre acestea fiind situată la o distanţa mai mare de locuinţa familială decât parchetul unde îşi desfăşoară activitatea în prezent.

Mai mult, motivele personale invocate nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care provenea acesta, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesul public şi interesele private ale solicitantului.

S-a arătat că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea dispoziţiilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme.

Secţia pentru procurori nu s-a îndepărtat de la scopul legii şi nu a acţionat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de reclamant.

Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare o solicită reclamantul a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

3. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 200-201 din C. proc. civ.

În temeiul art. 201 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea contestaţiei la data de 18.01.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus, în condiţiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 290 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, însoţită de documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia, respectiv acte în circumstanţiere ataşate de contestator cererii de transfer (acte medicale, extrase privind volumul de activitate, etc.).

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 290 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 290 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin care s-a respins cererea de transfer a domnului A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul C.S.M. are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate argumentele contestatorului privind analiza efectuată de secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 290 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

S-a avut în vedere astfel că toate unităţile de parchet la care s-a solicitat transferul, analizate în ordinea de preferinţă indicată de contestator, au o medie a dosarelor de soluţionat/procuror sub cea naţională, însă sub media dosarelor aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi care ar revine fiecărui procuror dacă s-ar aproba transferul.

Raportat la criteriul existenţei avizelor motivate, prevăzute la art. 192 lit. a) din Legea 303/2022, Înalta Curte constată că transferul contestatorului a fost avizat nefavorabil de toate unităţile de parchet implicate, inclusiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin la care funcţionează în acest moment.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Înalta Curte precizează că legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu de către instituţia abilitată în acest sens.

Secţia pentru procurori şi-a întemeiat parţial hotărârea pe faptul că toate unităţile de parchet au dat aviz negativ, întrucât le-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, în sensul că procentul de ocupare a schemei posturilor ar scădea la 25% dacă s-ar admite cererea de transfer a contestatorului.

Înalta Curte constată că hotărârea emisă are o bază legală şi este fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Referitor la criticile contestatorului referitoare la transferul altor colegi se constată, că, spre deosebire de cererea sa, acele cereri au fost avizate favorabil de parchetul de la care şi la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, nu puteau fi considerate a fi similare cu cea a contestatorului, având în vedere şi că fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia unităţilor de parchet implicate în procedura transferului la acea dată.

Totodată, secţia pentru procurori din cadrul intimatei a reţinut în mod temeinic că motivele personale invocate de către contestator şi care sunt prevăzute la lit. h), i) şi J) par formale, întrucât susţinerile vizând distanţa dintre locul de muncă şi domiciliul unde locuieşte familia sa nu îi sunt favorabile, faţă de unităţile de parchet la care a solicitat să fie transferat, una dintre ele, strict geografic este mai departe decât unitatea la care profesează şi de la care doreşte să se transfere.

Înalta Curte precizează că, în principal, intimata a dat mai multă relevanţă în cauză criteriului b), cel care vizează volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul, având în vedere că interesul public primează şi că, în eventualitatea transferului s-ar da naştere unor efecte negative la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuţie mult mai redus de doar 25% (doar 3 procurori pe funcţii de execuţie) şi la o creştere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror. A avut un impact şi faptul că toate parchetele au dat un aviz negativ cererii contestatorului, fiecare instituţie motivând alegerea făcută (ex.: Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a apreciat că, prin transferul domnului procuror s-ar crea premisele unor situaţii tensionate în cadrul colectivului de magistraţi; Parchetele: Bucureşti, Ilfov, Prahova au dat aviz pozitiv procurorilor ce erau deja delegaţi la aceste unităţi).

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Prin hotărârea contestată, secţia a reţinut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamant, a expus datele statistice şi cele referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalenţă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale contestatorului.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituţional de unificare a jurisprudenţei, consacrat şi la nivelul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reaminteşte jurisprudenţa sa, potrivit căreia motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale). Iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, în atribuţiile secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând şi o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

În consecinţă, în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată privind Hotărârea nr. 290 din 4 aprilie 2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 290 din 4 aprilie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.