Status of police inspectorates as decentralized public services; scope of "material error" in extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată, la data de 22.12.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 732 din 14 octombrie 2020 emisă de Colegiul director al C.N.C.D. în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1063 din 2 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi A. şi a anulat Hotărârea nr. 732/14.10.2020 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2020 în soluţionarea petiţiei nr. 2760/13.05.2020 formulată de petentul A..

2. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 3676 pronunţată la 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne şi recurenţii-pârâţi A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 1063 din 2 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne, a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta deciziei nr. 3676 din data de 21 iunie 2022, în sensul că, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne (…)". Prezenta încheiere face parte integrantă din Decizia nr. 3676 din data de 21 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei 3676 pronunţată la 21 septembrie 2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea căii de atac, cu consecinţa anulării deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia dată asupra recursului său şi menţinerea în ceea ce priveşte recursul pârâţilor.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea dată recursului, este rezultatul unei erori materiale conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reprezentată de confuzia pe care instanţa a făcut-o între Poliţia Locală şi Poliţia Română.

Analizând topica folosită, arată că instanţa de recurs a reţinut că inspectoratele de poliţie/jandarmi judeţene sunt servicii publice deconcentrate, indicând în acest sens, art. 277 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Cod administrativ, fără a prezenta o argumentare în susţinerea acestei concluzii.

Motivarea soluţiei cu privire la recursul M.A.I. se regăseşte la pagina nr. 9 din hotărâre, în discuţie fiind ultimele trei paragrafe, confuzia instanţei vizând aspecte fundamentale ale dosarului ce au condus la concluzia greşită cu privire la calificarea structurilor teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne ca fiind servicii publice deconcentrate şi la o dezlegare a unei chestiuni de organizare a instituţiilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, general valabilă, care poate fi folosită ca precedent judiciar de către orice persoană interesată.

Arată că, în calificarea unităţilor teritoriale ale M.A.I. ca servicii deconcentrate, instanţa de recurs s-a raportat la Poliţia Locată, entitate fundamental diferită de Poliţia Română, în primul rând prin nivelul/forma de organizare, funcţionare şi subordonare. Astfel, Poliţia Locală este organizată la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale (primării), Poliţia Română şi structurile teritoriale din subordinea acesteia (inspectorate de poliţie judeţene) fac parte din autoritatea publică centrală, respectiv Ministerul Afacerilor Interne.

Lecturând cele trei paragrafe din cuprinsul deciziei civile nr. 3676/2022 a ÎCCJ, susţine că instanţa nu a oferit o interpretare propriu-zisă a dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei, ci şi-a construit motivarea pe eroarea materială reprezentată de confuzia dintre Poliţia Română si Poliţia Locală.

Conchide în sensul că diferenţa dintre aceste instituţii este de esenţa cererii de chemare în judecată, întrucât funcţionează în baza unor reguli specifice de organizare şi subordonare, iar instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile legale în mod eronat, fără a face deosebire între cele două.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care în principal invocă, excepţia lipsei de interes şi în subsidiar, solicită respingerea căii de atac ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Referitor la excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei în anulare, Înalta Curte va avea în vedere următoarele aspecte:

Intimatul A. a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei în anulare formulată de Ministerul Afacerilor Interne în raport de soluţia de respingere a cererii de recurs, dispusă prin decizia nr. 3676 pronunţată la 21 iunie 2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, prin care s-a menţinut sentinţa favorabilă Ministerului.

Înalta Curte reţine că interesul formulării căii extraordinare de atac derivă din soluţia pronunţată de instanţa de recurs, în sensul că atâta timp cât a pierdut procesul, contestatorul are interes de a exercita calea de atac menţionată, folosul practic constituindu-l chiar câştigarea procesului şi în ceea ce priveşte menţinerea considerentelor prin care ar fi fost calificate greşit inspectoratele de poliţie/jandarmi judeţene ca fiind servicii publice deconcentrate conform art. 277 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 şi s-a făcut confuzie între Poliţia Locală şi Poliţia Română.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimat.

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noţiunea de "eroare materială" a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeală de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii. Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, aşadar greşeala instanţei trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, ce are legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

În jurisprudenţă, cu titlu exemplificativ, au fost considerate greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea greşită a unui recurs ca tardiv formulat în condiţiile în care la dosar exista dovada expedierii acestuia în termenul legal, ori anularea acestuia ca netimbrat, în situaţia în care la dosar exista chitanţa ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a fost într-o eroare materială atunci când a respins recursul său şi a menţinut în cuprinsul motivării "calificarea inspectoratelor de poliţie/jandarmi judeţene că fiind servicii publice deconcentrate"şi a făcut "confuzie între Poliţia Română si Poliţia Locală, deşi diferenţa dintre aceste instituţii este de esenţa cererii de chemare în judecată, întrucât funcţionează în baza unor reguli specifice de organizare şi subordonare, iar instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile legale în mod eronat, fără a face deosebire între cele două".

Faţă de critica contestatorului, se constată că "greşeala materială" vizează aspecte formale ale judecăţii procesului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

În cadrul contestaţiei în anulare, instituţia contestatoare nu a indicat care sunt greşelile de fapt în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a referit numai la eventuale greşeli de judecată, criticând decizia sub pretextul comiterii unei erori materiale determinate de o calificare greşită a inspectoratelor de poliţie/jandarmi judeţene ca fiind servicii publice şi o aparentă confuzie între Poliţia Română si Poliţia Locală.

Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, pe perioada stării de urgenţă instituită prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 (ulterior 240/2020) au fost restrânse o serie de drepturi, printre care şi libera circulaţie a persoanelor, măsurile concrete, cu aplicabilitate generală, fiind stabilite de către ministrul afacerilor interne, prin ordonanţă militară. În acest context, s-a precizat în sensul art. 277 alin. (1) din Ordonanţă de urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ că, în perioada pandemiei inspectoratele de poliţie judeţene, instituţia prefectului, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă "sunt autorităţi care funcţionează ca servicii publice deconcentrate" adică pot avea în subordinea lor structuri de specialitate în unităţile administrativ-teritoriale.

Instanţa de recurs a stabilit şi că, în perioada situaţiei de urgenţă, poliţia locală s-a subordonat operaţional Ministerului Afacerilor Interne şi nu a mai fost obligată să folosească limba minorităţilor naţionale majoritare din zona în care opera (cu prevedea art. 94 din Codul Administrativ).

Susţinerea vizând faptul că, din lecturarea celor "trei paragrafe din cuprinsul deciziei civile nr. 3676/2022 a ÎCCJ, instanţa nu a oferit o interpretare propriu-zisă a dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei, ci şi-a construit motivarea pe eroarea materială reprezentată de confuzia dintre Poliţia Română si Poliţia Locală." nu poate fi analizată, întrucât nu priveşte o eroare materială, ci, cel mult o eroare de judecată vizând modul de interpretare a prevederilor legale incidente, respectiv Legea nr. 155/2010, Legea nr. 2018/2002 H.G. nr. 416/2017, O.U.G. nr. 57/2019, Decretul nr. 195/2020, Decretul nr. 240/2020.

Or, din modalitatea de motivare a căii extraordinare de atac, contestatorul nu doreşte altceva decât o repunere în discuţie şi o nouă analiză judiciară a motivelor formulate în cadrul cererii de recurs asupra cărora instanţa de recurs s-a aplecat, contestatorul încercând să separe considerentele (avute în vedere asupra tuturor recursurilor soluţionate prin decizia ICCJ nr. 3676/2022, ele fiind verificate în mod unitar, chiar dacă părţilor li s-a răspuns separat), pentru a da aparenţa unei erori materiale.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Ca urmare nu poate fi reţinută o eroare materială, în sensul legii, care ar putea conduce la admiterea contestaţiei în anulare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes.

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 3676 pronunţate la 21 iunie 2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.