Nullity of extraordinary appeal due to unpaid stamp duty and missing signature

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei în anulare faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 octombrie 2010, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, să se dispună repunerea în plată a drepturilor băneşti cuvenite şi prescrise în mod abuziv şi fără temei legal după cum urmează: actualizarea pensiei la nivelul de astăzi 800 RON, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro/lună, pentru întreaga perioada, echivalent în RON la cursul zilei, cu titlu de daune morale şi obligarea pârâtei să pună reclamantul în drepturile cuvenite; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 68 din 12 februarie 2021, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, în favoarea secţiei I civilă - complet de asigurări sociale a Tribunalului Sibiu.

Împotriva sentinţei civile nr. 68 din 12 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a formulat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020/a1.

Prin decizia civilă nr. 641 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 68 din 12 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 641 din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul aceleaşi instanţe, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 987 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 641 din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 987 pronunţate la 20 octombrie 2021 de Curtea de Apel Alba Iulia recurentul-reclamant A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 decembrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 4095 pronunţată la 21 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 987 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 4095 pronunţată la 21 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a promovat contestaţie în anulare contestatorul A..

Ulterior, contestatorul a precizat că înţelege să promoveze recurs în casare.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi a nulităţii contestaţiei în anulare şi a solicitat constatarea nulităţii căii extraordinare de atac de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând excepţia netimbrării căii de atac promovate de către A. asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru promovarea contestaţiei în anulare se datorează taxa de 100 RON.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia contestatorului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 26 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Contestatorul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum rezultă din dosar, acesta nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Trebuie precizat că, în cauză, chiar dacă ar fi denumit calea de atac, ca fiind recurs, contestatorul A. avea obligaţia ca, la momentul depunerii căii extraordinare de atac să achite taxa judiciară de timbru conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte constată că este incidentă excepţia nulităţii căii de atac formulate de A., întrucât nu depus cererea în original şi nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic.

În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine că prin rezoluţia din 26 octombrie 2022, contestatorului i-a fost pus în vedere obligaţia de a semna în original calea de atac (denumită contestaţie/recurs extraordinar/recurs în casare), măsură ce i-a fost comunicată prin adresa din data de 7 noiembrie 2023, potrivit dovezii de comunicare electronică din data de 11.12.2023 .

În aceste condiţii, Curtea constată incidente prevederile art. 196 şi art. 148 C. proc. civ., cu consecinţa nulităţii cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerinţă esenţială pentru valabilitatea acesteia.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părţi, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Importanţa semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat şi că exprimă manifestarea de voinţă a acesteia cu privire la conţinutul actului.

Aşadar, pentru a răspunde acestei finalităţi, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

C. proc. civ. permite trimiterea acţiunii sau căii de atac prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă şi pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanţă în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular.

Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reţine că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 şi care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

Prin urmare, sancţiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulităţii căii de atac.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va constată nulitatea căii de atac formulată de A. împotriva deciziei nr. 4095 din 21 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează calea de atac formulată de A. împotriva deciziei nr. 4095 din 21 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.