Tax Amnesty Extinguishes Obligations But Not Administrative Acts: Mootness vs. Loss of Interest in Fiscal Disputes

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare înregistrată la data de 03.12.2020 sub nr. x/2020 adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată, transferat la data de 01.01.2022 la secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu număr versiune nr. 546/36/2020*, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - DIRECŢIA GENERALA DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 120/28.05.2020 de soluţionare a contestaţiei fiscale;

- anularea Deciziei de impunere x/26.11.2019;

- anularea Raportului de inspecţie fiscală x/26.11.2019;

- anularea Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea atacată cu recurs.

Prin sentinţa civilă nr. 222 pronunţată la 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată în materia contencios administrativ şi fiscal de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F - DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 12.950 RON reprezentând onorariu avocat şi onorariu expertiză judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 222 pronunţate la 15 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs A.N.A.F - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca lipsită de interes şi exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta A.N.A.F - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a susţinut că hotararea prin care s-a respins ca rămasa fără obiect acţiunea, a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. I din Legea nr. 72/2022 din 30 martie 2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative.

In speţă, constatând anulate obligaţiile fiscale stabilite prin actele administrative fiscale contestate în cauza, Curtea a retinut ca cererea a rămas fără obiect întrucât efectele legale pe care legea le recunoaşte acestor acte nu mai subzista, ca urmare a emiterii deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale stabilite şi a obligat paratele la plata sumei de 12.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamanta. Deşi s-a reţinut ca nu au fost desfiinţate actele administrative fiscale contestate în cauză, precum si ca efectele lor nu mai subzista urmare a anularii obligaţiilor fiscale stabilite prin acestea, in temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2022, s-a concluzionat eronat ca anularea obligatiilor fiscale prin dispozitiile art. 1 din Legea nr. 72/2022 reprezinta o recunoastere a pretentiilor deduse iudecatii.

În ceea ce priveşte soluţia de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 12.950 RON, reprezentând onorariu avocat si onorariu expertiza judiciara, susţine că hotărârea pronunţată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) şi art. 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. (răspunderea civilă delictuală) prin raportare la dispozitiile art. 453 din C. proc. civ.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a menţionat prin motivele de recurs că nelegalitatea sentinţei civile nr. 222/15.11.2022 rezulta din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, disp. art. 32 - 40 C. proc. civ. raportat la Legea 207/2015 (actul administrativ fiscal şi efectele acestuia şi art. 268 - contestarea actului administrativ fiscal) şi incidenta Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative.

Astfel, a precizat că, în baza Legii nr. 72/2022, acţiunea nu este rămasa fără obiect ca efect al intervenirii amnistiei fiscale a obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/26.11.2019 si Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020, întrucât actul normativ (Lg. 72/2022) anulează doar obligaţiile fiscale şi nu anulează actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligatiile de plata şi contestate în cauza.

Legiuitorul, prin amnistierea fiscala instituita de dispoziţiile Legii nr. 72/2022 nu a considerat ca sunt nelegal emise actele administrative, ci doar a venit cu o facilitate fiscala în sensul ca a scutit contribuabilul de la plata obligatiilor fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale, anulând astfel doar efectul actului administrativ fiscal (plata) nu şi actul administrativ fiscal.

Prin Decizia nr: 24030/29.09.2022 de anulare a obligatiilor fiscale în temeiul art. I din Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi modificarea unor acte normative, au fost anulate doar obligatiile fiscale, actele administrative prin care au fost stabilite obligatiile fiscale au rămas în fiinta, doar efectul acestora a fost anulat de legea amnistiei. Astfel nu se poate retine nicio vătămare a contribuabilului şi nu mai sunt îndeplinite condiţiile art. 8 alin. (1) din L 554/2004.

Legea nr. 72/2022 nu conferă un caracter nelegal al actelor administrative prin care au fost stabilite obligatii fiscale.

In aceasta situaţie apare lipsa de interes iar sancţiunea este respingerea cererii ca fiind lipsita de interes, neputând fi respinsa cererea de chemare in judecata ca "rămasa fără obiect", fiind evident ca la momentul sesizării instanţei de fond erau îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile - inclusiv interesul care trebuie sa subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci si pe tot parcursul soluţionării cauzei.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, nu se poate retine culpa procesuala a organului fiscal, deoarece nu organul fiscal a anulat obligaţiile fiscale din diferite motive, ci legiuitorul a venit cu o facilitate fiscala prin anularea creanţelor fiscale, dar totodată legiuitorul nu a stabilit nelegalitatea actelor administrative prin care au fost stabilite creanţele fiscale anulate/amnistiate.

Prin urmare soluţia corecta ar fi fost respingerea acţiunii ca fiind lipsita de interes, cu înlăturarea culpei procesuale a organului fiscal cu privire la emiterea actelor administrativ fiscale şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.950 RON.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra următoarelor acte fiscale: Decizia nr. 120/28.05.2020 de soluţionare a contestaţiei fiscale, Decizia de impunere x/26.11.2019, Raportul de inspecţie fiscală x/26.11.2019 şi Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020 .

Instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect întrucât efectele legale pe care legea le recunoaşte deciziei de impunere inclusiv actelor cu caracter premergător nu mai subzistă ca urmare a emiterii deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale stabilite urmare amnistiei fiscale stabilite prin Legea nr. 72/2022.

Având în vedere că ambii pârâţi, prin cererile de recurs au formulat, în esenţă, critici cu privire la faptul că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, în ceea ce priveşte modul de interpretare şi efectele amnistiei fiscale stabilite prin Legea nr. 72/2022, cât şi cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligaţi, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, urmează să le examineze împreună şi să le răspundă prin argumente comune raportat la finalitatea lor concretă.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente cauzei, respectiv Legea nr. 72/2022, admiţând excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.

Dispoziţiile art. I din Legea nr. 72/2022 anulează doar efectul actelor administrativ fiscale atacate, dar acestea au rămas în fiinţă, dat fiind faptul că dispoziţiile menţionate prevăd anularea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi/sau accesorii, fără a face referire la actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite aceste obligaţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A.N.A.F - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 222 pronunţate la 15 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.