Jurisdictional competence for administrative damages claims against public authorities: precedence of Law No. 554/2004 over military pension legislation despite unconstitutionality exception

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 23.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505 şi Guvernul României a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale prin neactualizarea şi neindexarea pensiei de serviciu prin măsura reglementată de O.U.G. nr. 59/2017 şi, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

• obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a MAN să restituie sumele reţinute din pensia militară rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 şi raportat la prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

• obligarea Guvernului României să asigure fondurile necesare pentru restituirea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a sumelor menţionate anterior, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 6181 din 19 mai 2023 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevăd că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Prin sentinţa civilă nr. 6702 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prezentul litigiu tinde la modificarea cuantumului pensiei militare de stat a reclamantului prin înlăturarea plafonării la nivelul soldei lunare nete, astfel că are natura unui litigiu de asigurări sociale, cauza juridică fiind lezarea/vătămarea reclamantului în drepturile sale. A reţinut că temeiul juridic al acţiunii este Legea contenciosului administrativ (art. 1 alin. (1), alin. (7) şi art. 9 alin. (1), iar faţă de faptul că Guvernul României este o autoritate publică centrală, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege a admis excepţia de necompetenţă materială.

Prin sentinţa civilă nr. 373 din 6 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, deoarece aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

Astfel, în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 intră numai raporturile de drept administrativ, născute din aplicarea ordonanţei de guvern a cărei neconstituţionalitate se invocă, raporturi juridice care sunt, totodată, supuse unui regim de drept public. Or, din examinarea motivării în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, Curtea a observat că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ născut între acesta şi fiecare dintre cei doi pârâţi, ci un raport ce ţine exclusiv de domeniul pensiilor militare, însoţit de o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Finalitatea cererii reclamantului este restituirea diferenţelor băneşti din drepturile de pensie ce i s-ar cuveni în temeiul art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în forma nemodificată prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, iar simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă aplicabilă în cauză nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 excepţiile de neconstituţionalitate a actelor normative, inclusiv ordonanţe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante, indiferent de natura litigiului, astfel că acest mijloc de apărare nu este unul specific litigiilor de contencios administrativ.

Curtea a mai avut în vedere, de asemenea, şi cadrul procesual definit de către reclamant, care doreşte să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanţei de urgenţă pretins neconstituţionale, ci şi cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului, pârâtă de la care reclamantul pretinde toate sumele de bani, inclusiv daunele-interese şi daunele morale, dar şi emiterea actului de actualizare a soldei.

Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că litigiul aparţine în totalitate sferei de competenţă material-funcţională a jurisdicţiei asigurărilor sociale organizate la nivelul Tribunalului Bucureşti, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată exclusiv ca un mijloc de apărare în susţinerea capetelor de cerere promovate în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, iar nu ca fundament juridic al unor despăgubiri solicitate de la Guvernul României prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505 şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.