Territorial jurisdiction for road mass limit contraventions under O.G. 43/1997 resolved by alternative venue under O.G. 2/2001

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ sub nr. de dosar x/2023, având ca obiect plângere contravenţională, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal şi, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria x nr. x/06.06.2023, petenta a fost sancţionată contravenţional, conform art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 republicată, pentru depăşirea masei totale maxime admise pentru categoria de drum.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1154 din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Târgu Neamţ s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de intimată prin întâmpinare, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, forma în vigoare la introducerii cererii de chemare în judecată (28.06.2023), care prevedea în materie contravenţională o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

Prin sentinţa civilă nr. 1024 din 13 martie 2024 a Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect plângerea contravenţională în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că petenta a fost sancţionată contravenţional în temeiul prevederilor O.G. nr. 43/1997 şi nu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 195/2002. Analizând dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a constatat că acest act normativ nu prevede reguli derogatorii în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de judecată, făcând trimitere, conform art. 62, la O.G. nr. 2/2001.

În această situaţie, devin aplicabile normele dreptului comun, anume art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care la data introducerii cererii de chemare în judecată - 28.06.2023, prevedea că plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.

În cauza dedusă judecăţii, petenta cu sediul în judeţul Neamţ a înţeles să se adreseze instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul, aspect în raport de care, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Târgu Neamţ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, constată următoarele:

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria x nr. x/06.06.2023 prin care petenta a fost sancţionată contravenţional pentru depăşirea masei totale maxime admise pentru categoria de drum, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Conform art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise în circulaţie prevăzute în anexele nr. 2 şi 3."

Potrivit art. 61 alin. (1) lit. b):

"Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţionează după cum urmează: încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancţiunile contravenţionale pentru depăşirea maselor şi/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcţie de gravitatea contravenţiei, în contravenţii minore, grave şi foarte grave."

Totodată, art. 62 stabileşte că:

"Prevederile art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."

În raport cu fapta contravenţională sancţionată, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi nu cele ale O.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cum în mod eronat a reţinut Judecătoria Târgu Neamţ.

În ceea ce priveşte competenţa instanţelor de judecată O.G. nr. 43/1997 nu prevede reguli derogatorii, însă face trimitere în art. 62 la normele dreptului comun, respectiv la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravenţiilor prevăzute de O.G. nr. 43/1997 sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării acţiunii (28.06.2023), potrivit cărora "Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul."

Legiuitorul a instituit o competenţă teritorială alternativă astfel că petenta-contravenientă are alegerea între două instanţe deopotrivă competente. Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.

În speţă, este necontestat aspectul că petenta S.C. A. S.R.L. are sediul în comuna Pipirig, Judeţul Neamţ.

Or, petenta a înţeles să se adreseze instanţei de la sediul său, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Neamţ, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al petentei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.