Jurisdictional conflict resolved in favor of labor and social insurance court for recovery of parliamentary age-limit allowance

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României prin Secretariatul General al Senatului României, obligarea acestuia la restituirea indemnizaţiei neîncasate în perioada februarie 2021 - iunie 2022.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4690 din 18.09.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că ordinele de acordare/încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statului deputaţilor şi al senatorilor - emise de Secretarul general al Senatului, au natura unor acte administrative cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

A mai reţinut că din dispoziţiile art. 152, 153 şi 154 ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de asigurări sociale, se desprind categoriile de pricini ce aparţin jurisdicţiei asigurărilor sociale, din care, însă, nu face parte litigiul pendinte. Indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor nu este identică cu vreo pensie sau un alt drept de natura asigurărilor sociale, reglementate de Legea nr. 263/2010 sau de alte dispoziţii legale în acest sens. Indemnizaţiile pentru limită de vârstă ale parlamentarilor sunt gestionate de Parlament, iar Casa Naţională de Pensii Publice sau Casele teritoriale de Pensii nu stabilesc şi nu achită indemnizaţiile pentru limită de vârstă ale parlamentarilor, aşa cum sunt reglementate prin Legea nr. 96/2006.

Or, potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile care nu sunt îndreptate împotriva CNPP sau caselor teritoriale de pensii şi care privesc indemnizaţii prevăzute de legi cu caracter special, care nu sunt gestionate de CNPP sau casele teritoriale de Pensii, nu intră în jurisdicţia asigurărilor sociale. Actele juridice care produc efecte pe planul acordării/încetării indemnizaţiilor în discuţie sunt reprezentate de Ordinele emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului.

Astfel, a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi, având în vedere că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de o autoritate publică centrală, a constatat că este competentă material să soluţioneze cauza Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei, a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă recunoscută deputaţilor şi senatorilor prin art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 este legată de îndeplinirea de către aceştia a condiţiilor vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, conform Legii nr. 263/2010 şi se acordă numai de la data la care li se acordă şi drepturile de pensie pentru limită de vârstă, fiind asimilată drepturilor de asigurări sociale.

Având în vedere şi excluderea persoanelor alese în funcţie de demnitate publică din categoria funcţionarilor publici, conform art. 382 lit. e) din Codul administrativ, precum şi inexistenţa vreunei trimiteri a normei speciale din Legea nr. 96/2006 la legea contenciosului administrativ, ca normă de drept comun, a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, fiind încadrată în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată vizează restituirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, neîncasate în perioada februarie 2021 - iunie 2022, ca urmare a emiterii Ordinului nr. 273/02.03.2021 emis de Parlamentul României - Senat prin care s-a dispus încetarea plăţii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Calitatea emitentului ordinului prin care a fost revocată plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: 1) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.