Competence for pension recalculation claims: Labor vs. Administrative jurisdiction under Law 223/2015 despite unconstitutionality exception

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 26.01.2024, secţia I civilă - Litigii de Muncă, în dosarul nr. x/2023 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei potrivit art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015 la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanţilor rezultate la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 30.06.2018, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, recalculare rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstitutională în tot ansamblul ei, precum şi O.U.G. nr. 114/2018, fiind succesivă;

- obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamanţilor, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care să se adauge majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificata prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevazute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent;

- obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziilor de pensie calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unor noi decizii din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii şi până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei.

În susţinerea acţiunii reclamanţii au invocat exceptia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la încălcarea obligaţiei imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă şi ale Legii nr. 73/1993 privind atribuţiile Consiliului Legislativ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1297/PI/09.11.2023, Tribunalul Timiş -complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a apreciat că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că este competentă a soluţiona cauza instanţa de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 20 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara.

S-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, litigii de muncă.

S-a constatat că între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă, litigii de muncă s-a ivit un conflict negativ de competenţă.

În baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel curtea de apel a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii vizează dreptul la pensie al reclamanţilor, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, iar nu un raport juridic de drept administrativ, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat.

În ceea ce priveşte împrejurarea că reclamanţii au înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, s-a reţinut că aceasta nu atrage compentenţa instanţei de contencios administrativ.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, secţia I civilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea formulată de reclamanţi s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă şi calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii şi până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei.

Înalta Curte constată că reclamanţii au învestit instanţa de litigii de muncă şi asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestaţii sociale, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanţei competente, prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, în conformitate cu care:

"Art. 100 Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Art. 101 Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. Art. 102 Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Art. 103 Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

Reţine Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acţiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reţinute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamanţii solicită să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanţei Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne.

De asemenea, doar împrejurarea că reclamanţii au înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepţie de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanţe de judecată.

Dând astfel eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Timiş.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă (cauză de asigurări sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă (cauză de asigurări sociale).

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.