Expropriation compensation dispute: exclusive civil court competence under Law No. 255/2010 overriding administrative jurisdiction for compensation challenges
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Ilfov Tribunal, Civil Section, ordering that the case be decided by this ordinary civil court rather than an administrative one. The dispute arose from a claim by a private academic institution to annul government decisions and, specifically, to challenge the compensation amount awarded for the expropriation of its land as part of a national highway project; the Tribunal initially referred the case to the Court of Appeal as administrative litigation, which then declined jurisdiction, citing the specific nature of the complaint. The decisive legal basis was the application of Articles 22 and 23 of Law No. 255/2010, which constitute a special norm (*lex specialis derogat generali*) granting exclusive competence to ordinary civil courts for disputes solely concerning the quantification of expropriation compensation, thereby overriding the general rules of administrative jurisdiction that would otherwise apply to challenges of government acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 255/2010, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 402 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Expropriation compensation dispute: exclusive civil court competence under Law No. 255/2010 overriding administrative jurisdiction for compensation challenges: The dispute arose from a claim by a private academic institution to annul government decisions and, specifically, to challenge the compensation amount awarded for the expropriation of its land as part of a national highway project; the Tribunal initially referred the case to the Court of Appeal as administrative litigation, which then declined jurisdiction, citing the specific nature of the complaint. The decisive legal basis was the application of Articles 22 and 23 of Law No. 255/2010, which constitute a special norm (*lex specialis derogat generali*) granting exclusive competence to ordinary civil courts for disputes solely concerning the quantification of expropriation compensation, thereby overriding the general rules of administrative jurisdiction that would otherwise apply to challenges of government acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2022, în data de 21.07.2022, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Statul Roman - prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând anularea Hotărârii nr. 41/18.04.2022, Hotărârii nr. 37/202 2 şi a Deciziei de expropriere CNAIR nr. 873/10.05.2021, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor în suma de 137.274,24 RON, stabilit la poziţia 481 in cadrul Anexei nr. 2 la Hotărârea nr. 37/2021 şi stabilirea cuantumului reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate prin Hotărârea nr. 37/2021 si Decizia de Expropriere CNAIR nr. 873/10.05.2021 la suma de 2.194.496,20 RON cu obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii actului de expropriere, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlu de despăgubire de către instanţă.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin încheierea din data de 20.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea H.G. nr. 37/2021 şi a deciziei de expropriere formându-se un dosar distinct având ca obiect doar anularea H.G. nr. 37/2021, sub nr. x/2023.
Prin încheierea din data de 15.05.2023, din dosarul nr. x/2023, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea unui complet de judecată specializat în materia contenciosului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1922/06.03.2023, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, printr-un complet specializat în materia contenciosului administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A reţinut tribunalul că, având în vedere că litigiul priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - H.G. nr. 37/2021, apreciat de reclamantă drept un act generator al vătămării drepturilor sale de proprietar, este competentă curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 128/01.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta Academia Română, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Roman - prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Ilfov şi, în consecinţă, a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
S-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 255/2010, în condiţiile in care cererea de chemare în judecată nu conţine nicio critică de nelegalitate a H.G. nr. 37/2021, vizând doar cuantumul despăgubirilor.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Ilfov, secţia civilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamanta Academia Română a contestat cuantumul despăgubirilor ce au fost stabilite spre a-i fi achitate în cadrul procedurii de expropriere a imobilului menţionat la poziţia 481 din cadrul Anexei nr. 2 la H.G. nr. 37/2021 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti", sector Centura Nord km 0 + 000 - km 52 + 770, pe raza localităţilor Săbăreni din judeţul Giurgiu, Dragomireşti-Vale, Buftea, Mogoşoaia, Baloteşti, Tunari, Dascălu, Ştefăneştii de Jos, Găneasa, Pantelimon şi Cernica din judeţul Ilfov.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 22 şi 23 din Legea nr. 255/2010 potrivit cărora:
"Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate."
"Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun."
Înalta Curte constată că prin Legea nr. 255/2010 s-a instituit o competenţă materială exclusivă, stabilind că revine instanţelor de drept comun, civile, competenţa de a soluţiona contestaţiile formulate de proprietar împotriva modului de stabilire a despăgubirii aferente imobilului expropriat.
Se reţine că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele generale în materie de competenţă, stabilindu-se că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparţine altor instanţe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ (dat fiind caracterul de act administrativ al H.G. nr. 37/2021), respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepţie, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).
Întrucât prevederile art. 22 şi 23 din Legea nr. 255/2010 au caracter de normă specială în materie de competenţă, acestea beneficiază de preeminenţă în aplicare, în raport de dispoziţiile legii contenciosului administrativ, respectiv ale art. 10, care stabilesc competenţa după rangul autorităţii emitente a H.G. nr. 37/2021.
Verificând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanta nu a formulat vreo critică de nelegalitate a H.G. nr. 37/2021 din perspectiva nerespectării principiului ierarhiei actelor normative, sau a exercitării limitelor de apreciere cu încălcarea competenţei, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, adoptarea dispoziţiei de expropriere cu exces de putere fiind criticată doar în raport de neacordarea unei drepte şi prealabile despăgubiri (pct. 43 din acţiune), vizând exclusiv contravaloarea vădit derizorie a despăgubirilor acordate în raport de valoarea reală de piaţă a terenurilor expropriate aflate în proprietatea reclamantei.
Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a Legii nr. 255/2010, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul, secţia civilă.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infractructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.