Funding contract rescission rejected: herbal plantation success on 79% makes restitution disproportionate

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Comuna Râu Alb, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate intervenţia rezilierii unilaterale a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 645/N/20.10.2011 încheiat cu pârâta şi să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.205.295,96 RON, ce va fi reactualizată conform legislaţiei fiscale aplicabile creanţelor bugetare până la data recuperării efective.

La termenul de judecată din data de 26.03.2019, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. A. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 368 din 29 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a respins acţiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA RÂU ALB şi S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nemotivarea respectiv interpretarea şi aplicarea normelor de drept material de către prima instanţă care prin sentinţa recurată a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de recurenta-reclamantă.

Prin acţiune s-a solicitat constatarea judecătorească a rezilierii contractului de finanţare nerambursabilă nr. x din 20 octombrie 2011 şi obligarea pârâtei intimate UAT Comuna Râu Alb la plata sumei de 1.205.295,96 RON, ca efect al rezilierii pentru motivele de culpă invocate în acţiune.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. h) C. proc. civ. în sensul obligaţiei de a motiva prin considerente proprii soluţia dispusă. Se susţine că prima instanţă nu şi-a motivat sentinţa pronunţată în acord cu dispoziţiile art. 425 lit. l) C. proc. civ. fiind preluate argumentele din întâmpinare.

Se apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din CEDO invocându-se jurisprudenţa CEDO.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor contractului de finanţare, care reprezintă legea părţilor sub aspectul cazurilor de culpă arătate în care s-a încadrat pârâta-intimată UAT Comuna Râu Alb în calitate de beneficiar.

Se susţine că prima instanţă nu a analizat cazurile de culpă invocate în raport de situaţia de fapt şi de actele prezentat şi nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 8.3 din contractul de finanţare, beneficiarul aflat în culpă având obligaţia restituirii sumei primite cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar, intimata UAT Râu Alb a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţiei nulităţii şi admiterea recursului.

La dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia lipsei de interes a acţiunii şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes a acţiunii şi pe fond admiterea recursului şi rejudecarea în sensul solicitat.

Curtea asupra excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii urmează a fi apreciată ca nefondată pentru următoarele motive.

Excepţia lipsei de interes a acţiunii a fost invocată intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. plecând de la premisa că reclamanta nu justifică un interes actual în sensul art. 33 C. proc. civ. deoarece aceasta nu a uzat de dispoziţiile art. 7 alin. 3 şi 8(2) din contractul de finanţare pentru a se notifica rezilierea contractului de finanţare pentru cazurile de culpă prevăzute de art. 7 alin. 2 din contract. Cazurile de culpă au fost indicate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Conform art. 7 alin. (2) din Contract, constituie cazuri de culpa fapta beneficiarului de a face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract, cea de a furniza rapoarte care nu reprezintă realitatea, precum şi aceea de a comite nereguli de ordin financiar. Toate aceste cazuri de culpă au fost invocate de recurentă şi în susţinerea pretenţiilor din cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Contract, pentru producerea efectelor rezilierii AFM va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă şi are dreptul să sisteze definitiv finanţarea şi să rezilieze unilateral contractul, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar.

Curtea va respinge excepţia lipsei de interes având în vedere dispoziţiile art. 1550 C. civ. care reprezintă regula în materia rezilierii, în sensul că rezilierea este dispusă de instanţă la cererea părţilor.

Faptul că recurenta-reclamantă nu a uzat de dispoziţiileart. 7 alin. 3 din contract în sensul notificării rezilierii nu determină o lipsă de interes a acţiunii, în sensul invocat de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare.

Aceasta deoarece prin investirea instanţei pentru a se constata pe cale judecătorească rezilierea contractului de finanţare pentru cazurile de culpă invocate, recurenta-reclamantă a înţeles să renunţe implicit la notificarea de reziliere unilaterală prin care să se obţină acelaşi scop respectiv rezilierea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului respectiv restituirea întregii sume primite cu titlu de finanţare.

Curtea urmează a respinge ca nefondată excepţia lipsei de interes a acţiunii în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 7 alin. 3 din contract urmând a analiza legalitatea sentinţei atacate, în raport de motivele de casare invocate.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză nefiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în ceea ce priveşte motivarea sentinţei recurate.

Prima instanţă şi-a motivat în fapt şi în drept soluţia de respingere a acţiunii prin care se solicită constatarea rezilierii contractului de finanţare, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Motivarea primei instanţe cuprinse argumente proprii prin care au fost înlăturate motivat susţinerile din acţiune şi însuşite apărările din întâmpinările formulate, în raport de ansamblul probelor administrate faţă de cazurile de culpă invocate prin cererea de chemare în judecată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilorart. 7 alin. 2 din contractul de finanţare.

În mod corect prima instanţă a analizat cele două cazuri de culpă ale beneficiarului finanţării invocată de recurenta-reclamantă prin acţiunea prin care se solicită constatarea judecătorească a rezilierii conform art. 8 alin. 2 din contract.

Prima instanţă a analizat cazurile de culpă invocate prin cererea de chemare în judecată respectiv efectuarea de declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizarea de rapoarte care nu prezintă realitatea, nerespectarea de către beneficiar a obligaţiilor asumate prin contract.

Pe situaţia de fapt, instanţa de fond arată faptul ca recurenta nu a menţionat în cererea de chemare în judecata constatarea ca beneficiarul nu a prezentat la finanţare situaţia exacta din teren menţionată în nota AFM către Comitetul Director, astfel încât acesta nu s-a putut pronunţa pe un lucru ce nu s-a solicitat

De asemenea, Administraţia Fondului de Mediu a prezentat situaţia cererilor de tragere si corespondenta efectuata, fără a menţiona, prin raportare la graficul de finanţare şi la capitolele de cheltuieli eligibile, ce lucrări nu au fost efectuate.

În mod corect prima instanţă a analizat, pe situaţia de fapt privind încheierea şi derularea contractului de finanţare îndeplinirea condiţiilor privind existenţa culpei beneficiarului finanţării şi a constatat motivat că în cauză nu există o culpă majoră şi exclusivă a beneficiarului finanţării de natură a se dispune rezilierea contractului de finanţare conform art. 7 alin. 2 şi art. 8 alin. 2 din contractul de finanţare.

Astfel s-a avut în vedere că anterior încheierii contractului beneficiarul finanţării intimata UAT nu a dat declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea, iar renunţarea pe împădurire la anumite suprafeţe nu a efectuat eligibilitatea proiectului.

În ceea ce priveşte neexecutarea unor obligaţii asumate prin contractul de lucrări de către intimatul terţ S.C. A. S.R.L., constatată prin hotărâre judecătorească, aceasta nu este de natură a determina concluzia că beneficiarul contractului de finanţare a acţionat cu lipsă de diligenţă şi eficienţă în executarea proiectului.

În mod corect prima instanţă a constat inexistenţa culpei exclusive şi majore a beneficiarului şi a respins cererea de constatare a refuzului contractului de finanţare şi în raport de concluzia raportului de expertiză de specialitate prin care s-a constatat că plantaţia realizată în anii 2013-2014 a fost declarată cu reuşită definitivă în anul 2018, având, în prezent folosinţa forestieră de pădure. A menţionat expertul că, intern se regăseşte vegetaţie forestieră, în proporţie de 79% din speciile care au făcut obiectul contractului de finanţare a cărei reziliere unilaterală s-a solicitat.

Curtea apreciază că în mod legal prima instanţă a aplicat principiul proporţionalităţii în analiza solicitării recurentei-reclamante de a se constata intervenită rezilierea contractului de finanţare pentru cazurile de culpă ale beneficiarului invocate.

A apreciat în mod corect în raport de cele constatate, în raport de probele administrate că rezilierea ca sancţiune şi obligarea beneficiarului la restituirea sumelor aferente primelor două cereri de tragere reprezintă o sancţiune disproporţionată în raport cu gravitatea obligaţiilor neîndeplinite de către beneficiar şi nu de terţ respectiv întârzierea în întocmirea unor rapoarte sau nedepunerea la termen a unor cereri de tragere.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a acţiunii, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 368 din 29 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 aprilie 2024.