Mandatory animal carcass classification: scope of EU derogations for small abattores and absence of state obligation to waive classification requirements.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi cirucmstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine şi Ovine - Zona IV, să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ în care să analizeze pe fond îndeplinirea criteriilor prevăzute de legislaţia comunitară cu privire la derogările pe care statele membre le prevăd în materia obligativităţii clasificării carcaselor de animale la recomandarea Comunităţii Europene şi să dispună exceptarea societăţii reclamante de la obligativitatea încheierii acestor operaţiuni de clasificare.

Prin cererea modificatoare din 8 noiembrie 2013, reclamanta a precizat că formulează cererea în contradictoriu şi cu Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti, iar prin precizările depuse la data de 12 decembrie 2013, reclamanta a menţionat că înţelege să se judece cu Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi cu MADR - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control, clasificare carcase porcine, bovine şi ovine - zona IV.

Prin sentinţa civilă nr. 619/2014 a Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Brăila, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 940/2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 619/09.04.2014, pronunţate de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013, a fost casată sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ.

În fond după casare, prin sentinţa nr. 716/2015 a Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 28 decembrie 2015 sub nr. x/2013*.

2. Hotărârea pronunţată în cauză

Prin sentinţa nr. 166, pronunţată la data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecata în contradictoriu cu Direcţia pentru Agricultură Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine şi Ovine - Zona IV şi cu Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.A.D.R, astfel cum a fost modificată.

3. Cererea de recurs şi apărările formulate

Împotriva sentinţei nr. 166 din data de 30 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a arătat că instanţa de fond a nesocotit puterea dreptului comunitar, aplicând dreptul intern şi ignorând derogările stipulate în reglementările comunitare obligatorii pentru statele membre.

A susţinut că operaţiunea de clasificare a carcaselor de bovine şi de porci era obligatorie, în condiţiile în care societatea deţine un abator mic, cu un volum redus de sacrificări de animale.

A mai susţinut că Regulamentele emise de UE sunt obligatorii, spre deosebire de directive si recomandări, care nu au caracter obligatoriu.

A criticat argumentul instanţei de fond în sensul că art. 43 lit. m) nu poate constitui temei juridic pentru clasificarea carcaselor, în condiţiile în care Regulamentul 1249/2008, în vigoare, reia la pct. 7 şi 8 din Regulament, art. 43 lit. m) pct. iii şi iv din Regulamentul 1234/2007, care prevăd preocuparea Comisiei Comunităţilor Europene pentru justeţea aplicării derogărilor când volumul de sacrificări la bovine şi porcine este redus.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că problema dedusă judecăţii constă în stabilirea aspectului dacă obligativitatea clasificării, astfel cum este argumentată şi impusă de Romania, contravine Regulamentelor 1308/2013 (care a abrogat Regulamentul 1234/2007) şi 1249/2008.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a considerat că este util, necesar si pertinent pentru o justă soluţionare a cauzei, să se recurgă la procedura întrebărilor preliminare, prin care îi este permis unei instanţe naţionale să consulte CJUE cu privire la interpretarea sau valabilitatea dreptului comunitar într-un litigiu în care aceasta este sesizată, pentru a garanta aplicarea uniforma a dreptului comunitar în UE.

În acest sens, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 220 din Tratatul CE., Curtea de Justiţie Europeană asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanţe este obligatorie pentru statele membre şi la faptul că la momentul introducerii acţiunii existau Regulamentele UE 1234/2007 si 1249/2008, conform art. 267 TFUE, recurenta-reclamantă a formulat, în cadrul cererii de recurs, o cerere de întrebare preliminară.

Prin încheierea din 4 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a CJUE cu întrebarea preliminară, ca inadmisibilă, reţinând în esenţă că recurenta tinde, în realitate, să obţină o "decizie de îndrumare" în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională, ceea ce excede competenţei CJUE, având în vedere că pronunţarea unei hotărâri prin care să fie dezlegate chestiunile litigioase din cauză reprezintă atributul exclusiv al instanţei naţionale.

Prin decizia nr. 542 din 4 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 166 din 30 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Cererea de revizuire formulată

Împotriva deciziei nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând anularea acestei decizii şi pronunţarea unei hotărâri în acord cu dispoziţiile dreptului unional, respectiv cu Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, prin care s-au completat normele de aplicare ale Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine, regulament pe care instanţa de recurs nu l-a analizat, întrucât acesta nu exista la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, ce făcea obiectul recursului.

Prin decizia nr. 4340/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 542 din data de 4 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, pe care a anulat-o şi a acordat termen la data de 16.02.2022, pentru soluţionarea recursului.

În considerentele deciziei de mai sus s-a reţinut că revizuienta a invocat neaplicarea prioritară a normei comunitare intrate în vigoare 11 iulie 2018, prin care se completau normele de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 şi se abroga Regulamentul (CE) 1249/2008, în raport de care instanţele de contencios administrativ, în fond şi recurs, au analizat caracterul justificat sau nu al refuzului MADR de a aplica derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine şi porcine, cu consecinţa scutirii reclamantei de încheiere a contractelor de clasificare.

Instanţa de revizuire a apreciat că în cauză exista o reglementare comunitară care trebuia să fie luată în seamă cu prioritate.

Astfel, a reţinut că prin Decizia nr. 45/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, stabilind că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, era în esenţă o completare a normelor de aplicare ale Regulamentului UE 1308/2013, care prevedea elemente de analiză a oportunităţii acordării unor derogări, pentru abatoarele care sacrifică mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, diferite de cele anterioare şi, prin urmare, nu se poate susţine că viza alt raport juridic decât cel dedus judecăţii, reglementarea comunitară de drept substanţial fiind preexistentă, în condiţiile în care oportunitatea şi dreptul de apreciere al pârâtei exista atât anterior naşterii litigiului, cât şi ulterior datei de 11 iulie 2018.

S-a mai reţinut prin decizia de revizuire că împrejurarea că la momentul pronunţării sentinţei de fond ce a făcut obiectul recursului, Regulamentul delegat UE 2017/1182 nu exista şi nu a făcut obiectul analizei instanţei de fond, este nerelevantă, întrucât, astfel cum rezultă din Decizia nr. 45/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, dispoziţia comunitară putea fi analizată chiar şi în calea de atac, atâta timp cât Regulamentul UE 1308/2013 exista, iar Regulamentul delegat UE 2017/1182 era aplicabil cu prioritate raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere conţinutul reglementării.

5. Aspecte procedurale relevante în rejudecarea recursului

5.1. Cererea privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În rejudecarea recursului, la data de 24 mai 2022, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar o cerere privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară.

În susţinerea cererii, recurenta-reclamantă a menţionat că deşi pe plan intern au fost adoptate o serie de acte normative (O.G. nr. 4/2019, H.G. nr. 842/2021, Ordinul nr. 86/2022 şi Ordinul nr. 347/2021) nici unul dintre ele nu prevede vreo derogare în cazul unităţilor cu volum redus de activitate, efectuarea clasificării fiind obligatorie indiferent de numărul de capete abatorizate săptămânal, în contextul în care, în preambulul Regulamentului 2017/1182 se arată că, deşi nu este o obligaţie pentru statele membre ale UE, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda unităţilor de mici dimensiuni derogări de la obligaţia generală de clasificare a carcaselor, "în vederea reducerii poverii administrative".

A precizat recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. că urmăreşte pronunţarea unei hotărâri în acord cu dispoziţiile dreptului unional, Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, respectiv analizarea caracterului justificat sau nu al refuzului M.A.D.R. de a aplica derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine şi porcine, cu consecinţa scutirii acesteia de la încheierea contractelor de clasificare.

5.2. Încheierea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare referitoare la următoarea întrebare:

"Dacă art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 4/2019, art. 3 alin. (1) şi art. 5 din H.G. nr. 842/2021 care reglementează sistemul naţional de clasificare a carcaselor şi care statuează că efectuarea clasificării este obligatorie indiferent de numărul de capete sacrificate, precum şi art. 1 din normele tehnice aprobate prin Ordinul 86/2022, art. 1 din normele tehnice aprobate prin Ordinul 347/2021, contravin art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul UE 2017/1182 care consideră oportună şi necesară înlăturarea obligativităţii clasificării carcaselor pentru acele abatoare, de mici dimensiuni, care sacrifică mai puţin de 150 de bovine pe săptămână ca medie anuală şi mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, prin utilizarea sintagmei:

"statele membre pot decide ca cerinţele privind clasificarea să nu fie obligatorii pentru abatoarele care sacrifică un număr limitat de bovine şi porcine?".

De asemenea, a suspendat judecarea recursului până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a hotărârii preliminare.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2022 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi considerentele încheierii din 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în sensul că se va menţiona numărul corect al articolului din Regulamentul UE 2017/1182 ca fiind "art. 2 alin. (1) lit. a) şi b)", în loc de "art. 1 alin. (1) lit. a) şi b)", cum din eroare s-a menţionat.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine şi Ovine - Zona IV să emită un act administrativ în care să analizeze pe fond îndeplinirea criteriilor prevăzute de legislaţia comunitară cu privire la derogările pe care statele membre le prevăd în materia obligativităţii clasificării carcaselor de animale la recomandarea Comunităţii Europene şi să dispună exceptarea societăţii reclamante de la obligativitatea încheierii acestor operaţiuni de clasificare.

În cauză, se constată că Înalta Curte este învestită cu soluţionarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 166 din data de 30 iunie 2016.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

În rejudecarea recursului, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar o cerere privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pe care instanţa de recurs a admis-o prin încheierea din 05.10.2022.

Prin Ordonanţa Curţii (Camera a opta) din 5 octombrie 2023 s-a stabilit, ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dispuse prin încheierea din data de 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul de faţă că:

"Articolul 2 alin. (1) primul paragraf literele (a) şi (b) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de completare a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi în ceea ce priveşte raportarea preţurilor de piaţă ale anumitor categorii de carcase şi animale vii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia cerinţele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine şi de porcine, prevăzute la punctele A.V şi, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, se impun tuturor abatoarelor stabilite pe teritoriul naţional, indiferent de numărul de capete sacrificate pe săptămână".

Sub acest aspect, instanţa europeană a reţinut că din modul de redactare al articolului 2 alin. (1) din Regulamentul delegat 2017/1182, reiese fără echivoc din termenii "statele membre pot decide că cerinţele […] nu sunt obligatorii", care figurează la primul paragraf al acestuia, că această dispoziţie nu prevede o obligaţie, ci posibilitatea statelor membre de a nu face obligatorii, în reglementarea lor naţională, cerinţele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine şi de porcine, iar în al doilea paragraf se precizează în mod expres marja de apreciere de care dispune statul membru care ar decide să prevadă în reglementarea sa naţională derogări de la obligaţiile de clasificare menţionate, ceea ce confirmă în plus caracterul facultativ al acestora.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut, aşadar, din modul de redactare a articolului 2 alin. (1) din Regulamentul delegat 2017/1182, că statele membre sunt libere să instituie sau nu astfel de derogări în reglementarea lor naţională, în limitele stabilite de această dispoziţie.

Dincolo de acest aspect, instanţa europeană a menţionat în cuprinsul Ordonanţei că Regulamentul delegat 2017/1182 a fost adoptat de Comisie în temeiul abilitării care i-a fost conferite prin articolul 227 din Regulamentul nr. 1308/2013. Or, articolul 19 alin. (6) litera (c) din acest din urmă regulament prevede în special:

"Comisia este împuternicită să adopte, […] acte delegate prin care […] se stabilesc […] derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puţine animale din specia bovină".

Abilitarea respectivă nu prevede, în schimb, că referitor la acest aspect, Comisia ar putea adopta un regulament delegat ale cărui dispoziţii ar prevedea că statele membre ar fi obligate să acorde asemenea derogări.

Totodată, a reţinut că această interpretare este confirmată de modul de redactare a anumitor dispoziţii ale Regulamentului nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi privind raportarea preţurilor acestora (JO 2008, L 337, p. 3). Astfel, articolele 5 şi 20 din acest regulament prevăd, referitor la bovine şi porcine, că statele membre pot hotărî ca, în limitele definite de acest regulament, cerinţele privind clasificarea carcaselor să nu fie obligatorii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că intimatul-pârât a acţionat în limitele marjei de apreciere conferite statului prin legislaţia în materie a Uniunii Europene, astfel că nu se relevă încălcarea Regulamentelor invocate şi nici existenţa vreunei obligaţii în sarcina Statului Român, prin ministerul de resort, de a acorda derogări în materia obligativităţii clasificării carcaselor de animale şi să dispună exceptarea societăţii reclamante de la obligativitatea încheierii acestor operaţiuni de clasificare.

În consecinţă, în condiţiile în care normele europene aplicabile în materie prevăd doar o posibilitate, lăsată la latitudinea statelor membre, conform politicilor în domeniu, de a reglementa anumite derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de animale, nu se poate considera că Statul era obligat la emiterea unor norme derogatorii şi, în aceste condiţii, nu se relevă vreun refuz nejustificat al intimatului-pârât în emiterea respectivelor norme.

Astfel, având în vedere caracterul facultativ al măsurilor şi situarea acestora în marja de apreciere a statelor membre ale Uniunii Europene, acestea nu pot fi obligate la adoptarea derogărilor solicitate de către recurenta-reclamantă prin prezentul demers judiciar.

În speţă, se impun a fi reţinute următoarele dispoziţii relevante:

Art. 2 lit. a) din Ordinul nr. 882/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor bovine adulte, potrivit cărora:

"aplicarea prevederilor prezentelor norme tehnice nu este obligatorie pentru unităţile de abatorizare care sacrifică anual, în medie mai puţin de 20 de bovine adulte/săptămână".

Art. 1 din Ordinul nr. 457/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de porci, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Activitatea de clasificare a carcaselor de porci se realizează în unităţile de abatorizare pentru clasificarea tuturor carcaselor cu greutatea între 50 şi 120 Kg, cu excepţia celor provenite de la porcii utilizaţi pentru reproducere. Aplicarea prevedelor prezentelor norme tehnice nu este obligatorie în unităţile de abatorizare care sacrifică numai porci fătaţi şi îngrăşaţi în propriile crescătorii şi care tranşează toate carcasele obţinute".

În raport cu normele reţinute mai sus, se constată că, întrucât societatea are ca obiect de activitate numai sacrificarea animalelor, nu şi creşterea lor, clasificarea carcaselor conform Ordinului nr. 457/2004, este, de asemenea, obligatorie, în condiţiile în care de derogare au putea beneficia doar "unităţile de abatorizare care sacrifică numai porci fătaţi şi îngrăşaţi în propriile crescătorii şi care tranşează toate carcasele obţinute", fără a prezenta relevanţă numărul de sacrificări în medie pe săptămână.

Ulterior, Ordinul nr. 457/2004 a fost abrogat şi înlocuit prin Ordinul nr. 839/2014, care la art. 1 alin. (2) prevede că:

"(2) Grila comunitară de clasificare a carcaselor de porci, menţionată la art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.308/2013, se utilizează în toate abatoarele pentru clasificarea tuturor carcaselor cu greutatea între 50 kg şi 120 kg cu scopul de a permite o plată echitabilă a producătorilor pe baza greutăţii carcasei şi a conţinutului de carne macră a porcilor livraţi la abator, de a înregistra preţurile, de a gestiona măsurile de piaţă şi de a aplica mecanismele de intervenţie ale Comisiei Europene în acest sector. Excepţie de la această cerinţă de clasificare o au porcii folosiţi pentru reproducere: carcasele de vieri, vieruşi şi scroafe.".

Prin urmare, în această nouă reglementare, categoriile exceptate de la clasificare sunt carcasele de porci ce cântăresc sub 50 de kg şi peste 120 kg precum şi carcasele de porci folosiţi pentru reproducere (vieri, vieruşi şi scroafe), fără a prezenta relevanţă nici de data aceasta numărul de sacrificări în medie pe săptămână.

Astfel fiind, deşi România a optat pentru obligativitatea aplicării sistemului de clasificare a carcaselor, acest aspect nu poate avea semnificaţia încălcării legislaţiei Uniunii Europene, în condiţiile în care aceasta a lăsat la latidudinea statelor membre să stabilească dacă acordă sau nu derogări de la obligativitatea aplicării grilei de clasificare a carcaselor.

În raport cu aspectele anterior reţinute, Înalta Curte constată că nu se relevă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constând în interpretarea şi/sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 166 din 30 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 166 din 30 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.